Nu cred că este cineva care să nu cunoască vorba Niciodată să nu spui niciodată dar, în orice caz, mie mi se potrivește perfect. O fi din cauza zodiei (gemenii care se răzgândesc ușor)? nu știu, pentru că eu nu prea cred în zodii. O fi din cauza vârstei care m-a făcut să-mi schimb anumite opinii, păreri, considerente?… Habar nu am, dar, dacă cineva mi-ar fi spus acum 10 ani că o să mă plictisesc mergând la cumpărături, i-aș fi spus că este complet nebun și n-aș fi crezut una ca asta în ruptul capului.
Când s-au inaugurat cele două mall-uri în Cluj (dacă bine țin minte era prin 2007) mi s-a părut că s-au deschis porțile raiului și eram în stare să umblu prin magazine de dimineața până seara. De fapt s-a și întâmplat asta de câteva ori, mi-aduc aminte că odată, la reducerile de iarnă, am mers cu Cristina la Polus pe la prânz și am intrat din magazin în magazin fără să facem nici măcat o pauză de cafea. La un moment dat am văzut că unii vânzători începuseră să tragă în jos grilajele din fața intrărilor și nu știam ce naiba se întâmplă, când colo se apropia ora închiderii. Adică noi eram în mall de 10 ore și încă nu făcusem turul complet dar nici nu ne plictisisem deloc! Au fost vremuri faine 🙂
De fapt, obișnuiam să mă bucur nu neapărat cumpărând, ci era suficient și un simplu window–shopping ca să mă binedispun. Dacă intram într-un magazin de mărgele sau de plasticuri colorate îmi trecea pe loc orice depresie, supărare sau tristețe și ieșeam de acolo cu zâmbetul pe buze. Se pare că biluțele colorate, lănțișoarele, pietrele, glitter-ul sau orice altceva strălucitor îmi provoca o stare de bine. Nu știu de ce vorbesc la trecut pentru că este la fel și acum, îmi plac în continuare gablonțurile dar am ajuns să mă plictisesc îngrozitor mergând la mall. Pur și simplu nu mai am răbdare să iau magazinele la pas, să mă frec de toți oamenii în aglomerația de acolo, să scotocesc printre rafturi, să dau deoparte umerașele unul câte unul pe ritmul unei muzici care urlă și din cauza căreia nu te mai înțelegi om cu om și, nu în ultimul rând, să suport căldura leșinătoare din timpul iernii. Nu înțeleg nici să mă taie de ce fac ăștia 28 de grade când toți clienții sunt cu cizme și pulovere. Bine, mai vezi câte-o piți în breteluțe dar astea sunt cazuri rarisime și îmi imaginez că nu pentru ele se dă drumul la calorifere la maxim.
Anyway, nu-mi mai place la mall dar prin asta să nu se înțeleagă că nu-mi mai place shoppingul 🙂 Cum s-ar spune, am trecut la nivelul următor, asta însemnând online-ul cu ale lui magazine. Ce poate fi mai comod decât să stai în patul tău, cu o cafea sau un ceai alături și să intri în toate magazinele de pe pământ? Fac cumpărături de pe internet de ani buni deja și pot să spun cu mândrie că am acumulat ceva experiență astfel încât foarte rar mi se mai întâmplă să dau greș. Am cumpărat de pe site-uri din toată lumea, începând cu China și Coreea până în SUA și Australia. De Europa nu mai zic nimic că asta e la ordinea zilei. Am cumpărat orice, de la șireturi și panglică de legat cadouri, la parbrize de motocicletă, snowboard-uri și piese de mașină. Aud adesea în jurul meu persoane care se tem să cumpere de pe internet din diverse motive și zău dacă le înțeleg. Principalul motiv este faptul că nu știu că pot returna produsul dacă nu le place, dacă nu li se potrivește sau dacă pur și simplu s-au răzgândit.
Adevărul este că un pic ar fi cam costisitor să trimiți un pachet în China, eu cel puțin nu am făcut-o niciodată, dar ca să trimiți înapoi ceva ce nu ți-a plăcut cumpărat de pe un site românesc nu e mare scofală. Poșta Română are hibele ei legate de cozile permanente de la ghișee dar serviciile sunt destul de ieftine.
Motivul cu returul ar fi cum ar fi, dar astăzi am auzit una și mai și. Povesteam cu o cunoștință că vreau să cumpăr ceva de pe elefant și m-a întrebat cum plătesc atunci când cumpăr de pe internet. Cu cardul, i-am răspuns, cum altfel să plătesc? Și m-a întrebat dacă nu se poate plăti ramburs. Zic, probabil, nu știu, pentru că eu aleg întotdeauna cardul și am întrebat-o de ce o deranjează acest mod de plată pentru că mie îmi place atunci când vine curierul să-mi lase doar pachetul fără să mă mai complic cu cash, că are sau nu are să-mi dea rest. Era să pic jos când am auzit că cipul de pe card este un lucru diavolesc. Până azi am crezut că poveștile astea cu cipul care reprezintă anticristul sunt susținute doar de o mână de oameni fără prea multă școală dar fata asta nu e nici pe departe lipsită de orizont și nu e nici simplă în gândire. Din contră sau, mă rog, cel puțin așa am crezut până astăzi. Dar acesta este un subiect pe care o să-l abordez cu altă ocazie… sau poate că o să-l evit deși mă șochează astfel de reacții în secolul XXI.
Îi spuneam despre faptul că vreau să cumpăr o cuvertură pentru dormitor și uite cum a degenerat discuția. Vreau o cuvertură nouă nu de azi, de ieri, ci de vreo 10 ani. Acum am o cergă care arată în ultimul hal atât de urâtă s-a făcut de când o tot folosim și o tragem în toate părțile. S-a rărit, s-a scămoșat, a agățat-o mâța cu ghearele, s-a pătat cu de toate… dar mă simt legată emoțional de textila asta care a fost martorul tuturor nopților de când s-au născut copiii și din cauza asta sentimentală am tot amânat momentul. Îmi pare rău să arunc materialul cu care se făcea cortul în sufragerie 🙂 dar simt că a venit momentul.
Mi-ar plăcea ceva romantic, cu trandafirași sau cu turnul Eiffel, ceva super girlie, alb, spumos și dulce dar nici n-aș vrea să-i provoc un șoc dragului meu soț atunci când va veni acasă așa că probabil voi alege ceva neutru. Pentru asta am tot weekendul la dispoziție să aleg de aici și poate îmi spuneți și voi ce anume vă inspiră. De plătit, voi plăti cu cardul, sper că nu aveți nimic împotrivă.
Am exact aceeasi senzatie legat de mall, la fel am patit si eu cand s-au deschis la noi. Acum nici nu ma clintesc in weekend, nu ma mai roade curiozitatea, Dar recunosc ca atmosfera e civilizata si iti da impresia ca esti in alta tara. De pe site imi place o cuvertura cu un fund de mare, cu pesti, e teribila, foarte relaxanta. Nici nu platesc cu cardul ca nu folosesc de regula, mor sa ma conversez cu curierii.
Despre conversațiile cu curierii aș putea scrie o carte întreagă 🙂