Fie că am început să citim la cinci sau la cincizeci de ani, lectura a devenit o parte neprețuită a vieții multora dintre noi iar mie îmi place nu doar să citesc, îmi place și să vorbesc despre cărți. Din păcate în ultima vreme o fac din ce în ce mai rar. Astăzi o să ating acest subiect și o să vă spun cele 7 motive pentru care mi-a plăcut întotdeauna să citesc. Poate sunt mai multe dar astea mi-au venit primele în cap.
- Cititul mi-a permis să experimentez realități multiple. Fiecare dintre noi este unic pe acest pământ dar chiar și cei mai mulțumiți cu soarta și rolul lor în univers se întreabă cum ar fi fost să trăiască în alt loc, în alt timp, să aibă un alt job și să fie persoane complet diferite. Pentru scurte perioade de timp cărțile ne eliberează de constrângerile propriei noastre realități și ne duc în lumea imaginară a altcuiva. Este foarte plăcut ca din când în când să evadezi din bula în care îți duci veacul.
- Cititul mi-a schimbat perspectiva asupra vieții. Când vezi viața prin ochii altuia întâlnești situații pe care în mod normal nu le-ai fi trăit niciodată sau nici măcar nu ți-ai fi putut imagina că ele ar putea exista. Harul unui autor talentat exact asta face. Îți aduce în față puncte de vedere foarte diferite cu care s-ar putea să nu fi de acord, să contravină valorilor tale dar care, chiar dacă incomode, te lasă să înțelegi că există și alte perspective și că oamenii sunt foarte diferiți.
- Cititul m-a ajutat să mă dezvolt. Trăiesc cu convingerea că indiferent de vârstă ai tot timpul de învățat ceva nou. La început au fost cărțile ilustrate, apoi romanele pentru copii, am trecut repede la cele fără poze, literatură universală, carti in engleza sau carti de dezvoltare personală. Cititul este un fel de exercițiu de perseverență care te provoacă în permanență să treci la nivelul următor.
- Cititul scoate la iveală amintiri dragi. O carte nu înseamnă doar descoperirea noului ci este, de asemenea, un instrument pentru reflecție. De multe ori regăsesc în cărți amintiri neprețuite și sunt flashback-uri (care uneori nu au nicio legătură aparentă cu textul) dar care îmi scot la iveală detalii pe care le credeam demult uitate, cum ar fi intonația cu care draga mea învățătoare ne citea carti de Ion Creanga și ni le explica pe înțelesul nostru altfel n-am fi priceput mai nimic din toate arhaismele și regionalismele Amintirilor din copilărie.
- Cititul mă ajută să uit. Când am în mână o carte bună nu mă mai concentrez asupra circumstanțelor stresante ale vieții și în doze scurte mintea mea zboară spre alte locuri. Cititul, ca și exercițiile fizice, oferă un înlocuitor sigur, sănătos și productiv pentru gândirea negativă și oferă minții un loc sigur în care să se odihnească.
- Cititul nu mă lasă să fiu singură. În timpul vieții, și chiar de foarte tânără, mai exact de la 14 ani, am experimentat numeroase tranziții. Am schimbat școli, orașe, locuri de muncă și toate acestea au presupus înlocuirea vechilor relații cu altele noi, lucru care, cel puțin la mine, nu se face foarte ușor. Cărțile, în schimb, mi-au oferit stabilitate și mi-au ținut companie în momentele în care simțeam că singura persoană pe care mă puteam baza eram eu însămi.
- Cititul îmi face poftă de viață. Mi se pare că este o activitate care mă întinerește, care îmi aduce energie și care îmi îmbunătățește starea de spirit. Lectura îmi oferă un scop, îmi activează optimismul și, după cum arată unele studii, oferă un antrenament creierului pe care nu îl lasă să cadă ușor pradă bolilor.
Cartea pe care o citesc acum (mai am doar câteva pagini) este Lizoanca de Doina Ruști. Voi?
Nici eu nu mai citesc cum o faceam(cantitativ vorbind), cand eram de pana in 20 ani. Imi amintesc cu placere ca , pe la 13-14 ani, mergeam cu bunicii la Olanesti cu bilet de odihna de 18 zile , timp in care dadeam gata chiar si 2-3 carti luate de la biblioteca orasului: eram topita dp Jules Verne si Alexandre Dumas; cand am ajuns la facultate, in timpul ei si dupa, citeam mai degraba carti potrivite meseriei mele (medicina), dar nu am abandonat complet, i-am descoperit pe Agatha Christie , Conan Doyle si altii asemenea, am trecut la Dan Brown, surorile Bronte, Coelho etc etc. Ideea e ca si gusturile mele literare s-au dezvoltat, dp cum era si normal; prefer insa oricand cartea in format fizic celei electronice, asta nu s-a schimbat. Ultimele 2 carti(nu ultimele citite) care au avut ceva special pt mine au fost Hotul de carti si Idila capitanului Corelli. Desi citite parca acum o suta de ani, cele 4 carti pe care le-as rasfoi din nou si din nou sunt Insula misterioasa de Jules Verne, Peripetiile bravului soldat Svejk de Jaroslav Hasek , Anne de la Green Gables de Lucy Montgomery si , desigur, Pe aripile vantului. Cititul ma calmeaza si ma binedispune.Punct.
Mi-ai dat o idee buna, sa reiau un roman de Jules Verne si sa vad cu ochii de acum ceea ce adoram la 12-13 ani. Si am notat recomandarile tale, multumesc.
Ma regasesc in toate motivele tale, cel mai tare rezonez cu punctul 5. In anii comunismului dar si in primii ani de dupa, am folosit cititul ca pe un drog 🙂 sa uit de realitate. Poate de aceea am preferat mereu doua categorii de carti rupte de realitatea prezentului, sf si istorice. Am calatorit in timp, dar si pe harta pamantului citind carti. Au fost ani in care am devorat o carte in 1-2 zile, acum mai rar se intampla asta. Am citit recent cu aceeasi viteza doua carti sf, Daruri si Eu sunt numarul 4, sunt in serii de cate 3, iar acum citesc (cu mai mica viteza) Castelul palarierului. Nu imi place cititul de obligatie, citesc doar ceea ce imi place 🙂 asa se face ca m-am prezentat la bac cu Morometii necititi, m-am blocat dupa vreo 50 de pagini. Da, eu sunt aia care nu poate digera Morometii, stiu ca are multi fani 🙂 In schimb citisem zeci de carti de explorari geografice, tot ce avea biblioteca liceului plus un raft din biblioteca de acasa, pe astea intotdeauna le-am citit ca pe un film. Citeam si mi se derulau imaginile in fata ochilor.
Carti citite in ultimul an care m-au impresionat: Necredincioasa, Acolo unde canta racii, Vara in care mama a avut ochii verzi.
Scriind titlurile, mi-am amintit ca de prin clasa a sasea pana am terminat facultatea aveam permanent liste in sertarele biroului. Liste cu carti pe care le aveam si vroiam sa le citesc, liste cu carti pe care nu le aveam si le cautam in biblioteci si la prieteni, liste cu cartile citite. Acum… timpul disponibil s-a tot scurtat, s-a umplut cu serviciu si treburi casnice, multa oboseala, listele au disparut, volumul cartilor citite este mult mai mic decat mi-as dori.
cel mai bun si logic motiv pro citit pe care l-am auzit e ca ne aduce experienta pe care noi nu am putea-o experimenta. Stiu ca invat cel mai bine in greseile proprii si unele greseli le fac de 3-4 ori, asa, dar experienta colectiva este cel mai mare avantaj al momentului de astazi si cartile o reprezinta.