Cred că este aproape imposibil ca reclamele pe care le vezi (sau auzi) zilnic să nu te influențeze într-un fel sau altul deși unii susțin sus și tare că nu au căzut niciodată pradă publicității. Că nu se uită la televizor. Că nu deschid radio-ul. Că nu răsfoiesc pliantele pe care le găsesc în cutia poștală. Că sunt mai tari ca marele sfinx de la Giza. Impenetrabili și neinfluențabili. Nu prea cred, studiile arată că și dacă ajungi să vezi doar prinele trei secunde dintr-o reclamă, în mod inconștient aceasta ți s-a strecurat în creier și acolo rămâne. Cine n-a auzit sau n-a folosit expresia prietenii știu de ce sau vi se pare că e prea ca la țară?
Recunosc că mie mi-au plăcut dintotdeauna reclamele iar cele pe care le vedeam înainte de ’89 la programele occidentale pe care le prindeam ilegal cu antena parabolică mi se păreau fascinante. Și nu erau decât reclame la sosuri pentru spaghetti sau deodorante de supermarket dar pentru amărâții de noi acestea erau mărfuri de lux. Când au apărut și la noi reclamele, primul contact a fost cu Adidas Torsion iar pentru mine brandul acesta o să rămână întotdeauna în topul topurilor. Au urmat însă și multe dezamăgiri iar cea mai mare a fost reclama la un șerbet la care atunci când vedeai cum se scurge încet de pe linguriță îți lăsa gura apă. Un șerbet de zmeură, portocale sau caise, cu un aspect lucios, mai gros și mai dulce ca mierea care se așeza în borcane în cercuri concentrice făcând să saliveze orice ființă umană. Când, după lungi căutări prin magazinele care încă erau departe de abundența de azi, l-am găsit într-un ABC la Sovata, mi-am dat seama că nimic din ceea ce promitea spotul publicitar nu era adevărat iar dacă ar fi să renunț la eleganța exprimării aș putea chiar spune că a fost o porcărie. Dezamăgire totală.
Îmi plac deci reclamele, mă distrează și le urmăresc cu plăcere și interes dar nu mai cred în ele. Atunci când mă interesează cu adevărat un produs sau un serviciu caut review-uri pe internet. Părerea sinceră și (de multe ori) dezinteresată a consumatorilor reali este mai valoroasă și mai autentică decât un spot strălucitor. Uneori însă se întâmplă invers, adică fără să îmi fi propus nimic, influencerii pe care îi urmăresc în social media, ies în față cu lucruri sau experiențe de care nu am mai auzit și care îmi stârnesc curiozitatea. Leigh-Ann este o tipă din USA care are un canal de YouTube și pe care o îndrăgesc enorm pentru vitalitatea și exuberanța ei. Mai mult decât atât, chiar m-am inspirat de la ea atunci când mi-am numit blogul ioanaspune, canalul ei de YouTube fiind leighannsays. De fapt a fost mai mult decât inspirație, recunosc că am copiat ideea.
Leighannsays a fost primul canal de YouTube la care m-am abonat și, pe vremea aceea, adică acum 9-10 ani, erau puține youtuberițe de beauty dar cele care erau aveau o naturalețe și o sinceritate pe care azi arareori o găsești. De la ea am aflat prima dată că există șampoane uscate și de la ea am rămas cu părerea bine formată că cel mai bun este Batiste. Cu toate că era foarte tânără avea (și are) încă o mare pasiune pentru cosmetice iar faptul că testa tot ce exista pe piață mă făcea să cred că ceea ce spune se bazează pe propria experiență iar expertiza ei este reală și vrând-nevrând îmi inducea ideea că ar trebui să încerc și eu. Din păcate multe din brandurile pe care le pomenea în videoclipurile ei nu existau în România. Avea un păr extraordinar de frumos și mereu spunea că îl îngrijește cu produse de la Bumble and Bumble, produse pe care muream de curiozitate să le încerc, la fel precum îi admiram strălucirea feței și îmi doream să văd ce efecte ar avea asupra tenului meu măștile de la Glamglow. Oare câți ani au trecut de atunci? Mulți, în orice caz, dar uite că în sfârșit, de vreo lună-două, au apărut pe site-ul Notino și reușesc acum să îmi satisfac marea curiozitate.
Abia ce mi-a adus curierul coșul cu bunătăți și n-am apucat încă să văd dacă pe părul meu moale și lipsit de volum Bumble and Bumble Thickening Spray va funcționa la fel de bine ca pe cel al frumoasei Leigh Ann dar promit să vă țin la curent.
Revenind la reclamele clasice și la influenceri, sunt curioasă dacă aveți persoane care activează în online și de a căror părere țineți cont. Indiferent de domeniu, poate să fie vorba de ceva tehnic, de mașini, de amenajări interioare, cărți, jocuri pe calculator, modă, lifestyle, orice.
Si eu ma uitam fermecată prin anii 90 la publicități. Iar cand am ajuns in Franta, inca rula aici renumita emisiune Culturepub, care analiza si comenta cele mai faine reclame din toate tarile, totul cu un ton oarecum umoristic. Era genială emisiunea asta.
Altfel as spune ca in afara de unele carti care mi se par interesante si al căror nume mi le notez, nu tin cont de parerile influencerilor. Dar nu-i chiar asa pt ca de ex pe când imi cautam un aparat de gaufres am batut internetul in lung si in lat pana am gasit unul care părea cel mai fain, dar s-a dovedit ca toate articolele elogioase erau de fapt de la bloggerite ce primiseră cadou aparatul respectiv cu scopul de a-i face reclama.
O, da, se intampla si asta de multe ori. Acum de exemplu tot instagramul din Romania vuieste despre cat de extraordinare sunt rujurile Clinique. Si de fapt, mie nu mi se pare deloc asa.
la publicitati nu, dar la unii influenceri am incredere. Dar nu deplina, imi place sa citesc din 3 directii, cred ca mai mult ma bucur de studiu si cautat decat de obiect in sine.
Experienta in a selecta ceea ce este cu adevarat autentic isi spune cuvantul, clar.