Aseară m-am întors din Anglia, o călătorie pe care am așteptat-o din vară și pe care, în sfârșit, am ajuns să o duc la bun sfârșit. Am neplăcuta senzație, de fapt un fel de presentiment, că am prins (din nou) ultimul tren înainte de o perioadă ce se va tulbura și mai mult, o perioadă în care incertitudinile ne vor împresura și ne vor complica viețile. Nebunia asta cu covidul pare că nu se va termina niciodată și cele două țări care se bat în recorduri negative sunt, culmea!, exact cele două între care eu pendulez. România cu sutele de morți zilnice și Anglia cu zecile de mii de infectări care, à propos, azi au ajuns la aproape 50 de mii.
Cu toate astea, din acest punct de vedere, Anglia se pare că o duce mai bine ca noi pentru că infectările lor nu sunt la fel de grave precum ale noastre. Dar tot e nașpa. Luminița de la capătul tunelului, în loc să se apropie, pare că se îndepărtează ca o fată morgana. Înainte să ajung în Anglia eram oarecum gândită la ce voi găsi acolo. Asta după ce știrile îmi scoteau în față doar titluri de senzație legate de efectele ”dezastruoase” ale Brexit-ului: Rafturile magazinelor sunt din nou goale iar retailerii se plâng că nu se mai pot aproviziona corespunzător pentru a face față cererii. Bineînțeles pozele aferente acestor articole (publicate pe site-uri de știri pe care le consider oneste) arătau niște magazine goale și triste, nu aș spune chiar ca pe vremea lui Ceaușescu, dar pe-aproape.
Vezi-ți de treabă! ajunsă la fața locului am constatat că totul era o mare minciună. Am intrat în multe supermarket-uri și nu mi s-a părut că lipsește ceva, abundența societății de consum era, ca întotdeauna, la cote maxime și nici pomeneală de rafturi goale. Ba din contră, nu aveai unde să arunci un ac atâta marfă era. Nu contest că există un deficit semnificativ de şoferi de camioane dar omul de rând nu observă o lipsă a livrărilor de bunuri.
Iar în ceea ce privește criza de benzină și faptul că se așteaptă cu orele în mașinile care formează cozi de kilometri pentru a cumpăra combustibil cu rația… la fel, un mare fâs. S-a întâmplat într-o zi, pe 28 septembrie, e adevărat, numai că nu s-a așteptat ”cu orele” ci doar 45 de minute și nici nu s-a luat cu rația ci un plin de rezervor. Cel puțin asta e experiența trăită de soțul meu în Coventry, orașul în care locuiește. Ceva similar cu bancul de pe vremuri: La Radio Erevan se întreabă: este adevărat că lui Iuri Gagarin când s-a întors din cosmos i s-a dat o Volgă neagră? La care Radio Erevan răspunde: da, este adevărat, cu singura diferență că nu era neagră ci era roșie, și nu era Volgă, ci era bicicletă și nu i s-a dat, că i s-a luat.
Pe de altă parte, trebuie să recunosc, că există o criză după plecarea șoferilor europeni de TIR și că realitatea dură a Brexitului a făcut ca Marea Britanie să ia decizia de a acorda un număr de 5000 de vize temporare pentru a fi aduși înapoi șoferi din statele UE. Cei care încă lucrează acolo și au această meserie o duc mai bine ca oricând iar asta o spun în deplină cunoștință de cauză pentru că soțul meu exact cu asta se ocupă iar firmele de transport fac orice ca să își țină șoferii și nu doar din punct de vedere financiar, dar sunt dispuse să ofere și alte beneficii. Cu alte cuvinte, în perioada de față șoferii din Anglia sunt tratați regește.
În acest timp, în România, protestele sunt la ordinea zilei pentru că transportatorii rutieri au fost loviți în plin de măsura prin care diurna urmează a fi impozitată deși se știe că, practic, în cazul șoferilor aceasta are cu totul altă destinație. Se pare că suntem (sau vom fi) singura țară din Europa care impozitează diurna și ne-am trezit să facem acest lucru exact în perioada cea mai neagră din ultimii zeci de ani. Vă aduceți aminte cum în prima fază a pandemiei șoferii erau considerați lucrători esențiali alături de personalul medical, de vânzătorii din supermarket-uri și de alte câteva categorii care nu puteau lucra de acasă dar de care depindeam cu toții. Atunci firmele se zbăteau să-și țină șoferii cu contract de munca pe perioada nedeterminata și erau oamenii de care trăgeau cu toții. Au făcut treabă bună. Până acum de curând când ne-am ”relaxat”, ne-am văzut cu sacii-n căruță și ne-am gândit să le impozităm diurna că nu mai avem cum aduce bani în sacul găurit al bugetului. Mi se pare trist și nedrept.
Dar a spus cineva că viața e dreaptă?
Au fost rafturi goale o perioada la unele produse chiar din vara.Ei au facut greseala sa anunte ca nu se ajung soferi si oamenii au dat buzna la benzinarii si magazine.O saptamana in unele magazine la ora 10 dimineata cam batea vantul.Si in rand am stat la benzina dadeau cu portia si am stat chiar mai mult de o ora,dar nici chiar asa cum anuntau ei ca se moare de foame.
Si la noi anuntau ca in Anglia e penurie mare, dar acum cateva luni parca, mai nou nu mai zic nimic.
Comentez ca sa o contrazic pe o femeie. Sunt mama de tineri. Si nu mi se pare ca ei sau cei din anturajul lor vor meserii “sexy”. Fiul lucreaza la o mare multinaționala, condiții f bune, acțiuni, etc. Familia mea il tot bate la cap ca acum e momentul sa schimbe, sa caute altceva, cat e tânăr, ca are salariu mic fata de un doctor (dar dublu față de al meu). Acum nu vad de ce ai da cioara din mână pe vrabia de pe gard. Fiica are 2 prieteni profesori, însă condițiile din învățământ sunt asa de grele, incat se gandesc sa schimbe meseria. Sora uneia din prietenii ei a renunțat la studiile pe care le făcea pentru niste studii de asistent veterinar si acum e ultramultumita cu slujba ei. Eu, ca parinte, vin din Romania cu ideea ca realizarea vine dupa studii multe, desi in teorie sunt de acord ca importanta e doar fericirea copilului. E greu sa renunți la ambițiile pe care le pui in copilul tau si care de fapt cred ca-s propriile ambiții. Si nici munca gen șofer, electrician, etc, nu e valorizata in societatea actuală.
Din ce mai vad la tineri multi sunt deprimați, cred ca de la pandemia asta si cu previziunile catastrofice despre modificările climatice, nu prea au cum sa se proiecteze in viitor, n-au o speranță de mai bine.
Bine, vad ca am luat-o ca de obicei pe aratura 🙂
apai noi sigur suntem din segmente diferite si medii diferite, asa ca te intreb direct daca sunt din prietenii copiilor tai vreunul sa fi devenit electrician sau sofer de tir? ca aici sunt multe articole in presa ca nu aplica tinerii (mai degraba oameni de 45-50 de ani) si au inceput sa mearga in scoli sa promoveze ca exista si aceste scoli si sunt scoli mai bune decat ajuns in somaj (multi tineri termina liceul si ajung in somaj, desi suspectez, ca si tine, ca multi sunt debusolati si usor deprimati si nu stiu sa decida/aleaga).
Nu, ai dreptate, nu sunt electricieni sau șoferi. Dar in tara asta, ca in Romania, astea nu-s meserii valorizate, ci in general ajung la licee profesionale cei care nu țin pasul la licee generale. La fel cum făceau literatura aici la liceu cei care nu erau buni la mate, dar nu pt ca era opțiunea lor. Oricum in Franta învățământul merge f prost si tot scade.
Fiica mica e in ultima clasă de gimnaziu. La ședința cu părinții au insistat intens cu orientarea profesională. Dacă de pe acum încep cu asta, nu-i de mirare ca la 24-25 ani vor sa schimbe, ca nici la 18 ani nu prea stii ce vrei sa faci, d-apai la 13-14.
Pai daca merge asa, sa le creasca salariile la tir-isti sa devina mai atragatoare meseria. La electricieni deja au sarit costruile ( 60 – 100 euro pe ora, nici programatorii nu castiga asa bine 😀 ).
Cum multe banci se inchid (de la covid dar si de dinainte se transferau operatiile online si la telefon pt a reduce costurile cu sedii si sucursale), o sa vedem sefii de banci recalificati in sofer de tir si la finalul zilei sa castige mai bine :)) .
Abia astept video=ul cu vacanta ta in Anglia!!pe toate le-am vazut, unele de 2 ori.
Eu sunt in Belgia, deci peste garla de Anglia. Si da, au fost rafturi goale dar ocazional si pe sectiuni (anumite produse specifice) – sa zicem un 1-2% din magazin, si multe din astea impactate de covid si limitari de tranzit intre tari, vama afectata, reguli neclare etc. La benzina aici numa pricep ca nu am nici carnet, d-apoi masina…
Dar da, si aici e nevoie de soferi. Tinerii astazi vor meserii sexy (gen youtuber sau marketing de nu stiu care, etc din astea), pe cand meserii gen sofer pe camion sau electrician sau contabilitate primara etc – nu e nimic sexy la ele. Nimic dramatic local (deocamdata) dar suficient sa fie presiune si circ in presa si panica, totul mentinut de marile companii de transport ca politicienii sa inmoaie conditiile de taxare, sa dea subventii si sa le fie ceva mai bine.
Personal acasa glumim in jur ca numai puturosii nu isi gasesc de munca, uite cate meserii sunt in penurie (soferii de camion inclusiv).
Procentul de vaccinare din Marea Britanie este de peste 80% si cu toate acestea … acum au 50.000 de cazuri pe zi, iar ministrul Sanatatii, Sajid Javid, a spus ca exista riscul sa treaca de 100.000 de cazuri pe zi. Se pare ca au si o noua varianta de covid: Delta plus.
Marea Britanie ar fi trebuit sa fie ok acum, nu?
Nu e aceasta dovada ca solutia nu e vaccinarea masiva?
Au inceput si alte tari sa aiba probleme: Austria, Irlanda (tot cu peste 80% vaccinati).
Si belgia. Problema aici e ca au scos mastile in anumite part. Fiind stat federal, asta a fost decizia intr-o parte, unde stau eu, si in cateva sapt desi 90% vaccinati spitalele s-au umplut. La testele de anticorpi s-a vazut ca de fapt vaccinul e eficace pentru 4-6 luni, dar lumea cu vaccinul in buzunar a reinceput viatza veche cu pupat, fara masca, mancat aiurea si baruri…. Sunt singura care inca port masca (fac voluntariat in spital si cadrele medicale cu care interactionez de 1 an zic ca masca este cea mai zdravana protectie).