food

Paste cu dovlecei și roșii

Ioana Leave a comment
         Deși am spus că gătitul nu e nici pasiunea, nici punctul meu forte văd că iar vreau să împărtășesc o rețetă. Pentru că atunci când descopăr lucruri care se gătesc simplu, rapid, fără mult foc și, mai ales, gustoase, mă cuprinde un entuziasm inexplicabil. Mă bag și eu în vorbă cu gospodinele pricepute și am un punct de vedere.
         Rețeta o am tot de la Laura și o prepar pentru a doua oară în vara asta. Am constatat cu oarecare surprindere că am început să prefer mâncărurile fără carne ceea ce nu cred că e un lucru rău din punct de vedere al sănătății. In afară de asta, acest fel de mâncare este și foarte ieftin ceea ce este din nou un lucru bun. Deci: sănătos, ieftin, gustos și rapid. Dureaza 15, maxim 20 de minute cu tot cu fiertul pastelor așa că să purcedem. Avem nevoie de ceea ce se vede în poza de mai jos:
 
         Evident că nu o să folosim un pachet întreg de unt ci doar de 25 de grame (cam două lingurițe). De fapt poate nu e ”evident” pentru oricine … în urmă cu ceva ani aș fi pus tot pachetul fără să clipesc dacă așa vedeam în poză 🙂 . Iar pentru cei doi dovlecei și cele 15 roșii cherry am folosit doar jumătate de pachet de penne. Busuiocul ar fi bine să fie proaspăt dar merge și așa.  Brânza  `talienească de la Napolact e de fapt parmezan ras. Dacă nu aveți , puteți să radeți cașcaval sau chiar, în situații de criză, telemea obișnuită. Restul ingredientelor sunt obligatorii.
         Usturoiul tăiat feliuțe se pune într-o tigaie cu puțin ulei de măsline și se prăjește un pic. Să zic un minut.

         Apoi se adaugă dovleceii tăiați în bucăți de mărimea unei roșii cherry sau poate chiar mai mari un pic. Pentru că vrem să rămână întregi și nu vrem să facem un terci dizgrațios.

          Se presară cu sare și piper și se lasă la prăjit 7 minute. În acest timp se pune la fiert apa pentru paste iar roșiile cherry se taie în două. Adaugăm roșiile în tigaie și mai prăjim încă un minut-două. Timpii ăștia care vi-i dau eu sunt aproximativi. Nu suntem chiar la farmacie și nici nu este vorba de un proces tehnologic de mare finețe, dar pentru că mie îmi place să mi se dea astfel de amănunte ca să mă pot orienta mai bine , o fac și eu la rândul meu. Dacă roșiile ar rămâne ca la început ar fi minunat dar când dau de foc parcă se topesc și din ele rămâne doar gustul și un pic de culoare.
 
 

           Apoi adăugăm puțin unt și două-trei linguri din apa în care au fiert pastele astfel încât să se formeze un pic de sos. Amestecăm pastele cu legumele, presărăm brânză deasupra și gata. Asta a fost tot. I love this !

Share This:

Read More

A fi sau a nu fi… cu sâmburi

Ioana Leave a comment
         Ce-i asta ? O lebeniță fără sâmburi ? Special creată pentru noi, cei care nu mai avem timp nici să mâncăm… Ce invenție grozavă care ne scutește de efortul de a da sâmburii deoparte ! Glumesc, desigur, pentru că de fapt este o anomalie care mă îngrozește.

 
         Pentru mine invenția asta e similară cu cea cu tubul de la hârtia igienică dizolvabil în apă. Dacă nu știți despre ce vorbesc, aveți aici o scurtă prezentare a modului în care cercetătorii își irosesc talentele. Invenții doar de amorul artei. Să nu ne mai deplasăm până la coșul de gunoi sau să nu mai mișcăm mâna să îndepărtăm sâmburii. (Aaah, și astfel să dispară concursurile copiilor care se întrec în a scuipa sâmburii cât mai departe ?! )
         În cazul cu tubul de hârtie, scutești un drum la coșul de gunoi . Deci ai câștigat vreo 30 de secunde.  În cazul cu lebenița / pepenele / harbuzul sau cum vrei să-i spui acestui fruct delicios nu câștigi nimic. Doar pierzi. Pentru că fructele și legumele modificate genetic pot fi nocive, pot contribui la dereglari ale metabolismului, pot provoca alergii sau  pot crește rezistența organismului la antibiotice, vitale pentru tratarea infecțiilor.
          Câteodată aceste creații ale omului modern sunt bune la gust. Alteori nu. Sunt convinsă că toți am mâncat iarna roșii de la supermarket. Sunt rele ? Nu, deloc. Nu sunt rele pentru că nu au nici un gust. Eu nu simt nici o diferență dacă mănânc astfel de roșii sau mănânc hârtie. E ca și cum aș mesteca în gol. De aceea prefer să aștept vara ca să mănânc roșii adevărate, coapte în grădină abia pe la mijlocul lui iulie, dulci și zemoase. Și neapărat cu sâmburi.
 
 
         Sunt mulți oameni care își doresc să mănânce cât mai sănătos iar în momentul apariției unui copil în familie acest lucru devine esențial. Cu bani puțini dar cu multă muncă doi tineri au pus pe picioare o afacere prin  care cultivă pământul numai cu mijloace naturiste și ecologice. Își produc singuri răsadurile, nu folosesc substanțe chimice și bineînțeles nimic nu este modificat genetic. Pentru ca plantele să nu se îmbolnăvească folosesc doar “leacuri” făcute natural chiar de către  ei în diverse combinații din urzică, salvie, gălbenele, apă de var sau cenușă de lemn reciclată.
         Ceea ce îi recomandă este în primul rând gustul legumelor și fructelor produse . Majoritatea clienților care au gustat din recolta lor au devenit clienți fideli.  Oricine poate să comande direct de pe site ( http://legumeproaspeteacasa.com/ )  ceea ce ei cultivă în grădină. Vinerea  legumele comandate sunt primite acasă.  Lista produselor care se pot comanda nu se rezumă doar la fructe și legume ci și pâine de casă sau brânzeturi ale unor fermieri care  împărtăsesc același respect pentru produse proaspete și naturale.
 
         Bineînțeles că livrarea se face doar în zonele apropiate fermei, adică București și Târgoviște.  Mi se pare o idee de afaceri excelentă. Să ai coșul cu legume proaspete la ușă în fiecare săptămână nu e de ici, de colo. Afacerea se conduce după principii clare și verificate de creștere a vânzărilor adică se poate face abonament lunar iar la comenzi mai mari de 100 de lei se oferă discount de 10%.
         Mai, mai că mi-aș deschide și eu o astfel de afacere mai ales că începutul pare promițător. Se pare că am început cu dreptul. Priviți ce dovlecei superbi mi s-au făcut în grădină:
 
 
         

Share This:

Read More

Despre microunde

Ioana Leave a comment
         De la început vă spun ca nu cred în sintagma ”Cuptorul cu microunde nu este sănătos”. De-a lungul timpului mie mi-a fost de mare ajutor în bucătărie și nu pot să reneg un prieten drag.

Circulă pe internet un articol care arată rezultatele unui experiment în care o plantă este udata cu apă incalzita la microunde si apoi răcită. Planta se usucă in cateva zile. Ahhh, v-am spus ca microundele sunt toxice !! Exclamă toti conservatorii. Eu zic să încercati acelasi lucru cu apă fiartă si racita. Puteti sa o fierbeti fie pe aragaz, fie la foc facut cu lemn de fag in gradina bunicii ca sa fim cat mai aproape de natura 🙂 Udați o plantă cu această apă si veți obține același rezultat : planta se va ofili.

Atat microundele cat si fierberea distrug enzimele și antioxidanţii din alimente, lăsându-le astfel goale de nutrienţi. Singura solutie ca acesti antioxidanti sa ajunga in corpul nostru este sa mancam legumele si fructele crude. Pana una-alta ne mai bucuram de gustul unor mâncărici fierte, coapte sau prăjite că doar o viață avem 🙂

         Mie cuptorul cu microunde mi se pare o inventie extraordinara si nu as renunta la el. Nu este zi sa nu il folosesc pentru incalzit mancarea. Chiar nu vad sensul sa ma intorc in timp si sa renunt la acest beneficiu care mi-a făcut viața mult mai ușoară.

          Totuși un mic semn de întrebare mi-am pus și eu datorita acestor dispute aparute in ultima vreme. Si am facut un mic research sa vad cum stau în realitate lucrurile cu sanatatea celor care utilizeaza microundele de zeci de ani.
         Sănătatea lor e bine, merci.  Dar am gasit un lucru mult mai interesant pe care vreau sa vi-l împartășesc si vouă : gătitul la microunde a fost descoperit in mod accidental (ca multe alte inventii ale omenirii). Inventatorul este Percy Spencer, un inginer american care lucra in domeniul radarelor pentru
identificarea avioanelor in zbor. Acest lucru se întâmpla in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Pentru aceasta utiliza un dispozitiv numit magnetron care convertea electricitatea in unde radio. Intr-o zi a observat ca lucrand langa acest magnetron batonul de ciocolata pe care il avea in buzunar s-a topit complet.
         Fire curioasa, a investigat fenomenul. A inceput cu seminte de popcorn care puse lângă dispozitiv au înflorit rapid. Apoi a pus un ou intreg intr-un ceainic si deasupra a asezat magnetronul. Rezultatul a fost ca oul a explodat in fața unui coleg curios care s-a uitat in ceainic sa vada ce se întâmplă. (Despre acest experiment facut in zilele noastre gasiti mai multe amanunte aici ).
         Astfel în 1945 Percy Spencer a brevetat cuptorul cu microunde. Inițial acesta era de fapt o mare cutie de metal in care era inclus un generator de camp electromagnetic. În 1947 s-au vandut primele astfel de cuptoare care costau intre 2 si 3000 de dolari, aveau 1,8 metri inaltime si aproape 400 de kg. Erau doar pentru uzul restaurantelor, clar, și arătau așa:
         Abia in 1967 au aparut cuptoarele cu dimensiuni si pret rezonabil, asemanatoare celor de azi si care costau 495$ . 1975 a fost primul an in care vanzarile de cuptoare cu microunde au fost mai mari decat cele ale cuptoarelor cu gaz. Vorbesc bineînțeles de Statele Unite ca in România nu auzise nici naiba de microunde iar ca sa iti cumperi un aragaz sau un frigider iti trebuiau pile serioase.
Concluzie: încălzesc mâncarea la microunde de 20 de ani si sunt perfect sănătoasă. Am colesterolul si glicemia in limite normale, nu sunt nici prea grasa, nici prea slaba, tensiunea e normala, nu ma doare nici stomacul, nici ficatul si nici inima. Din când in când mă doare capul dar asta numai dacă beau alcool ceea ce nu are nici o legatura cu microundele 🙂

 

Share This:

Read More

Vinete de vară

Ioana 8 Comments
         Gătitul nu este pasiunea mea. Asta ca să mă exprim elegant, pentru ca de fapt de-a dreptul urăsc sa stau în bucatarie chiar dacă în ultima vreme pare cool să ai un astfel de talent. Eu nu îl am. În schimb îmi place să mănânc 🙂 Caut în permanență rețete care sa se prepare cat mai repede si mai usor. Mai ales acum vara cand e atat de cald și nici prin cap nu-mi trece sa aprind cuptorul. Rețeta asta o am de mulți ani, o fac foarte des dar nu are încă un nume. Poate îmi dați voi o idee. Mai jos sunt ingredientele. Nu trebuie măsurate sau cântărite.

        Sel de mer e sare de mare dar bineînțeles că e bună și sarea obisnuita. Eu doar pe asta o aveam în bucătărie. Herbes de Provence e un amestec de condimente (rozmarin, busuioc, cimbru si măghiran) pe care nu intotdeaunaîl găsesc la supermarket. Când nu am, pun doar cimbru (neapărat) si oregano. Am uitat că trebuie si un pic de ulei de măsline dar nu am mai putut reface poza pentru ca deja tăiasem vânăta :). E bun si uleiul de floarea soarelui. (Îmi plac rețetele astea în care poti înlocui aproape orice ingredient). Deci: mai aveti nevoie de un pic de ulei, un vas, un cutit si un tocator/ dog/ fund sau cum vreti sa îi spuneti.

Acum incepe rețeta : se taie toate legumele, se presară cu sare, piper si ierburile de care v-am spus si deasupra se stropesc cu puțin ulei. Se stropesc, nu se îneacă în ulei, da ? Si ar trebui sa arate cam asa :

        Apoi se pun în cuptorul cu microunde timp de 15 minute. Se pot coace si în cuptorul clasic dar durează mai mult și se face o căldură în bucătărie de îți piere tot cheful de viață. Asta e toată rețeta. Simplu ca bună ziua.

        Știu. Și eu sunt un pic dezamăgită când văd ce mici se fac vinetele după ce se coc dar, na, acuma ce vreți, să mâncam o săptămână dintr-o vânătă ? 🙂  Se pot mânca imediat, calde, dar eu le prefer reci cu un pic de pâine prăjită. Si bineinteles pot acompania foarte bine o bucată de friptură. Daca va pregatiti sa participati la Master Chef puteti sa taiati si sa aranjati legumele intr-un mod artistic, ceva de genul evantai, si sigur veti avea succes.

          Pentru mine insa ar fi mult prea mult. Tăiatul vinetei pe lungime cred că mi-ar lua un sfert de oră si nu am garanția că mi-ar ieși. E o mâncare rapida, ieftina, simpla, sanatoasa, fara prajeli, fara oboseala si foarte gustoasa. Enjoy!
          Mai era ceva important de care era să uit. Usturoiul. Usturoiul nu trebuie să lipsească pentru că altfel mâncarea nu are nici un Dumnezeu dar sa nu va faceti griji pentru ca dupa ce e gătit în acest fel nu miroase. Adică puteți să ieșiți  în oraș fără să vă faceți gânduri că cei din jur o să știe ce ați mâncat. Înțelegeți ce vreau să vă spun…

Share This:

Read More

Mâncăruri pe cale de dispariție

Ioana 2 Comments
         Nu mai știu ce am visat azi noapte dar m-am trezit cu gândul la lapte de pasăre. Si mi-am dat seama ca nu am mai mâncat lapte de pasăre de cel putin 20 de ani. Si nu doar că nu am mai mâncat dar nici nu am mai auzit pe nimeni pomenind de asa ceva. De ce, nu stiu. A fost desertul copilariei mele, un desert ieftin, care se prepara usor si imi placea atat de mult încât de multe ori nu aveam rabdare sa se raceasca si îl mancam cald. Se făcea cu vanilie adevărată (seminte mici, mici si negre scoase proaspat din păstaie) si avea o aromă divină.
 
 
         Am stat apoi si m-am gandit ce altceva mâncam pe vremuri pentru ca acum sa dispara aproape cu totul si mi-am adus aminte de tăițeii cu varză sau de tăițeii cu nuci și zahăr. Cine mai face acum tăiței cu nuci ? Astea erau pastele care se găteau atunci (in afară de macaroanele cu brânză care m-au asasinat la cantina). Nici naiba nu făcea spaghetti, de fapt nici nu se găseau la alimentara. 
          Apoi s-a schimbat teribil de mult modul in care se bea cafeaua. Era un adevarat ritual (suna ca un clișeu dar asa era) si o adevarata bucurie tihnită. Bunica mea avea cănițe mici de porțelan cu farfurioare pe măsură si servea cafeluțe turcești. Nu se bea cu lapte iar cafeaua (proaspat măcinată) se fierbea in ibric, se aduna caimacul cu o linguriță si se împarțea in mod egal in toate cănițele. Cafeaua de atunci nu se compară cu ce bem noi acum (filtru sau expresso). Nu spun că e mai bună sau mai rea, pur si simplu este altă băutură.
 
 
         Am uitat complet gustul supei de chimin cu crutoane de pâine :
 
 
         Și am uitat cum arăta dulceața de cireșe amare, șerbetul de zmeură sau pelteaua de gutui. Și nu am mai mâncat de 100 de ani mămăligă cu lapte si un pic de zahar !
         Vouă de ce mâncare vă este dor ?

Share This:

Read More