3 lucruri pe care să NU le faci de Valentine’s Day

        Parcă abia a trecut Anul Nou cu Sfântul Vasile, Boboteaza, Sfântul Ioan, apoi ziua lui Eminescu pe care o sărbătorim cu mare tam-tam deși în restul anului ne scăldăm în incultură, am avut apoi aniversarea Unirii care ne-a oferit un weekend prelungit și uite așa am traversat toată luna ianuarie într-o veselie continuă. Mai e puțin și vine 14 februarie, prilej din nou de voie bună pe care ar fi păcat să îl stricați cu o atitudine nepotrivită iar eu o să vă enumăr doar trei tipuri de comportament care mă irită:

• Nu țineți morțiș să afle tot mapamondul că sunteți una din persoanele care nu sărbătorește Valentine’s Day pentru că oricum nu interesează pe nimeni. Cu cât repetați mai mult asta, cu atât vă veți asemăna mai mult cu Grinch, cel care nu iubește Crăciunul, (aka Gică contra) și cu atât veți deveni mai antipatic în cercul celor care știu să se bucure de orice colțișor de viața. Desigur că putem sărbători dragostea în fiecare zi dar nu văd nimic rău ca ea să fie marcată în calendar.
• Nu încercați să minimalizați fastul și importanța zilei de Valentine’s Day cu argumentul penibil că este o sărbătoare importată care încearcă să ne fure tradiționalul Dragobete. După mine Dragobetele este o chestiune cu iz de naționalism îngrămădit, scoasă de la naftalină dintr-un sat îndepărtat din Moldova sau Țara Românească, o sărbătoare absolut irelevantă și de care neam de neamul meu nu a auzit.  Arheologii cu origini dacice care au dezgropat-o și au pus-o pe tapet au făcut-o doar pentru a demonstra că avem o cultură care are corespondent în orice țară și în orice domeniu, motiv întemeiat de mândrie patriotică.
• Dacă nu vă regăsiți în primele două categorii și sunteți din cei acceptă că există o zi a iubirii, nu faceți declarații publice prin care să vă proclamați sentimentele de dragoste eternă. Dovezile de afecțiune postate pe Facebook sunt penibile iar alintăturile, drăgălașe în intimitate, devin în spațiul public jenante. Dragostea este între un el și o ea, nu între un el , o ea și public.

        Mie îmi place Valentine’s Day,  îmi plac vitrinele decorate cu inimioare, melodiile de dragoste și filmele romantice, îmi plac bomboanele de ciocolată în formă de floricele și sticlele de vin pe care scrie Te iubesc. De ce m-ar deranja toate astea? Dar și mai mult îmi place să primesc cadouri de Valentines Day. Știu exact ce am pe lista mea de preferințe la fel cum știu exact ce cadou personalizat o să îi fac lui Cristi anul acesta. (spoiler alert: la Notino se poate grava cu laser un mesaj pe sticluța de parfum, de fapt și pe alte ambalaje dar pe mine mă interesează parfumurile). Nu știu dacă v-am spus, dar anul acesta pe 16 februarie facem 35 de ani de căsătorie. E așa de mult de atunci că nici unul din noi nu mai ținem minte cum ne trăiam viața înainte de a fi căsătoriți 🙂 Așadar cadoul meu va fi cu dublă acoperire, aniversarea căsătoriei (16 feb)  și Valentine’s Day (14 feb). Cu acest doi în unu m-am scos, e și asta o doză de noroc și sper să nu mă urâți pentru asta.

        De când într-un an (parcă era la Crăciun) Cristi mi-a mulțumit pentru ”tradiționala” cămașă, am jurat că următoarele cadouri vor fi doar de tipul consumabile. În principiu cosmetice și parfumuri. Știu că se spune că a face cadou un parfum este o abordare riscantă pentru că nu tot ce ne place nouă trebuie să placă și celorlalți dar dacă nici îndrăgostiții sau cuplurile care sunt împreună de atâția ani nu știu ce îi place partenerului, atunci cine ar putea ști? Eu nu am niciun dubiu.

        Revenind la Valentine’s Day, voi în ce categorie intrați? Deschideți o sticlă de vin în ziua cu pricina sau boscorodiți în barbă numind sărbătoarea un negoț sentimental care ne robotizează tandrețea? Pentru  binele  vostru,  alegeți  varianta  a 🙂