M-am îndrăgostit 🙂 Sau poate e prea mult spus dar simt că îmi place din în ce mai mult de blogul meu pentru că despre el este vorba în propoziție. N-aș fi crezut că entuziasmul inițial nu o să se estompeze în timp ci, din contră, plăcerea de a scrie a crescut constant. A crescut și numărul de cititori, a crescut și numărul de comentarii și numărul de like-uri pe Facebook ceea ce mă bucură în mod evident. Toți cei care își deschid un blog o fac pentru a fi citiți iar cine nu recunoaște acest lucru cred că nu este sincer. Am întâlnit și astfel de persoane care declară că scriu doar pentru ei înșiși, doar pentru plăcerea de a scrie, că scrisul este o supapă de eliminare a stresului sau a singurătății și alte bla-bla-uri de acest gen. Dacă este așa, de ce nu ar face-o într-un jurnal intim, cum au existat întotdeauna, cu mult înainte de apariția internetului? Părerea mea este că dacă îți faci publice scrierile, vrei ca cineva să le citească, altfel le-ai lăsa să zacă intr-un document word în calculatorul propriu sau pe o pagină de caiet.
Și sigur că ai vrea ca articolele tale să nu le citească doar mama, tata și doi prieteni ci să ai cât mai mulți cititori iar cu timpul să formezi o adevărată comunitate în jurul blogului. Cel mai greu este să ai răbdarea necesară pentru că recunoașterea oricărui merit vine în timp, asta desigur dacă nu dă norocul peste tine într-o noapte și brusc să te trezești celebru. Dar altfel totul se face cu pași mici.
Uneori apar însă oportunități întinzându-ți-se o mână de ajutor. De exemplu de curând am aflat că Vegeta caută un fel de blogger oficial. Este imposibil să nu fi auzit de Vegeta, acel condiment pe care îl știm cu toții, un amestec de legume și ierburi deshidratate care dau gust mâncării.
Să fii blogger oficial al unui brand nu e de ici, de colo. Asta ar însemna, printre altele, ca Vegeta să anunțe acest lucru pe pagina lor de Facebook și cei peste 6000 de fani să afle că eu, Ioana Moldovanu, dețin acest titlu. Să zicem că doar 10% ar fi curioși să vădă cine e Ioana și ar intra pe blog. Asta ar însemna 600 de potențiali noi cititori dintr-un foc, exact ca și atingerea unei baghete magice. În afară de asta, pe pagina de Facebook Vegeta periodic vor fi distribuite link-uri spre articolele interesante de pe blogul meu, lucru care iarăși mi-ar aduce cititori noi. Ca să nu mai spun că o astfel de funcție nu ar trece neobservată în mediul online iar numele meu ar ajunge și la urechile altor firme active în social media ceea ce pe viitor mi-ar aduce noi colaborări. And last but not least ego-ul meu ar fi extrem de satisfăcut pentru că recunoașterea meritelor aduce stima de sine deloc de neglijat. Ah, și era să uit că ar fi vorba și de niște părăluțe dar nu este deloc elegant să vorbești despre bani așa că sărim peste acest subiect delicat.
Deci, îmi doresc să ajung blogger oficial Vegeta. E adevărat că și produsul pe care îl promovează e pe gustul meu cu toate conotațiile pe care le implică această expresie. Adică pe lângă savoarea pe care o simt papilele mele gustative (pentru că eu într-adevăr pun o linguriță de Vegeta în aproape orice mâncare) asocierea imaginii mele cu cea a brandului Vegeta m-ar onora. Sunt firme cu care nu aș vrea să-mi asociez numele, unele pentru că nu îmi plac de niciun fel iar altele pentru că nu avem nimic în comun. De exemplu nu aș putea să fiu reprezentant al unei companii care, să zicem, produce mănuși de box pentru femei. Sau mașini de găurit sau diverse unelte pentru grădină. Dar nu numai în sectorul greu ci și în partea de beauty. Uite, aici nu aș vrea să mă văd pe nici un afiș în care apare vreo mână de femeie cu unghiile lungi vopsite în trei culori cu strat de sclipici, cu fluturași desenați pe vârf și cu pietricele lipite deasupra. Cred că le spune unghii tehnice dar mie nu îmi plac deloc. Less is more e o expresie care se potrivește perfect în acest context.
Ca blogger al Vegeta aș avea, evident, și niște atribuții: ar trebui să scriu două articole despre acestă experiență, ar trebui să afișez pe blog niște bannere cu câștigătorii concursurilor organizate de Vegeta și ar trebui să coordonez o campanie de suflet în care, alături de alți voluntari va fi gătită o masă delicioasă pentru copiii unui centru de plasament. Această ultimă cerință nu este chiar o atribuție, este mai degrabă o onoare și mi-ar place tare mult să ajung în această postură.
Ce părere aveți voi despre această dorință a mea de a ajunge blogger oficial Vegeta? Să mă înscriu, să nu mă înscriu?… vă dați seama că sunt o mulțime de bloggeri care își doresc această titulatură și concurența este foarte mare.
 |
| foto ronrosenhead.co.uk |
PS
Îmi pare rău dacă vă dezamăgesc dar votul vostru este doar consultativ pentru că deja mi-am trimis cererea 🙂
Bafta multa, Ioana! Tu, cum spuneai ai luat deja taurul de coarne si ma bucur pentru tine. Eu inca mai stau in cumpana. Saptamana frumoasa!
Mulțumesc, Loredana!
Un lucru e clar: E bine ca iti este apreciata munca!
Insa iti stric putin acel gand legat de facebook 🙂 Daca pagina lor are 6000 de like-uri, atunci o postare ajunge sa fie vizualizata de aproximativ 5% din acei fani, adica de vreo 300. Iar din cei 300 daca intra 10% pe blog ajungem la…30…
Tu nu ai nici o vina, problema este la Facebook. Iar faptul ca lucrezi pentru un brand cat de cat cunoscut este numai de bine.
Hmmm… buni și ăia 5%. Mai dau eu un share și mai crește numărul 🙂