Crăciunul meu din 2015

       Anul acesta n-am simțit nicio magie de sărbători, de fapt cuvântul acesta cred că se potrivea doar pe vremea când mai credeam în existența lui Moș Crăciun. Faptul că orașele sunt împodobite cu mii de luminițe, că sub brazi se adună mormane de pachețele frumos ambalate, că în aer plutește miros de portocale și cozonaci, că la toate posturile de radio se aud colinde  este minunat dar este departe de a fi ceva ”magic”. Evident că și mie îmi place atmosfera dinaintea Crăciunului, iubesc pregătirile și ador să fac surprize celor dragi dar totul mi se pare cât se poate de real și de înfipt în realitate. Sunt pragmatică? Se prea poate.

       Am avut un Crăciun liniștit, calm, fără ghiftuială, un Crăciun despre ceea ce înseamnă bucuria vieții și căldura celor dragi. Am respectat tradițiile moderne, cum ar fi mersul la cumpărături pe ultima sută de metri și aprovizionarea în cantități industriale… nu țineam morțiș să fac asta, dar cum aș fi putut să rezist tentației de a cumpăra carne de porc și de curcan la preț redus cu 40, respectiv 50%? Cu vreo două ore înainte să se închidă Kaufland-ul, mi-am adus aminte că am uitat să-i cumpăr mamei măsline light (foarte puțin sărate) și am tras o fugă până acolo. E drept că magazinul era foarte aglomerat dar tot mi s-a părut un mic paradis având în vedere că mă atrag chilipirurile ca un magnet. Pffff… după cum vă spuneam, am găsit o grămadă de reduceri și deși am plecat numai după măsline, m-am întors cu un coș plin.

       În afară de carne, care o să-mi ajungă până la Paști, am luat niște ornamente pentru brad, făcute din pai, absolut adorabile care au costat doar 5 lei și pe care le-am agățat deja în pom. Doar câteva, pentru că sunt foarte multe, în fiecare compartiment vreo 3-4 la fel. Și am mai luat un condiment/aromă de la Fuchs pentru adăugat în cafea, înghețată sau în orice altceva. După cum scrie pe râșniță, am crezut că are gust de rom (nu există etichetă cu compoziția) dar nici pe departe nu aduce cu romul. Eu am simțit doar nuca de cocos și zahărul. E bunicel dar în niciun caz nu aș da 17 lei cât e prețul în mod normal. Acum era redus cu 75%, a costat doar 4 lei pentru că expiră la sfârșitul lui ianuarie și până atunci o să-l termin. 

        După ce m-am întors fericită de la cumpărături, am făcut salata boeuf pentru că eu nu pot concepe Crăciunul fără această salată 🙂 Asta da, tradiție. Mi-a ieșit foarte bună, mai bună ca niciodată, pentru că i-am adus două modificări. În primul rând nu am mai pus cartof fiert pentru că mi se pare că o face mult prea consistentă iar apoi, în loc de maioneză, am pus un sos remoulade luat de la Lidl și pe care vi-l recomand. Sosul remoulade este de fapt tot o maioneză dar în care se adaugă ceva ierburi aromate și castraveciori murați tăiați foarte fin. Câteodată prepar și eu acest sos, care merge cu orice, dar acum îl aveam deja în frigider așa că nu m-am mai ostenit.

       Seara de Ajun am petrecut-o la părinții mei. Dilema era cu ce să mă îmbrac ca să mă simt comod dar să fie totuși ceva festiv că doar e sărbătoare mare. Am tot răscolit prin dulap și până la urmă am găsit cardiganul acesta cu paiete pe care mi l-am cumpărat exact acum un an de pe mangooutlet și pe care nu l-am purtat niciodată pentru că mi s-a părut prea strălucitor dar acum, pentru această ocazie, s-a potrivit de minune. 

       Ca să vi-l arăt, mi-am făcut o poză în oglindă pentru că abia mai târziu am primit stick-ul de selfie-uri, cadou de la sora mea și de care m-am bucurat foarte tare. Tot de la ea am mai primit o ramă de fotografii superbă și un lănțișor de care este agățat un ren și un clopoțel care are un clinchet foarte frumos, o decorațiune pe care am agățat-o de bufetul din bucătărie. De câte ori trec pe acolo, lovesc clopoțelul să-l aud cum sună.

        Restul cadourilor mi le-am făcut eu singură, prin munca mea, și acest lucru mă face să mă simt extrem de bine. Cu articolul Pinterest către Moș Crăciun am câștigat un voucher de 1300 de lei la magazinul Hervis Sport așa că după ce se vor redeschide mall-urile voi merge la cumpărături cu Vlad, evident, pentru că până la urmă spiritul Crăciunului înseamnă plăcerea de a dărui. Sună destul de bine, nu? Ca să nu mai spun de locul III la SuperBlog care m-a făcut mai fericită ca niciodată dar despre asta și despre festivitatea de premiere o să scriu mai pe larg în curând.

       În rest nu s-a întâmplat nimic deosebit, am mâncat tradițional adică supă de găină cu tăieței, sarmale și prăjituri cu cremă. Nu am avut casa plină, am fost mai mult singură deși tehnologia m-a ținut permanent conectată cu cei dragi. N-am văzut niciun strop de zăpadă, doar o ceață deasă prin care înaintai cu neplăcere și care la contactul cu pielea feței se transforma în stropi de apă. La televizor au fost aceleași filme din fiecare an și aceleași grupuri de colindători plângăcioși, aceleași știri cu oameni care ajung la spital în comă alcoolică și aceleași oribile accidente pe șosele. Am avut însă parte de multă liniște și relaxare, am citit, m-am răsfățat cu multe ceaiuri din colecția mea din ce în ce mai bogată și m-am bucurat de ceea ce am fără să mai visez la cai verzi pe pereți. Nu a fost totul perfect și nici nu va fi vreodată dar cred că merită să ne bucurăm de fiecare clipă de viață așa cum ne-a fost dată.