Se trezise dis de dimineață, mai devreme decât de obicei, cu gândul de a se repezi la frigider. După visul în care se plimbase salivând printre rafturile nesfârșite cu brânzeturi, fără să se poată atinge de nimic, simțea că dacă în următoarele trei secunde nu pune în gură o bucățică de cașcaval va sfârși cu leșin.
Prin minte îi trecu un gând răzleț : poate era cazul să ceară ajutorul unui psiholog? Întotdeauna fusese un fan brânză declarat dar parcă niciodată pofta de brânză nu a fost atât de înverșunată încât să nu-l lase să doarmă. Noroc că frigiderul era plin și avea de unde alege. Își tăie o felie groasă de cașcaval afumat pe care o mestecă satisfăcut în timp ce puse o cană de apă și două lingurițe de cafea în filtru. Aparatul începu să clipocească ușor umplând bucătaria cu aroma cafelei iar el se așeză la masă pentru a savura micul dejun: cremă de brânză cu verdeață întinsă cu generozitate pe o felie de emmentaler. Dimineața nu avea niciodată poftă să mănânce altceva decât brânză.
Dar azi nu putea să se întindă prea mult la masă, trebuia să se grăbească să ajungă la magazinul unde fusese angajat ca promoter în urma anunțului găsit pe pagina Fan Brânză de pe Facebook. Se căuta ”o persoană sociabilă, dinamică, serioasă, punctuală și cu putere de convingere” care să lucreze, după un program flexibil, împărțind mostre de brânză clienților unui supermarket. La interviu s-a dovedit a fi având toate aceste calități, era evident că era o persoană veselă și deschisă căreia nu îi era teamă de a vorbi cu străinii așa că a primit jobul imediat. Cum s-ar spune omul potrivit, la locul potrivit.
Nu era pentru prima oară când primea un astfel de job. Mai lucrase ca promoter de multe ori, împărțise diverse flyere, bomboane, sucuri, mărțișoare iar de câteva ori mostre de detergenți. Nu i se părea o muncă grea și nu se plictisea deloc fiind tot timpul în contact cu diverse tipuri de oameni așa că nu avea de ce să își facă griji nici de această dată. Supervizorul de la raionul brânzeturi părea un tip de treabă, îi făcu rapid instructajul și îi dădu tricoul verde pe care trebuia să îl poarte și materialul pe care trebuia să îl promoveze. Mai precis, Cașcavalul DeFamilie Delaco.
Până aici, toate bune. Dar în timp ce își pregătea cubulețele de cașcaval aranjându-le pe tavă și înfingând scobitori în acestea, simți o poftă nebună să bage în gură câteva bucăți. Știa că are și el dreptul la câteva îmbucături dar parcă nu se cuvenea să fie chiar el primul care degustă. Și totuși nu se putu abține și se trezi mestecând cu mare plăcere. Un cub, două, trei… ah, gata, trebuia să se oprească, doar abia luase micul dejun și nu îi era foame. Doar poftă. O poftă nebună care îi stârnea toate simțurile. Gustul de brânză îl făcea fericit.
De stand se apropie o doamnă între două vârste care, fără să-i întâlnească privirea, se servi cu o bucățică de cașcaval. Părea că o savurează intens gândindu-se la altceva dar apoi, brusc, fără nici un avertisment mai luă o bucată. Pe asta putea să mi-o lase mie, gândi promoterul în timp ce femeia se îndepărta iar el își întindea mâna spre tavă ducând o altă bucată la gură. Apoi apăru o bunică ținând de mână doi copii. Vă rog să gustați cașcavalul Delaco și să-mi spuneți ce părere aveți… își începu el discursul pe care trebuia să-l spună. Dar bunica, fără să aștepte ca el să termine fraza, țac-pac câte o bucată în gura nepoților și o alta pentru ea însăși. Copiilor părea să le placă la nebunie în timp ce el socotea că la un singur client deja s-au dus 3 cuburi. În ritmul ăsta mie n-o să-mi rămână nimic își spuse cu îngrijorare în timp ce simțea că-i plouă în gură. De 10 minute nu mai gustase nimic în timp ce nici unul dintre clienții care îi trecuseră prin față nu refuzase mica gustare. Și cum să refuze când era atât de apetisantă ?
Și atunci îi veni ideea. Cuburile de brânză tăiate în două înseamnă de două ori mai mulți clienți care pot degusta. Iar tăiate în patru înseamnă de patru ori mai mulți așa că pe tavă își făcură apariția cubulețe de dimensiuni mult mai mici. Așa o să mai pot ciuguli și eu fără să se observe prea tare, zâmbi în sinea lui.
Celor care se uitau ciudat le spunea că cele mici sunt pentru copii și pentru persoanele care sunt la dietă. Oamenii se mulțumeau și cu bucățele mici dar unii nu se opreau la a lua doar o bucată. Probabil erau, ca și el, adevărați fani brânză. Nu puteau să-și înfrâneze impulsul de a se înfrupta din deliciosul cașcaval. Nu trecuse decât o oră din cele patru pe care le avea de petrecut în spatele tăvilor cu bunătăți și brânza se împuținase la jumătate. În ritmul ăsta nu avea ce să mai dea spre degustare prea mult timp ceea ce s-ar putea transforma într-o gravă problemă. Așa că de ce să nu pună încă o dată în practică ideea ?
Exact ca în fisiunea nucleară: înjumătățirea nucleului în două fragmente de masă aproximativ egală … își aduse aminte de o lecție de fizică învățată pe vremea liceului. Dar amintirile fură repede înlocuite de pornirile pofticioase în fața noilor dimensiuni ale cuburilor de brânză care , așa mici cum erau, parcă aveau o altă textură iar aroma se răspândea mai repede pe cerul gurii. Sau era doar o părere ? Trebuia să mai încerce o dată și încă o dată… Ce vor fetele astea, s-au oprit în fața standului și cu tupeu își înfig scobitorile în trei, patru, cinci! bucăți de brânză deodată. Câtă lăcomie din partea lor! Dacă ar face așa toți cei care vin la degustare, mi s-ar termina brânza imediat. Nu pot să risc să mi se întâmple așa ceva își spuse panicat în timp ce hotărî ca de acum înainte bucățile servite să se înjumătățească încă o dată.
Erau de-acum doar o idee mai mari decât boabele de orez. Ah, oare ce explicație îi voi da șefului? Îl văd deja din capătul sălii că se îndreaptă spre mine.O să-i spun că m-am jucat cu copiii de-a promoterul și bucățelele astea sunt pentru păpuși. Și că poate ar fi bine să ne mutăm standul în dreptul rândurilor de jucării. Pentru că cei mici o să ceară să li cumpere cașcaval penru acasă și ce poate fi mai sănătos în alimentația copiilor decât acest aliment cu conținut ridicat de calciu? Iar calciul se asimilează mai bine din brânzeturi decât din lapte și întărește sistemul osos… La ei m-am gândit șefu’ , doar la ei și la binele lor.
 |
| sursa foto: www.simonscarboro.com |
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.
Super, super blog ! Ce poveste frumoasa.
O poveste pentru un concurs cu premii în brânză 🙂
O femeie nu se poate gândi decât să facă ceva, orice, fărâme-fărâmele!
Păi … promoterul era bărbat, el s-a gândit, nu eu 🙂
Tare ideea cu patratitul cascavalului la infinit! :))
Sa stii ca m-ai surprins si m-ai amuzat! 🙂
Șugubăț promoterul ăsta 🙂
Ce articol simpatic :D. Mi s-a intamplat de mai multe ori sa dau peste promoteri care taiau asa de mici bucatelele de mezeluri ca de abia iti ajungeau pe o masea. Sa fii fost ei prea pofticiosi?
Nu, cred că erai tu prea flămândă :))))
Ai mari rezerve de imaginatie si va trebui sa fiu mai atent la tine.Am mai spus ca te pricepi .a scris
Multumesc 🙂
Multumim pentru articol. Mult succes!