Am ajuns la 100 !

         Happy, happy, joy, joy !! adică pe românește param-pam-pam ! Dacă vă vine să credeți, am ajuns la articolul cu numărul 100 și asta în doar șase luni de când am blogul. Când am început să scriu nu știam la ce să mă aștept și nici nu credeam că o să mă prindă atât de tare microbul. Nu credeam că numărul de cititori o să crească de la o zi la alta, nu credeam că articolele mele vor naște dezbateri și nu-mi imaginam că o să primesc felicitări de la oameni pe care nu i-am văzut în viața mea. Poate par lucruri mărunte dar mie mi-au adus bucurii și satisfacții nesperate. 100 e un număr rotund așa că merită să sărbătoresc și cum s-a nimerit ca postarea să pice într-un weekend prelungit, cu atât mai bine.
         Drept care și prin urmare voi bea un pahar de șampanie bere cu ocazia celor trei sărbători: Sfântul Andrei (nume deja consacrat la mine în familie), Ziua Națională și, at last but not least , al 100-lea articol. Trebuie să recunosc că gusturile mele nu sunt atât de aristocratice ca ale familiilor regale pe care le admir și nici nu vreau să par altceva decât sunt. De aceea aleg berea în locul oricărei alte băuturi. Cel mai probabil că nu o să vedeți niciodată la vreo petrecere simandicoasă invitații plimbându-se cu berea în mână ci doar cu pahare înalte cu picior în care se alintă două degete de vin sau șampanie. Așa se sărbătorește în high class, știu asta din filme.  Dar mie îmi place berea și nici nu prea am de-a face cu petreceri sofisticate la care se cere un dress-code.  Punct.
         Îmi place berea blondă, berea neagră, berea nefiltrată, berea fără alcool,  berea radler, berea strong, berea cu fructe și cam tot ceea ce poartă acest nume. Să nu vă imaginați însă că beau bere în fiecare zi, dar la o ieșire cu prietenii sau o sărbătoare aceasta este băutura pe care o aleg de fiecare dată.  Cel mai tare și mai tare dintre toate tipurile de bere  îmi place Tuborg Christmas Brew , berea pe care o cunosc de 14 ani deja. Dacă vă întrebați cumva, să știți că eram majoră și în urmă cu 14 ani :)))) Chiar foarte majoră.
         Mi-aduc perfect aminte cum s-a lansat atunci această marcă: sub ideea unei surprize mult așteptate și care nu trebuia dezvăluită sub nici o formă înainte de o anumită data (nu mai țin minte exact dar parcă a fost vorba de 1 decembrie).  Cu câteva zile înaintea lansării oficiale, în magazinele alimentare au apărut niște cutii imense, învelite în hârtie albastră și legate cu o fundă mare sub forma unui cadou. Nimeni nu știa ce ascunde cadoul dar toată lumea era curioasă. Eu, cel puțin, ardeam de nerăbdare mai ales că aveam o prietenă care, deși deținea un magazin, nu a vrut să strice surpriza și m-a lăsat să mă coc până în ultima clipă. Am fost printre primii cumpărători de Tuborg Christmas și a fost dragoste la prima vedere. Mă rog, la prima degustare.
         Pe vremea aceea aveam niște prieteni foarte apropiați cu care ne-am petrecut multe seri împreună așteptând Crăciunul la un pahar de Tuborg Christmas Brew cu lumânărele aprinse pe masă și ascultând colinde. De fapt am așteptat sărbătorile în același fel mai mulți ani la rând până când ei s-au mutat în Canada. Chiar ar trebui să-i întreb dacă în Canada ei găsesc această bere. Oricum, la noi în casă tradiția deja s-a format și cu o lună înaintea Crăciunului nu mai bem decât Tuborg Christmas. Rețeta a fost inventată în 1981 de către maestrul berar Per Krieger Lassen (un danez, evident, pentru că de acolo vine Tuborg) prin amestecarea a trei tipuri de beri distincte. Ce să spun, a nimerit-o maestrul fix pe gustul meu 🙂  Berea are o culoare brun-roșcată (dar nu are același gust cu berea brună ci are o aromă de lemn dulce, adică #ChristmasTaste ) și un conținut de 5.6% alcool, adică #CristmasBrew , dar asta cred că știați deja.
         Anul acesta Tuborg Christmas Brew s-a lansat în România pe data de 7 noiembrie și, ca de obicei, este în ediție limitată. Așa că dacă vreți să fiți siguri că o să o aveți de sărbători pe masă eu zic să nu vă lăsați pe ultima sută de metri.
 
         Revenind la oile noastre, adică ale mele, astăzi voi sărbători 3-în-1 cu o bere cu etichetă albastră (albastrul m-a umplut de bucurie luna asta, dacă înțelegeți ce vreau să spun), cu o prăjiturică și cu mult entuziasm. Sper să mi se alăture și muzele ca să cântăm împreună pentru că mie nu-mi mai iese melodia asta din cap 🙂
         De Crăciun fii mai bun, fii adevărat,
         Spune da, nu spune nu, la Tuborg Christmas Brew!

         De Anul Nou fă-ți un cadou, fii mai personal,
         Și tu, și tu, și tu, și tu bea Tuborg Christmas Brew!

         E albastră bine, așa cum îți convine
         Dacă bei din ea n-o mai poți lăsa
         E un pic mai tare, e ispititoare,
         Daca bei un strop din ea o vei ține tot așa…

         Hai o luna împreună să ne bucurăm
         De sărbători hai și tu, bea Tuborg Christmas Brew
         Un, Doi, Trei poți să bei, mai avem destul,
         Și la anul vom avea Tuborg Christmas Breeeeeeeeew !!!!!!

 
Happy Anniversary !

Share This:

Read More

Măsline aperitiv

         Cei care mă cunoașteți știți că îmi place să gătesc la fel de mult cam cât le place pisicilor să facă baie. Adică deloc. Totuși sunt câteva lucruri care îmi ies foarte bine în bucătărie și cu care am avut succes de fiecare dată când am avut oaspeți. Măslinele de care vă spun astăzi nu înseamnă gătit propriu zis dar au un gust foarte, foarte bun, țin de foame, sunt aspectuoase și reprezintă sănătate curată. Prepararea lor durează doar câteva minute iar singurul minus e faptul că trebuie lăsate la marinat de azi pe mâine. Avem nevoie doar de ce se vede în poză, adică măsline, pătrunjel, usturoi și lămâie.
         Eu am cumpărat 400 de grame de măsline din soiul Kalamata. Acestea provin din regiunea cu același nume din Grecia și au culoarea maronie sau mov închis. Obișnuiam să cumpăr măsline negre dar de când am auzit că unii producători folosesc coloranți ca să le înnegrească mai repede (în loc să aștepte coacerea completă urmată de un proces de oxidare naturală) nu mai vreau să risc. Măslinele  Kalamata nu sunt foarte mari dar au un gust mai pregnant și sâmburele foarte mic.
         Tot ce trebuie să faceți este să tocați mărunt pătrunjelul și să presați doi-trei căței de usturoi.
         Apoi amestecați măslinele, pătrunjelul, usturoiul și câțiva stropi de lămâie și lăsați totul la marinat, în frigider, de pe o zi pe alta. Bineînțeles le puneți într-o cutie cu capac sau  trageți folie alimentară deasupra pentru că altfel tot frigiderul va mirosi a usturoi.
         A doua, a treia zi măslinele sunt delicioase și pot fi servite ca aperitiv . Usturoiul își pierde total asprimea inițială și se întrepătrunde foarte bine cu verdeața și gustul sărat al măslinelor. Merg excelent cu bere dar și băutorii de apă plată le apreciază la fel de mult . Pentru ca masa să fie mai colorată puteți pregăti și niște ardei fripți în stil italian care se fac la fel de ușor deși aceștia necesită foc 🙂 . Câteva felii de pâine cu semințe și aveți un meniu de Master Chef. Este un meniu vegetarian dar credeți-mă că nici cei mai mari carnivori nu vor avea obiecții.
          Cu acest articol m-am alaturat campaniei Fii Activ cu Doppelherz® aktiv Pentru Vegetarieni.

Share This:

Read More

Ochelarii, lenjeria și telefonul

         Ceea ce purtăm tot timpul pe noi sau cu noi merită toți banii. Adică ochelarii, lenjeria și telefonul. O persoană care poartă în permanență ochelari nu ar trebui să se zgârcească atunci când își alege ramele care uneori pot costa o mică avere. Pentru că ochelarii vor face parte integrantă din expresia feței o lungă perioadă de timp . Trebuie să nu îi simți și să te identifici cu ei. La fel e cu lenjeria intimă. O porți de dimineața până noaptea iar ceva care te strânge, te zgârie sau trebuie aranjat tot timpul poate să îți distrugă ziua. Și ce alte exemple ar mai fi ? Pentru foarte mulți dintre noi… telefonul. Căci, nu-i așa, dacă nu avem telefonul la noi e ca și cum ne-ar lipsi o mână. 
         Telefonul e cel care ne ține conectat cu lumea. Cu prietenii, cu familia, cu jobul, cu pozele din vacanță, cu jocurile preferate, e locul unde ne uităm la ceas, unde ne verificăm agenda, unde ascultăm muzică… este comoara fără de care suntem paralizați. Eu cel puțin nu mai pot concepe viața fără telefon și cunosc o mulțime de obsedați asemenea mie sau chiar mai rău. Și nu mă enervează niciodată când sună. Dacă nu pot să răspund, nu răspund și gata. Sun eu înapoi mai târziu.
         După această introducere vreau să vă anunț că iPhone 6 este deja disponibil în România. Și pentru a-l cumpăra nu este nevoie să stați la cozile lungi de câteva zile și nici să participați la isteria generală pe care am văzut-o cu toții la televizor 🙂

         Trebuie doar să intrați pe site-ul celor de la Quickmobile  și cu un simplu click poate fi al vostru. Mă rog, trebuie să aveți și banii necesari. Quickmobile este trendsetter IT&C în România și sunt primii care aduc produsele Apple (şi altele, dar acum e vorba de Apple) la noi în ţară. Au fost atât de rapizi, încât au început să livreze deja iPhone-urile pre-comandate din ziua lansării până acum. Asta înseamnă că românii sunt super-mega interesați de noile tehnologii.

          În cazul în care banii nu vă dau afară din casă, vă dau un pont: puteți să câștigați un iPhone 6 ! Și e atât de simplu, trebuie doar să lăsați un comentariu pe blogul lui Cristian China Birta aka chinezu. Să spuneți  cât de mult contează faptul că iPhone 6 ajunge atât de repede în România prin QuickMobile și cu ce ne ajută că România, prin QuickMobile, este prezentă pe harta lansărilor mondiale ale noului iPhone 6.
         Dacă unul dintre cititorii mei va câștiga telefonul o să fiu (aproape) la fel de fericită ca și când l-aș fi câștigat eu 🙂
        

Share This:

Read More

Maria Tănase între jazz și folclor

         Gândul că deja  este septembrie mă indispune complet. Nu-mi place toamna și aș sări cu placere direct în iarnă. De aceea încerc tot timpul să găsesc motive care ar putea să mă facă să o iubesc cât de cât. Deocamdată am doar două motive: unu – în curând o să dispară țânțarii și doi – va începe stagiunea teatrală.
         Un spectacol inedit și la care vreau neapărat să merg se va ține pe data de 28 septembrie la Filarmonica Transilvania din Cluj. Spectacolul se numește Colors of Maria și va fi cu totul și cu totul special. Face parte din turneul Roots Revival Romania în care artişti din 7 ţări  se strâng pe o scenă într-un act de improvizaţie muzicală. În această toamnă se doreşte aprinderea spiritului Mariei Tănase, iar turneul se va ţine în 10 oraşe din România.

         Câteva cuvinte despre Maria Tănase, pasărea măiastră a cântecului românesc: S-a născut la Bucureşti, într-o mahala, pe 25 septembrie 1913 (anul trecut au fost o mulțime de evenimente la Cluj care au celebrat 100 de ani de la nașterea acesteia). La 15 ani s-a înscris la un concurs de Miss România (cred că a fost foarte frumoasă după cum se vede în poze)  iar de acasă a plecat la nici 17 ani și s-a angajat casieriță într-un birt, unde mai și cânta. A debutat pe scena
teatrului de revistă Cărăbuş, condus de celebrul actor Constantin Tănase, în
1934. Dramaturgul Tudor Muşatescu a îndrumat-o să înregistreze cântece din
repertoriul propriu, în special din zona Olteniei, de unde era originar tatăl
său. Cariera sa propriu-zisă a început în anul 1938, când a prezentat un program
de piese folclorice într-o emisiune radiofonică.
Maria Tănase
         A avut o carieră de succes,
însă nu a fost ferită de momente dramatice: în anul 1940, Garda de Fier a
distrus toate discurile Mariei Tănase, sub pretextul că acestea ar fi
distorsionat folclorul românesc autentic. Niște nebuni. Maria Tănase a încetat din viaţă
răpusă de un cancer la plămâni, pe 22 iunie 1963. În urma ei au rămas muzica şi
vocea sa inconfundabile. Cine n-a ascultat (și cântat) măcar o dată Bun îi vinul ghiurghiuliu sau Aseară ți-am luat basma ? sau Mărie și Mărioară ?
         Incursiunea Roots Revival va aduce împreună improvizația de jazz, temele folclorice din țările de origine ale muzicienilor și compoziții originale. Totul într-o călătorie dus-întors între Est și Vest. Artiștii străini vor cânta la instrumentele lor tradiționale – ney, duduk sau oud –  iar vocile vor fi românești: Monica Mădaș și Maria Casandra Hăuși.
         Toate informațiile legate de acest turneu le găsiți aici. Pe mine m-a cuprins deja entuziasmul și abia aștept să merg. Cine mai vine cu mine ?
 
Programul turneului
 
Craiova: 23 septembrie- Teatrul Marin Sorescu

Timișoara: 25 septembrie- Teatrul Național

Oradea: 26 septembrie – Casa Sindicatelor

Cluj-Napoca: 28 septembrie- Filarmonica Transilvania

Sibiu: 29 septembrie- Casa Sindicatelor

Brașov: 01 octombrie- Centrul Reduta

Iași: 03 octombrie- Teatrul Luceafărul

Galați: 04 octombrie- Casa Studenților

Constanța: 06 octombrie- Casa Sindicatelor

București: 11 octombrie -Sala Radio

București: 12 octombrie -Sala Radio

 
 

Share This:

Read More

Kids Business

         Zilele trecute mergeam liniștită pe stradă când am întâlnit două fetițe cam de 8-9 ani care m-au abordat cu un zâmbet pe toată fața : Vreți să cumpărați niște brățări ? M-am oprit mirată să văd despre ce este vorba.
         Aveau o cutie dreptunghiulară, din plastic transparent, probabil la origine o cutie mare de înghețată. Au deschis capacul și mi-au arătat o mulțime de brățări din elastic viu colorate. Să fi fost 50-60 de bucăți. Arătau frumos și îți luau ochii cu toate că erau amestecate și nu erau puse în nici o ordine. Le întreb de unde le au și îmi răspund deodată că ele singure le-au împletit.
         – Bine, zic, ca să intru în jocul lor, cumpăr.
         – Câte cumpărați ? sar ele repede.
         – Păi una, câte să cumpăr ? Cât costă una ?
         – 1 leu, mi se răspunde, dar să știți că astea nu se poartă doar câte una. Trebuie să vă puneți mai multe pe mână ca să arate frumos.
         – I-auzi, dar de unde știți voi cum se poartă ?
         – Am văzut la televizor ! Și Mihaela Rădulescu are multe de tot.
         Cu asta m-au dat gata. Dacă Mihaela, care este o divă,  are brățări din elastic, eu de ce n-aș avea ? Am ales două brățări, le-am plătit și apoi am mai stat puțin de vorbă cu ele.

         Le-am întrebat de unde au învățat să împletească și de unde își procură materia primă. Am aflat cu stupoare că au învățat de pe YouTube și că elasticele le cumpără de la magazinul chinezesc. Inutil să mai spun că de cum am ajuns acasă am căutat pe YouTube lecțiile de împletituri în care cele două copile erau deja experte. Și am găsit o mulțime de filmulețe, dacă vreți să vedeți unul, îl găsiți aici . Între noi fie vorba am căutat și poze cu Mihaela Rădulescu și am găsit-o frumoasă ca întotdeauna și cu multe brățări pe mâini. Deci fetele aveau dreptate.
 
                  M-am gândit mult la această întâmplare, la spiritul antreprenorial pe care îl aveau cele două. E clar că principiile vânzării le aveau în sânge fără să le fi învățat de la nimeni. Lucrau perfect în echipă și se completau reciproc. Nu era un joc în care să își imagineze că vând pietricele pe post de bomboane și praf de cărămidă roșie pe post de boia de ardei. Ele cumpărau materiale, produceau un produs finit și apoi îl vindeau. O mică afacere pentru zilele de vacanță. O afacere în care plăcerea de a împleti se suprapunea cu utilul și cu un rezultat concret. Pentru că brățările sunt purtabile, nu sunt de jucărie:

          Întrebarea care îmi vine acum în minte este dacă gândirea de afaceri este ceva înnăscut, ca un oricare alt talent, sau se poate învăța pe parcurs.
         Cu toţii avem idei de proiecte sau de afaceri, dar uneori ne e teamă sau nu ştim cum să le pornim. Foarte mulți dintre noi ne dorim să fim proprii noștri șefi dar entuziasmul copilăriei ne scade cu fiecare an care trece peste noi. Cu toate astea cred în continuare că dacă avem o idee și ne dorim cu tot prețul să o punem în practică cu puțin ajutor orice devine posibil. Și bineînțeles pasiune și multă muncă.
         V-ați gândit vreodată că ceea ce ne lipsește pentru a ne pune în practică ideea de afaceri este faptul că nu suntem înconjurați de persoane entuziaste și că trăim într-un mediu ostil unei astfel de perspective? Poate că ar trebui să schimbăm asta.
         În perioada 14 – 20 septembrie, la Pensiunea Speranţa din Predeal, se va organiza şcoala de antreprenoriat Start Me Up, singura şcoală de acest gen din România. E o săptămână altfel unde oamenii știu să asculte, nu iau în derâdere nici o idee și nu te trimit înapoi la serviciul călduț, plătit prost dar sigur.
         În cadrul școlii se formează echipe, se generează idei de afaceri şi ulterior se dezvoltă concepte viabile de business. Toate astea lucrând alături de un trainer internaţional, antreprenori şi investitori consacraţi din România. La final ideile se validează prin prezentarea în faţa unui juriu de specialitate și se stabilește un clasament.
         Aceasta poate fi o rampă de lansare a afacerii tale și poate însemna reinventarea ta ca antreprenor. Te tentează astfel de cursuri ?
 
        
 
        

Share This:

Read More