Sunt aproape sigură că știți că Declarațiile online se depun la etajul 2 🙂 E o expresie care a intrat deja în folclor și despre care mult timp am crezut că este o glumă. Din păcate, deși e de râs, nu este o glumă, ci trista realitate care bântuie România și chiar și acum, după patru ani de la apariția și ulterior viralizarea afișului de la unul din sediile ANAF, formularele primite online se printează și se iau la mână.
Toată viața mi-a fost groază de interacțiunea cu reprezentanții birocrați ai statului român și de plimbatul de la un ghișeu la altul cu săptămânile. Poate și pentru faptul că niciodată nu am fost în stare să dau șpagă ca să obțin o hârtie pe care de fapt aveam tot dreptul să o primesc. Am avut o colegă, și bună prietenă, care avea o vorbă: Morții se acoperă cu pământ și viii cu hârtii. Mi-am adus aminte de asta când, de curând, am citit pățaniile împărtășite pe Facebook ale unei cunoștințe care a avut nevoie de consultațiile unui medic din sistemul public de sănătate. Avea trimitere, avea număr de ordine dar nu a fost de ajuns ca să poată intra la medic. De la recepție i s-a cerut să completeze o ”declarație pe proprie răspundere” că nu figurează internată în ultimele 24 de ore. Cică dacă ești internat nu poți veni la consult. Logic, nu? Dar în același timp, orice pacient este posesor de card de sănătate și dacă o informație atât de simplă nu se regăsește pe acest card stau și mă întreb ce înseamnă de fapt informatizarea și tot sistemul informatic din sănătate? Și asta nu e nimic, după ce a dat declarația, a avut nevoie de investigații suplimentare de la un medic de altă specialitate dar cu cabinetul în aceeași policlinică. În aceeași zi. Și, să vezi și să nu crezi, i s-a cerut să mai dea încă o declarație că nu este internată, totul petrecându-se în același loc, la interval de câteva minute. Noaptea minții. România digitalizată.
Părerea mea este că această ”digitalizare” este de fapt doar un punct pe lista care mai trebuia bifată pentru a îndeplini anumite condiții impuse de UE, probabil ca să mai putem accesa niște fonduri. Să ajungem cumva în rând cu lumea. Raportezi că ai făcut, ești felicitat și treci la pasul următor că nu vine nimeni să verifice exact cum funcționează sistemul ăsta ”online”.
Ca de exemplu la Casa Națională de Pensii unde cu mare tam-tam s-a publicat pe site faptul că îți poți face cont online cu care apoi să ai acces la toate serviciile și informațiile oferite de această instituție, notificări personale și o mulțime de alte date de interes. Lucru lăudabil pe care l-am și făcut doar că numai până la jumătate. Pentru că după ce îți introduci datele în sistem, aplicația te conduce la butonul Tiparire formular pentru a-l imprima pe hârtie. Urmează apoi să te prezinți personal cu cererea printată și semnată la oricare casă teritorială de pensii, împreună cu actul de identitate în original şi copie sau, după caz, cu documentele justificative în original şi copie. Carevasăzică iei sub braț dosarul cu șină și te prezinți la ghișeu să îți deschizi contul online 🙂 Dacă nu mă credeți, intrați pe site-ul CNPP.
Totul este atât de complicat și stufos și îmbârligat în (aproape) orice domeniu încât de multe ori îți vine să apelezi la firme specializate care să te scutească de drumuri și stat la cozi la ghișee care au program cu publicul de la 11 la 11:30, două zile pe săptămână. Îți cumperi o mașină din străinătate, ai în față mapa cu acte inmatriculare auto, știi că nu lipsește nimic și totuși te apucă groaza să te apuci de formalitățile care trebuie îndeplinite pentru a înscrie mașina în circulație.
La fel și la Programul Rabla. Pare simplu, dar e simplu doar pentru cei care au mai casat mașini înainte. Spun asta din proprie experiență pentru că luna trecută am renunțat la a mai repara Smartul meu pentru că deja reparația era mai scumpă decât mașina în sine, așa că l-am dus (cu părere de rău) la dezmembrări. M-am învârtit mult în jurul cozii până să rezolv cu toate actele dar, după cum se spune, în orice rău este un bine și uite așa am aflat, căutând pe internet pașii pe care îi am de urmat, că pe lângă rabla clasică, există și o rabla plus, un program destul de nou, prin care Guvernul își dorește să introducă în circulație vehicule electrice. Persoanele care își doresc să achiziționeze un astfel de autoturism vor primi o subvenție de la stat, fără a mai fi nevoie să caseze un autoturism vechi. Chiar nu știam asta dar mi se pare o informație foarte utilă.
Voi cum stați cu experiențele petrecute online la instituțiile statului? Zâmbiți îngăduitor sau fierbeți la foc mic?
Nu stiu ce informatii contine in Romania cardul de sănătate, dar eu chiar ieri mi-am pus intrebarea ce contine cardul din Franța, asa ca am cautat si am aflat ca are doar informatii de identitate a persoanei, deci e normal sa nu se stie daca esti spitalizat sau nu.
Pe undeva in Franta e la fel de rau, ca toate instituțiile publice și-au redus foarte mult sau chiar eliminat programul cu publicul: atunci cand lucrurile merg bine poti rezolva totul online, dar in caz de probleme e vai si amar de capul tau. Tin minte cate saptamani și-a pierdut fiica mea cu telefoane pe motiv că nu-i funcționa abonamentul de transport in comun, altul nou nu putea să-și facă, cate bilete și-a tot cumpărat in timpul asta… Eu am dreptul la un bilet de tren la pret redus pe an, dar pentru asta trebuie sa merg cu niste documente imprimate in mana la o anumita gara, ca la restul s-au inchis ghișeele, doar biletul pana la gara aia ma costa ceva, asa ca ma intreb daca merita sau nu sa ma iau sa merg pana acolo.
Si pentru ca lucrez cu publicul, vad foarte bine ce greu li-e celor trecuți de o anumita varsta, care nu pot face fata la toata viata asta online, dar nu numai lor, sunt si tineri care nu se descurcă. Pe undeva sa mergi la un ghișeu,chiar cu coada de rigoare, pare mai puțin obositor decat obligația de a face totul online. La noi de exemplu tot ce e legat de actele mașinii sau carnetulul de șofer e exclusiv online, s-au eliminat ghișeele si functionarii respectivi au fost mutați în alte servicii.
Online-ul este greoi atunci cand nu exista interfetele potrivite si asta tine de competenta (sau incompetenta) celor care le proiecteaza.
Partea buna a digitalizarii este evidenta: daca lucrurile sunt facute bine, ne putem rezolva diverse probleme cu rapiditate, usurinta, comoditate.
Partea rea e reprezentata de faptul ca sunt stocate o multime de date confidentiale care uneori mai sunt sunt si centralizate si-ar putea fi accesate cu usurinta de cineva cu intentii rele. Da, sigur, sunt luate masuri de securitate, dar eu stiu ca nu pot avea incredere deplina in calculatoare (lucrez in domeniul IT).
Daca ne uitam in jurul nostru vom observa ca viata privata tinde spre a nu mai fi asa de privata, ci ca usor-usor pierdem teren din dreptul la intimitate. Exista un anumit nivel de supraveghere in viata noastra de care nu suntem constienti si acesta e realizat de tehnologia pe care o folosim.
Suna a teoria conspiratiei, dar nu e asa.
Numai faptul ca pe Internet ne este inregistrata orice miscare, e destul.
Sau ca multe aplicatii de telefon ne cer sa ne dam acordul pentru accesul la pozele de pe telefon sau la agenda telefonica.
N-am nimic de ascuns, dar ca principiu in sine nu-mi place asta.
De aceea eu prefer ca macar o parte din lucruri sa ramana, in continuare, clasice.
In ceea ce priveste experienta de la ghisee, am avut parte si de intamplari placute si de unele mai putin placute.
De fapt “omul sfinteste locul”, iar experienta noastra depinde de persoana pe care o avem de partea celalta a ghiseului, cat de dispusa este sa fie amabila, prietenoasa, cat de mult isi doreste sa ajute oamenii.
Nici eu n-am dat spaga si nici n-as sti cum sa fac asta.
Asa este, este din ce in ce mai greu sa pastrezi private anumite lucruri. Nici mie nu imi place asta dar probabil acesta este viitorul.
De fapt “digitalizarea” despre care se vorbeste acum a inceput de vreo 2 decenii. Va mai amintiti de perioada cand se scanau cartile de munca – parca era prin 2002-2003? Nu lipsa “digitalizarii” este problema cea mai mare la noi ci birocratia infioratoare. Autoritatile romane au o adevarata ” traditie” a plimbatului hartiilor.Chiar si pe hartie procedurile ar fi putit fi mult mai rapide daca s-ar mai fi redus din birocratie.