Eu nu cred că nenorocitul ăsta de virus o să dispară până în 15 mai. Nici până în 15 iunie și nici măcar până în 15 decembrie. La fel cum nicio boală de pe fața pământului nu a dispărut la câteva luni de la aparițe ci abia în zeci sau poate chiar sute de ani. Sau poate niciodată. Însă omenirea a învățat să trăiască în paralel cu milioane de virusuri, bacterii și microbi. Desigur că ”omenirea” sună cumva generic pentru că, de fapt, unii oameni nu au reușit niciodată să se obișnuiască să trăiască în armonie cu toate aceste microoganisme colcăind invizibil pe pielea lor, în gură, în ochi sau chiar în interiorul corpului. Și au murit. Au murit de hepatită, de holeră, de malarie, de gripa spaniolă sau de gripa apatridă, de meningită virală și de o mie și o sută de alte boli de care alții, mai rezistenți sau poate doar mai norocoși, s-au făcut bine. Unii oameni însă, trăind în exact același Univers, simțind exact aceleași adieri ale vântului și inhalând același praf nu au avut astfel de suferințe și aripa bolii nu i-a atins sub nicio formă fără ca cineva să poată da o explicație iar asta, fie că ne place, fie că nu, se cheamă selecție naturală.
Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, nu sunt adepta teoriei de a te lăsa în voia sorții fără să iei măsuri de prevedere și fără să încerci să faci tot posibilul pentru a minimiza riscul de contaminare dar, cel puțin în condițiile date, nu reușesc să întrevăd dispariția acestui virus. Nu cred că putem sta în case până la apariția unui vaccin și chiar dacă acesta ar fi descoperit mâine, cât va mai dura până la producerea lui pe scară largă, cât va mai dura până să fie distribuit și administrat tuturor miliardelor de locuitori ai planetei? întrebări cu răspuns greu de dat. La reacția anti-vacciniștilor nici nu vreau să mă gândesc, îi las în pace așa cum ne-au lăsat și ei acum în plină criză când au avut decența să nu mai iasă în fața cu recomandări de uleiuri esențiale care înlocuiesc cu succes medicamentele tradiționale și cu teoriile care susțin că gândurile pozitive izvorâte din puterea minții vindecă orice boală.
Nu știu încotro ne îndreptăm și, de fapt, nefiind adepta teoriilor conspiraționiste, nu cred că știe cineva. E o panică generală și toate măsurile care se iau au un orizont foarte apropiat, nu există estimări reale pe termen lung iar experții de Facebook îmi par ridicoli în încercările lor de a corobora datele obținute științific luate și puse de-a valma într-o oală a erudiției necertificate de niciun fel de autoritate. Mă năpădesc deopotrivă sentimente de tristețe și frustare. Până ieri aveam încredere în autorități, am respectat toate recomandările, am ținut distanța socială, m-am supus restricțiilor și chiar, după mulți ani în care nemulțumirile se țineau lanț am avut impresia că cei care au preluat acum frâiele puterii reușesc cumva să țină situația sub control. (Mă refer strict la situația legată de pandemie, a nu se înțelege că aduc vreun alt fel de osanale. Să nu amestecăm pe Tanda cu Manda). Dezamăgirea m-a lovit direct în plex. Șmecheria ieftină și combinațiile gândite în vederea asigurării unor beneficii electorale au învins în fața principiilor care pun în balanță viața și moartea.
Ce sens are să-ți aducă poliția lumina acasă? În fața mașinii cu girofarul pornit unde mai e harul, duhul și smerenia? Flacăra, lumina sfântă adică, este un simbol și nu trebuie să îl luăm ca atare. Nu lumânarea aprinsă ne aduce mai aproape de Dumnezeu cum, de altfel aducerea în ultimii ani a luminii cu avionul direct de la Ierusalim mi se pare o exagerare care seamănă mai degrabă a spectacol de circ decât a credință intimă, bunătate și jertfă. Crezul și rugăciunea adevărată nu sunt un ritual voodoo care să aibă nevoie de recuzită, iar atâta timp cât credem cu adevărat putem simți esența Sărbătorii Învierii oriunde ne-am afla și în orice circumstanțe.
Ce voiam de fapt să spun este că simt cum mi se fură viața. Sunt omul care mă supun normelor și respect regulile, deci voi sta în casă și încă mai sper să nu fie în zadar dar atâta timp cât voturile ortodocșilor creștini contează mai mult decât menținerea regulilor de izolare mă tem că totul a fost în van. 
Adevár gráiti doamna Ioana. Sunt intru totul de acord cu dvoastrá. Pastele meu a trecut deja, eu fiind catolica.. a trecut in carantiná, fiind departe de familia mea. (departe sufleteste, fiindcá sunt in orasul unde locuiesc, dar nu am voie sa-i vad pe cei dragi). Vineri dmasá la orele 17.ni s-a comunicat (eram la servici) sá ne facem bagajele, vom sta 2 sáptámáni izolati la locul de munca respectiv hotel unde ni se ofera cazare si masá, multumitá Ordonantei Militare nr. 8 care prevede acest lucru.. iar dupa aceste 2 saptamani de chin, urmeaza 2 sapt. de autoizolare acasa. Deci, ideea este cá ne-am resemnat toti colegii, pastele meu a trecut fara sarmale si cozonac, fara ouá rosii, si iacátá… tráiesc.. sper.. nu mi-am pierdut speranta cá la anul va fi mai normal. Urmeazá pastele colegilor de religie ortodoxá, va trece fara luminá luatá, fárá familie, dar va trece si ea…
Sa ramanem optimisti zic si sa ne gandim la zilele bune care vor urma dupa furtuna aceasta. Va imbratisez (virtual) cu drag!
Sunt in asentimentul tau😔
Vin sá raportez despre captivitatea mea, poate intereseaza pe cineva🙂Au trecut cele 2 saptamani cu bine, atát la locul de muncá cát si la hotelul unde am fost cazati. Azi dimineatá am iesit.. ce iesit, ca am zburat din tura de noapte.. acasá la cei dragi. Beneficiarii nostrii nu s-au imbolnavit, nici noi de Covid… deci a meritat sacrificiul de 14 zile ×12 ore de lucru. Acum a inceput autoizolarea de 2 sapt…fiind la casá pot iesi in curte si in gradina deci e un miniconcediu bine meritat…… Cá va mai urma o nouá carantinare sau nu, asta vom vedea mai incolo.. optimisti sa fim
Cu lumina adusa la scara blocului si painita si vinul distribuite la enoriasi nu am fost de acord nici eu asa cum nu am fost la impartasanie nici in vremurile dinainte.Sunt ortodoxa cred in Dumnezeu dar cu niste ritualuri si unele predici cu vadita tenta politica nu voi fi niciodata de acord.Azi am fost foarte afectata cand o verisoara( pe care o sun aproape zilnic sa o intreb de sanatate pt ca e intr-un azil )mi-a reprosat ca nu am felicitat-o de sf Gheorghe pt ca ea e Georgeta. Eu cred ca sf Georgeta nu este asa cum mi se pare deplasat sa-l felicit pe Marian prietenul nostru in 15 aug de sf Maria. Poate gresesc dar nu l-am iubit nici pe mos Gerila si primeam cadourile de sub brad de la Mos Craciun cand colindam.Imi pare rau ca am facut gafa asta impardonabila pt ea dar m-a amarat tare reprosul ei.
https://m.youtube.com/watch?v=VyC_h6RKIJg
Buna Ioana,
Iti scriu aici ptr ca eu nu am un canal de youtube si nu pot sa iti scriu in comentarii la videoul Q&A partea 1, unde cineva te intreba de relatia mama fiica. Videoul de mai sus explica exact de ce parintii nostri erau ‚‘ educati sau fortati ‚ sa fie reci si …mai bine te las sa iti faci singura o parere. Atitudinea noastra depinde de vremurile in care traim. Mie mi s-a parut interesant videoul si deaceea am vrut sa il impartasesc cu tine.
Multumesc ptr tot ce faci ptr noi 🙂
Multumesc pentru video. Interesant, intr-adevar.
Scuze, am vrut sa spun ca nu am cont de youtube 🙂
virusul asta o sa bantuie pana cand majoritatea populatiei dezvolta imunitate si scade rata de imprastiere.
Curat ghinion stiti care e? ca o sa vina altul.
Nu, nu stau cu mainile in san sa astept sa pice mara malaiatza: am grija de sanatatea mea (cum avui grija si inainte, mai abitir): disciplina alimentara, miscare, a somnului , emotionala (aici e greu, f. greu) . Da, gandurile pozitive ajuta, ne ghideaza spre gesturi de auto ingrijire si de auto conservare (mai ales gandurile negative impacteaza somn, cortizol, liniste interioara,imunitate, etc). Raportez un slabit de 3 kg si un plan pe urmatorii ani pt care incepui demersurile (daca nu as fi pozitiva nu m-as fi programat la medic peste X luni si nici sa ma inscriu la scoala )
Te pup. O sa fie bine. Diferit dar bine. Nu doboara un virus pe niste femei strasnice ca noi.
Categoric nu ne doboara. Adica, na, nu ai de unde sa stii, dar nici sa-mi fac un țel din a mă feri de virusul ăsta nu vreau. Am alte planuri pentru viitor decât sa stau ascunsa în casă 🙂