7 verbe pentru 7 zile #50

        N-am mai făcut de mult rezumatul ultimelor zile dar cum a început școala și le-am auzit pe colege plângându-se că iar au copiii aceeași temă care se dădea și acum o sută de ani (compunerea Cum mi-am petrecut vacanța), prin analogie, vă informez astăzi cum mi-am petrecut săptămâna 🙂

• Am pus castraveți la murat.  Și o spun nu ca să mă laud, pentru că oricum a rămas singura parte din capitolul conserve pe iarnă pe care o mai pun în aplicare dar oricât am căutat, castraveți puși după rețeta familiei nu am găsit nicăieri. Nici măcar ceva asemănător la gust așa că mi-am rupt două ore din viață și am clădit frumos cinci borcane care ne vor ajunge de pe la începutul lui decembrie până prin martie când nimeni nu va mai avea poftă de murături și vom trece din nou pe salată verde.
• Am cumpărat ceva ce îmi doream de mult tare, un pistol cu lipici 🙂 Mereu am văzut în tutorialele de pe YouTube cât de simplu e să lipești orice dacă ai o astfel de sculă dar nu m-am gândit niciodată că  poate să fie atât de ieftină că dacă știam, nu mai pierdeam vremea cu aracet și lipici de hârtie. L-am găsit în Kaufland, pe rafturile alea puse la mijloc întru tentația clienților, la incredibilul preț de 19,99 lei și n-am stat nicio clipă pe gânduri când l-am pus în coș.
• M-am enervat și supărat pentru a mia oară pe Poșta Română pentru că mi-a pierdut o scrisoare. De fapt o vedere foarte drăguță cu Catedrala și statuia lui Matei Corvin din Cluj, o vedere vintage pe care am scris un text simpatic și pe care am trimis-o Cristinei care, evident, nu a primit-o. Am avut acest presentiment de când am pus vederea în cutia poștală și se pare că intuiția mea feminină nu a dat greș nici de această dată. Din păcate… aș fi vrut să mă înșel dar sistemul lor este mai mult decât mizerabil.
• Am aprins prima lumânare parfumată din această toamnă. E una din marile mele plăceri, să am în casă un miros care să mă relaxeze și să îmi dea senzația de confort. Vara stau în permanență cu geamurile deschise, deci nu e cazul, însă de cum apar nopțile reci și diminețile zgribulite mă întorc către mica mea colecție și aleg aroma care mi se potrivește în ziua respectivă. Știu și am auzit de un milion de ori că vaporii au o anumită doză de toxicitate dar chiar nu mă interesează și, de fapt, o mare parte din lumânările mele sunt din ceară de soia (nu din parafină) deci nu intră la categoria pericol fiind naturale. Interesant este că mulți dintre cei care mă avertizează asupra potențialelor pericole ale lumânărilor sunt fumători 🙂 Cu siguranță, adepți ai principiului să faci ce spune popa nu ce face popa.
• Mi-am spălat toate pensulele de machiaj, lucru care era de mult scadent dar pentru că am procrastinarea (ah, ce îmi place acest cuvânt!) în sânge am lălăit-o la nesfârșit. Nici nu mai țin minte cum era viața mea înainte să aflu (de pe YouTube, bineînțeles) cât de utile sunt aceste instrumente atunci când te machiezi zi de zi. Un set bun de pensule de machiaj face diferența nu numai în aspectul final al feței dar și în confortul psihic al procesului de ”înfrumusețare” aducând, zic eu,  o oarecare doză de răsfăț. Iar când spun set, asta nu înseamnă că pensulele trebuie să fie toate de la același brand ci să fie alese astfel încât să se potrivească fiecărei persoane. Pentru mine machiajul e important și mi se pare că orice femeie arată mai bine dacă își pune un strop de ruj pe buze și un strat de rimel pe gene. Desigur că este o opțiune personală dar eu sunt genul care intră zilnic  aici și mi-e greu să le înțeleg pe cele care sunt adeptele natureleții cu orice preț mai ales atunci când ești sărită bine de 20 de ani.
• Am mirosit (în sfârșit!) noul parfum al casei Lancôme – Idôle. Parfumul s-a lansat în vara asta și după succesul uriaș cu La vie est belle, fanii l-au așteptat cu sufletul la gură. Sticluța este superbă, extrem de subțire și delicată și sugerează oarecum un iphone (este la fel de plată ca un telefon) însă conținutul nu s-a ridicat nici pe departe așteptărilor mele. După primul puf mi-am dat seama că mirosul îmi este foarte cunoscut și l-am localizat imediat: Célèbre de la Avon. Sigur că nu e chiar identic dar aduce extrem de mult și cu toate că îmi place, aveam alte pretenții de la un astfel de brand și la un astfel de preț.
• Am început să citesc Radiografia unei mârșăvii judiciare, o carte scrisă de un polițist, acum pensionat, Traian Berbeceanu. Sunt memoriile lui din perioada cea mai neagră a vieții  când i s-au înscenat lucruri pe care credeam că se întâmplă doar în filmele cu mafia italiană. Dar se pare că România bate filmul. Nu este nimic romanțat, ba chiar aș putea spune că deși cartea are un conținut cu multe detalii tehnice, se citește cu sufletul la gură. Este interesant de aflat cum reprezentanții justiției împreună cu serviciile de informații au făcut pact cu diavolul, aka interlopii, pentru înlăturarea lui Berbeceanu de la conducerea Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate. De ce? pentru interesele comune traduse în bani. Mulți bani. Bani murdari.  Asta se întâmpla acum vreo șase ani și probabil vă aduceți aminte de tot tam tam-ul care s-a făcut atunci în presă. Încă nu am terminat cartea dar cu toate astea (și pentru că știu deja finalul) o recomand cu toată căldura celor care au măcar un strop de spirit justițiar.

Verbul săptămânii voastre care a fost?