Pfff… ce vis am avut astă noapte, eram la un examen care nu avea absolut nicio legătură cu matematica dar totuși mi se cerea să rezolv o ecuație de gradul doi. Iar eu eram total surprinsă că nu mai știu formula, atât de surprinsă încât m-am trezit din somn. Asta bineînțeles după ce încercasem să deduc formula și intrasem în criză de timp. Disperată și buimacă fiind, m-am ridicat în capul oaselor, am stat în întuneric și m-am gândit preț de câteva minute dacă e plus b sau minus b. Deși înclinam către minus b, nu puteam să bag mâna în foc pentru nicio variantă așa că la patru dimineața am căutat să mă lămuresc pe internet pentru ca apoi să mă pot culca liniștită la loc.
Da, este minus b, în caz că interesează pe cineva… dar să nu uitați să puneți condiția ca a să fie diferit de zero pentru că altfel se duce totul de râpă 🙂
Sunt sigură că ceea ce mi s-a întâmplat mie reprezintă urmările unei traume trăită demult, în anii liceului, când credeam că matematica stăpânește lumea. Credeam pentru că așa mi se spusese.
Încă de la prima oră de matematică din liceu, profesorul, care mi-a fost și diriginte timp de patru ani, ne-a spus, într-o formă deloc voalată, că cei care nu înțeleg matematica sunt proști. Da, exact așa s-a exprimat, dur și foarte direct, în fața unor copii de 14 ani. Elevii care nu vor ști să rezolve problemele date de el, care nu vor înțelege teoremele și nu vor face conexiunile între noțiunile predate, vor fi niște ratați toată viața însemnând că nu-i ajută capul la o gândire logică. Ne-a repetat acest lucru timp de patru ani, șase ore pe săptămână și ne-a terorizat făcându-ne ”loaze” la cea mai mică greșeală.
Mintea unui copil e ca o foaie albă, poți să scrii pe ea orice și se imprimă pentru totdeauna. Și bune, și rele. Avea o metodă de predare foarte clară, cu un fir logic fără întreruperi, coerent, cu exemple diverse, foarte organizat și structurat, orice elev înțelegea tot, de la început la sfârșit. Dar după fiecare oră de predare, în care făcea doar asta și nimic altceva, fiind o plăcere să-l urmărești, se dezlănțuia furtuna. Exerciții peste exerciții în care era scos la tablă câte un ghinionist care de multe ori, deși era bine pregătit, nu mai reușea să scoată niciun cuvânt în fața jignirilor care îi erau aduse. Ce te-ai blegit ca fasolea opărită? sau Maică-ta știe că ești mut? erau întrebări la ordinea zilei la care oricum nu aveai voie să răspunzi. Fiecare dintre noi a ajuns în ipostaza prostului din fața clasei și s-a întors în banca lui cu un doi sau un trei nemeritat, povară grea pentru acele timpuri.
Matematică am învățat cu toții și toți am intrat la facultăți unde cel puțin una din probele de admitere a fost matematica. Nu știu însă dacă a meritat. Târziu, atât de târziu încât mi-e jenă să recunosc, mi-am dat seama că teoria legată de faptul că oamenii care nu știu matematică sunt proști este o mare minciună și deși pare incredibil am colegi care încă mai cred acest lucru. Am fost atât de îndobitociți încât atunci când cunoșteam tineri de la alte licee încercam subtil să aflăm ce note au la respectiva materie. Credeam cu toată tăria că acestea se leagă de coeficientul de inteligență. Dar nu, IQ-ul nu are de-a face cu matematica.
Și totuși nu regret că l-am avut profesor. Cu siguranță dacă drumurile noastre nu s-ar fi intersectat eu n-aș mai fi ceea ce sunt acum cu bune și cu rele. Ironia și răutățile pe care le împărțea la fiecare oră i-au făcut pe unii să clacheze, pe alții însă i-au întărit psihic și într-un fel i-au pregătit pentru viață. Știu sigur că și datorită lui acum sunt suficient de călită încât înfrunt cu ușurință vorbe nelalocul lor, bârfe sau chiar jigniri. Cine a trecut prin iadul orelor de matematică s-a desensibilizat complet la astfel de nimicuri trecătoare.
Iar între timp am cunoscut oameni extraordinari, talentați în diverse domenii, de o inteligență sau cultură sclipitoare care n-au nici în clin, nici în mânecă cu matematica. Mă înclin în fața lor cerându-le scuze în gând pentru mentalitatea pe care am avut-o atâția ani.
 |
| foto gwccommunityschool.com |
Cred ca multi au patit asa si probabil ca traditia inca continua.Asa erau vremurile si inca mai sunt.
Nu cred că elevii de azi ar mai tolera astfel de ieșiri.
cred ca matricea asta de profesori au produs multe traume in sufletele tinere.
si eu am avut un dascal si pentru ca am vrut sa-l ignor azi nu stiu matematica.
Și dacă știai, oricum nu cred că îți folosea la ceva… iar acesta e un alt subiect despre care mă gândesc să scriu. Cui folosește atâta matematică ??
eu am fost foarte pasionata de matematica, pentru mine cifrele erau sunete, mi le inchipuiam ca pe clapele unui pian, era ceva foarte placut si relaxant pentru mine sa rezolv problemele la matematica.
totusi, in afara de gandirea sistematica si logica, analitica si poate prea "la rece" nici eu nu mai văd astazi rostul studierii matematicii la modul la care se face in scolile noastre. ba chiar am alergie cand aud invatatori profesori care spun matematica si romana conteaza… atat.
da, ma bucur cand va copilul ca rezolva cu usurinta provocarile matematice dar la fel de mult ma bucur si cand vad ce poate face dintr o simpla coala de hartie sau dintr o cutie goala, sau cand il vad din ce in ce mai pasionat de origami.
va mai trece insa multa vreme pana cand sistemul educational se va baza pe alte criterii de apreciere si indrumare.
Nu pot să spun că nu mi-a plăcut matematica, ba din contră. Totuși în continuare nu-i văd rostul în viața mea iar sistemul educațional de la noi a rămas același ca acum 100 de ani.
Un inginer spunea: "De mi-ar fi spus mie vre un profesor ca cu ajutorul unei integrale pot calcula treiectoria unei rachete, acum eram departe!" Evident, cu regret spunea asta..O alta colega imi spunea de curând ca nu poate trece la matematica(studiaza Stinte Economice ), a dat deja de doua ori restanta si nu a luat, motivând ea ca in liceu nu a facut matematica…La liceu am fost de nota 7 :), am terminat Stiinte Economice si am avut un an matematica, am uitat tot 🙂 nu stiu la ce ajuta atata matematica, insa ma gândesc ca daca mai sunt si persoane care pricep aceasta materie incalcita, poate vor fii chiar acele minti luminate de maine…Este totusi prea multa materie pentru ceea ce presupune sa fie baza (ma refer la ce se studiaza in liceu).
Așa este, în școlile noastre programa de matematică este mult prea încărcată. Iar analiza matematică făcută la facultățile cu profil economic este umplutură absolut inutilă. Ar trebui mers doar pe statistică și (eventual) probabilități. Spun și eu 🙂