Care va fi primul lucru pe care îl faci după ce scăpăm de coronavirus?

7 May 2020 Ioana 11 Comments

Este întrebarea care bântuie pe toate rețelele de socializare deși oarecum este pusă greșit pentru că „de scăpat” cu adevărat de virus nu se întrevede prea curând. Mai degrabă este vorba despre primul lucru pe care îl vom face după ce ieșim din perioada de carantină, adică 15 mai. Poate nu este corectă exprimarea dar nimeni nu poate contesta că acestă dată reprezintă un prag psihologic pe care cu toții abia așteptăm să îl trecem.

Nu pot să spun că sunt o fire extrem de sociabilă și că îmi place să fiu în permanență înconjurată de prieteni drept pentru care nu am avut motive să intru în depresie din pricina izolării sociale. Desigur că am simțit lipsa persoanelor apropiate dar, slavă Domnului, tehnologia și internetul (atât de hulit de unii anterior pandemiei) au fost gura de oxigen de care aveam nevoie. Videocall-urile pe Skype sau pe Whatsapp mi-au ostoit oarecum dorul dar cu siguranță primul lucru pe care îl voi face pe data de 15 mai va fi să îmi îmbrățișez nepoțelul. De când nu l-am mai văzut în carne și oase a învățat să facă o mulțime de lucruri, printre altele chiar să stea la masă cu oamenii mari sau să își scoată singur șosetele.

Apoi aș pleca într-o călătorie deși deocamdată acest lucru este practic imposibil. Aș pleca oriunde, nu contează, în țară, în străinătate, la mare, la munte, într-un citybreak, la o pensiune, numai să mă văd pe drumuri. Nu exagerez când spun că aș țâșni ca dopul unei sticle de șampanie. Ideea că cea mai mare pasiune a mea, respectiv călătoriile, este pusă pe hold mă înspăimântă iar refrenul cu viața noastră nu va mai fi niciodată la fel mă irită îngrozitor. Apoi aș sta la o terasă cu o cafea în față vreo trei ore, timp în care aș privi trecătorii fără să mă gândesc la nimic concret. Și poate sună superficial dar mi-e teribil de dor să dau o tură prin magazine. Prin magazine fizice, evident, că de online nu am dus lipsă lunile astea ba chiar pot să spun că am făcut excese. Nu neapărat am finalizat cumpărături dar am umplut wishlist-urile până la refuz 🙂 Ce am cumpărat, în special în perioada de început a crizei când m-am încadrat disciplinat în trendul românilor disperați, au fost chestii de genul celor de aici iar mai apoi, după ce am folosit săpunul și dezinfectantele de ziceai că vine sfârșitul lumii iar pielea mea a început să arate precum solzii de reptilă, am trecut la creme și lotiuni de corp. Și pot să vă spun, că deși sunt o devoratoare de cosmetice de ani de zile, oferta incredibil de variată m-a luat chiar și pe mine prin surprindere. De creme cu aloe vera, zmeură, cocos, papaya, soia, trandafir, mentă, levănțică, argan, rodie, vitamina E, A, B sau C a auzit toată lumea dar de lapte hidratant cu extract de uree, nu cred. Și nici de cremă nutritivă cu esență de chihlimbar și aur. Sau cu condroitină și sulf organic. Sau poate îl știați sub denumirea de metilsulfonilmetan 🙂

Deci, recunosc, mi-e dor să merg la mall, să intru în magazine de haine și să mă enervez că muzica este dată la maxim, să ochesc reduceri și chilipiruri și apoi să stau un sfert de oră la coadă la KFC cu unul suflându-mi în ceafă și ascultându-l pe cel din față vărsându-și frustrările de la serviciu în telefon. Mi-e dor de normalitate. Dar cel mai dor îmi este de ecranele din aeroport și de instructajul de siguranță dinaintea zborului.

Sinteza zilei

27 April 2020 Ioana 19 Comments

Să nu mă îmbolnăvesc de coronavirus nu este țelul meu în această viață. Desigur că îmi doresc să fiu sănătoasă, desigur că nu îmi este indiferent dacă o să mor sau nu luna viitoare dar nici să trăiesc cu obsesia morbidă că orice atingere de vânt sau de mână umană mi-ar putea aduce infectarea nu pot concepe. De acum încolo vom conviețui cu acest nou virus și, chiar dacă nu o spun din pesimism, nu cred că vaccinul mult așteptat va ieși prea curând pe piață la fel cum nici vaccinul contra HIV nu a apărut deși au trecut mai bine de 30 de ani de când mii de cercetători caută să îl descopere.

Școlile nu se vor redeschide decât la toamnă a anunțat azi președintele. Neavând copii de școală, pe mine lucrul acesta nu mă afectează în mod personal sub nicio formă deci cred că aș putea fi obiectivă atunci când evaluez această decizie și, cel puțin în momentul de față, zic că e bună. Până la toamnă se mai liniștesc apele. Oricum, din discuțiile auzite la serviciu și pe Facebook, majoritatea oamenilor nu și-ar fi lăsat copiii să meargă la școală din 15 mai. Așa că de ce să îi agităm degeaba? Oricum părerile sunt împărțite, taberele formate, săbiile ascuțite și deci bătălia poate începe. A și erupt de fapt în secunda doi după ce social media managerul sau cum s-o fi numit cel care gestionează contul de FB al lui Iohannis a dat enter la postarea care cuprindea anunțul referitor la ne-deschiderea școlilor.

Făcând abstracție de felicitările, urările de bine, mulțumirile și plecăciunile virtuale care mă scot din minți aducându-mi aminte de vremurile în care acestea erau obligatorii în lupta noastră pentru supraviețuire, este imposibil să nu remarc umorul inepuizabil de care dau dovadă dragii mei concetățeni. Iar râsul pe care mi-l provoacă mă fac să trec mai ușor peste prostia care de multe ori contrabalansează puternic în defavoarea ironiei inteligente și fine.

Unul dintre primele comentarii la postarea de care spuneam a fost de fapt o întrebare: Cum se va mai copia la bacalaureat dacă puneți elevii la distanță ? întreb pentru un prieten. Iar ca răspuns urmează imediat o altă interpelare, fără nicio legătură cu subiectul, de data asta una disperată cu multe semne de întrebare Despre nunți, botezuri????? Vreo decizie???? la care Radio Erevan răspunde: Nunțile se fac după ce termină liceul , botezul ar fi bine să îl facă după ce termină o facultate.

Urmează apoi un altul care, după ce mulțumește conducătorului iubit, îi spune așa: Era stresant chiar și numai gândul de a-i duce pe cei mici la școală! Sper să putem merge în concediu!!! Bezna minții 🙂 adică să îi ducă la școală era periculos rău, dar cu trenul sau avionul într-un hotel sau pensiune, nu.

Până la urmă, fiecare cu ce-l doare: De pe data de 15 mai se dă voie să se mai moară și de altceva. Dar pentru unii există și alte beneficii, mult mai concrete: În sfârșit o să pot să mă duc și eu la amantă liniștit, că ce mă păzeam eu de nevastă, mai trebuia să mă păzesc și de poliție. Și, hodoronc-tronc, Domnule președinte, vă recomand un film bun pentru perioada stării de urgență: Discursul Regelui.

Dar nu toată lumea are treabă cu școala, purtarea obligatorie a măștii începând cu 15 mai rămâne în continuare o temă amplu dezbătută. La 32 de grade cu masca pe figură pensionarii o să zburde, iar covidu’ pe lângă infarct o să fie pistol cu apă! Nu știu, zău, dar dacă mă gândesc puțin, nu e chiar imposibil. Dar stai, de ochelari nu a zis nimic, virusul îți intră și prin ochi!

Problema restaurantelor e printre cele mai arzătoare: În atenția proprietarilor de baruri și terase: Începeți aprovizionarea cu bere ca să nu ne trezim în situația cu măștile, în timp ce un potențial client întreabă timid: Și la restaurant o să stăm cu masca pe față? nu putem mânca dar ce-i drept putem bea cu paiul… Nu i se răspunde la întrebare însă i se oferă informații prețioase despre modul de purtare a măștii: Am înțeles că se poartă cu partea albastră spre exterior dacă ești infectat, iar dacă e pentru protecție, invers. Ca să știm de cine ne ferim, nu? Dar sunt și persoane cărora decizia de a purta mască le-a adus un zâmbet pe față: Mama s-a bucurat când m-a văzut cu masca pe față. Era visul ei de-o viață să mă vadă doctor.

I-auziți voi urmăriților internațional! Liber la ieșit prin orașe, nimeni nu vă recunoaște! Dacă mai purtați și mănuși, și problema amprentelor e rezolvată!

Și nu înțeleg de ce sunt unii așa nerăbdători, dacă nici acum nu au timp și răbdare când stau închiși în casă de aproape două luni… Către Iohannis: Nici în al doisprezecelea ceas nu te grăbești să vorbești mai pe repede înainte… până termini de spus, eu am mâncat, am spălat vasele și mai și aspir. Iar altă tipă Hai, zi mai repede că mi se descarcă telefonul :)))) sau Domnule Președinte, de ce țineți mâinile pe piept, vă pregătiți să intrați în copârșeu?

Mi-e și milă de unii săracii care au programată nunta în vara asta dar îmi și vine să râd văzând cum abordează problema Roxana: Până când este interzisă adunarea în public, nenea? Că eu am nunta în august și vreau să știu dacă fac nunta numai cu soțul și preotul.

Și ultimul comentariu (citit de mine) la postarea lui Iohannis: Boss, fă și tu o excepție, de 1 Mai să dai drumu’ la toate cluburile și bodegile că vreau să mă fac praștie. Ăsta a fost Eufrosin Malacu.

Paști în captivitate

16 April 2020 Ioana 10 Comments

Eu nu cred că nenorocitul ăsta de virus o să dispară până în 15 mai. Nici până în 15 iunie și nici măcar până în 15 decembrie. La fel cum nicio boală de pe fața pământului nu a dispărut la câteva luni de la aparițe ci abia în zeci sau poate chiar sute de ani. Sau poate niciodată. Însă omenirea a învățat să trăiască în paralel cu milioane de virusuri, bacterii și microbi. Desigur că ”omenirea” sună cumva generic pentru că, de fapt, unii oameni nu au reușit niciodată să se obișnuiască să trăiască în armonie cu toate aceste microoganisme colcăind invizibil pe pielea lor, în gură, în ochi sau chiar în interiorul corpului. Și au murit. Au murit de hepatită, de holeră, de malarie, de gripa spaniolă sau de gripa apatridă, de meningită virală și de o mie și o sută de alte boli de care alții, mai rezistenți sau poate doar mai norocoși, s-au făcut bine. Unii oameni însă, trăind în exact același Univers, simțind exact aceleași adieri ale vântului și inhalând același praf nu au avut astfel de suferințe și aripa bolii nu i-a atins sub nicio formă fără ca cineva să poată da o explicație iar asta, fie că ne place, fie că nu, se cheamă selecție naturală.

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, nu sunt adepta teoriei de a te lăsa în voia sorții fără să iei măsuri de prevedere și fără să încerci să faci tot posibilul pentru a minimiza riscul de contaminare dar, cel puțin în condițiile date, nu reușesc să întrevăd dispariția acestui virus. Nu cred că putem sta în case până la apariția unui vaccin și chiar dacă acesta ar fi descoperit mâine, cât va mai dura până la producerea lui pe scară largă, cât va mai dura până să fie distribuit și administrat tuturor miliardelor de locuitori ai planetei? întrebări cu răspuns greu de dat. La reacția anti-vacciniștilor nici nu vreau să mă gândesc, îi las în pace așa cum ne-au lăsat și ei acum în plină criză când au avut decența să nu mai iasă în fața cu recomandări de uleiuri esențiale care înlocuiesc cu succes medicamentele tradiționale și cu teoriile care susțin că gândurile pozitive izvorâte din puterea minții vindecă orice boală.

Nu știu încotro ne îndreptăm și, de fapt, nefiind adepta teoriilor conspiraționiste, nu cred că știe cineva. E o panică generală și toate măsurile care se iau au un orizont foarte apropiat, nu există estimări reale pe termen lung iar experții de Facebook îmi par ridicoli în încercările lor de a corobora datele obținute științific luate și puse de-a valma într-o oală a erudiției necertificate de niciun fel de autoritate. Mă năpădesc deopotrivă sentimente de tristețe și frustare. Până ieri aveam încredere în autorități, am respectat toate recomandările, am ținut distanța socială, m-am supus restricțiilor și chiar, după mulți ani în care nemulțumirile se țineau lanț am avut impresia că cei care au preluat acum frâiele puterii reușesc cumva să țină situația sub control. (Mă refer strict la situația legată de pandemie, a nu se înțelege că aduc vreun alt fel de osanale. Să nu amestecăm pe Tanda cu Manda). Dezamăgirea m-a lovit direct în plex. Șmecheria ieftină și combinațiile gândite în vederea asigurării unor beneficii electorale au învins în fața principiilor care pun în balanță viața și moartea.

Ce sens are să-ți aducă poliția lumina acasă? În fața mașinii cu girofarul pornit unde mai e harul, duhul și smerenia? Flacăra, lumina sfântă adică, este un simbol și nu trebuie să îl luăm ca atare. Nu lumânarea aprinsă ne aduce mai aproape de Dumnezeu cum, de altfel aducerea în ultimii ani a luminii cu avionul direct de la Ierusalim mi se pare o exagerare care seamănă mai degrabă a spectacol de circ decât a credință intimă, bunătate și jertfă. Crezul și rugăciunea adevărată nu sunt un ritual voodoo care să aibă nevoie de recuzită, iar atâta timp cât credem cu adevărat putem simți esența Sărbătorii Învierii oriunde ne-am afla și în orice circumstanțe.

Ce voiam de fapt să spun este că simt cum mi se fură viața. Sunt omul care mă supun normelor și respect regulile, deci voi sta în casă și încă mai sper să nu fie în zadar dar atâta timp cât voturile ortodocșilor creștini contează mai mult decât menținerea regulilor de izolare mă tem că totul a fost în van.

Starea de urgență se prelungește. Ghinion.

7 April 2020 Ioana 9 Comments

Nici n-a apucat bine Iohannis să-și închidă microfonul după anunțul făcut ieri de la Palatul Cotroceni că imediat câteva mii de revoltați s-au aruncat să comenteze la postarea președintelui apărută pe contul său de Facebook. Și, ca de obicei, s-au format mai multe tabere și nu două cum ar fi fost logic, adică pro și contra acestei măsuri.

De fapt lucrurile au degenerat înainte de a începe și dezbaterea a început virulent pornind de la ideea ca negativii să fie lăsați în pace să-și vadă de viața lor și numai pozitivii să fie ținuți în casă. Desigur că există și posibilitatea ca pozitivii asimptomatici să treacă la muncă dacă și-așa nu-i doare nimic și de ce s-a interzis pescuitul că doar nimeni nu dă mâna cu peștii. A fost de-ajuns să spună unul că pretextul sub care statul ne ține izolați în case este ca tăierile ilegale de păduri să continue că s-au pornit toți mai ceva ca avalanșele mortale din Alpi. Și că în loc să tăiem pădurile mai bine tăiem pensiile nesimțite și de ce au lăsat toată pleava să intre în țară.

Desigur că nu puteau lipsi blestemele și dacă bisericile nu vor fi deschise cât de curând o să ne bată Dumnezeu. Iar aici urmează o amplă listă de exemple cu posibile urmări. Alege-s-ar praful de tine și de tot neamul tău, mânca-te-ar cancerul și buba neagră de nu ți-ar mai muri alții înainte. Stuff like that. Oare cât iei, domnule președinte de la Uniunea Europeană ca să ne ții închiși în casă? că deja oricine își dă seama că se dorește ca România să îngenuncheze în fața Americii. Sau a Rusiei, încă nu se știe exact. De fapt nici nu contează cine și în fața cui îngenunchează pentru că toate guvernele lumii s-au pus de acord în planul lor de micșorare a numărului populației urmând ca în curând să apară vaccinul care va împiedica înmulțirea oamenilor pe planetă. Însă până să se întâmple asta, mamele cu copii mici mai au un pic și îl linșează pe președinte. Adică bătrânii au voie să se plimbe între 11 și 13, câinii la fel, dar copiii nu. Clar, Iohannis nu se gândește la copii, normal dacă el nu are. Totuși, în tumultul de supărări și frustrări, din loc în loc apare și câte un comentator fericit ca de exemplu un tip Florin care zice că dacă n-ar fi fost nevoie de distanțare l-ar fi îmbrățișat pe cel care a decretat intrarea orașului Țăndărei în carantină pentru că ordonanța a prins-o pe nevastă-sa la maică-sa iar acum el poate să-și petreacă liniștit izolarea, ba chiar nici nu ar suferi dacă s-ar prelungi până în ianuarie 2021.

Este momentul să ne trezim. Covidul a fost creat de președintele bronzat care vorbește din acvariul de la Cotroceni și care a pus la punct strategia care aduce bani la bugetul statului: amenzile pentru încălcarea ordonanțelor militare. Și tâmpitele astea de mame nu văd asta, ele doar se vaită că plozii lor se uită lacrimogen pe geam și nu pot să-i scoată afară la aer. Clar, multe nemernicii se fac sub această umbrelă a stării de urgență. Probabil o să fie război civil pentru că oamenii nu mai agreează teatrul ieftin care se face cu această pandemie inexistentă. Va veni și răzbunarea, imediat, când va ieși poporul din casă. Și uite așa ajungem la Băsescu reloaded.

Nu mai pot, mă ia cu capul. La televizor e doar panică, pe Facebook… vedeți și voi care e nivelul. Și am evitat să ating aspectul 5G. Voi ce mai citiți?

Ultimele cumpărături înainte de a ne închide în casă

23 March 2020 Ioana 12 Comments

Inițial, adică pe la sfârșitul lunii februarie când au început să apară zvonurile unei posibile pandemii, am râs de cei care începuseră să-și facă provizii de parcă urma să vină sfârșitul lumii. În supermarketuri rafturile cu făină, zahăr și mălai se goliseră subit dar în rest nu lipsea nimic așa că m-am gândit că nu am de ce să îmi fac griji. Oricum pâine de casă nu am copt niciodată și slabe speranțe să mă apuc de această îndeletnicire tocmai acum deși unii din colegii mei m-au îndemnat să le urmez exemplul și să îmi comand o mașină de făcut pâine. La mine la birou s-au comandat trei astfel de aparate. Doamne ferește, sper să nu vină foametea dar dacă vom ajunge vreoadată aproape de apocalipsă cu siguranță nu o să mai avem curent electric așa că mare folos nu am cum să trag de pe urma unei astfel de mașini. Mai tare mă bântuie gândul că va trebui să tai gâtul unei găini ca să supraviețuiesc ceea ce mi se pare înfricoșător dar probabil că instinctul de supraviețuire va fi mai puternic decât fițele de mironosiță așa că o voi face și pe asta mai ales că de o săptămână le am sub aripă pe cele două nepoate care au venit să-și petreacă vacanța de coronavirus la mine.

După ce gluma s-a îngroșat bine am început să îmi fac și eu provizii serioase și am început cu uleiul. Mi se pare normal având în vedere că am o mare traumă legată de lipsa uleiului pentru gătit, traumă rămasă de pe vremea cartelelor comuniste când acest aliment de bază nu era niciodată de ajuns. Îmi aduc aminte că am avut odată invitați la masă și am făcut o salată de vinete care a ieșit ca naiba, tare, seacă și uscată pentru că nu am avut să pun în ea suficient ulei de floarea soarelui. Untdelemn cum zicea bunică-mea. Mi-a fost foarte jenă de musafiri servindu-le așa o porcărie dar după ce lucrurile au intrat în normal și la noi în țară (adică după revoluție), nu s-a întâmplat niciodată să am în casă mai puțin de 2-3 sticle de ulei. Iar să rămân fără niciun strop nici nu se pune problema. Am în stoc ulei de floarea soarelui, de avocado, de susan, de nuci, de sâmburi de struguri, și, evident, de măsline. De măsline cu trufe, de măsline cu usturoi, de măsline cu chili și de măsline cu busuioc. Apoi mi-am umplut un sertar de la congelator cu pâine, unul cu legume congelate și unul cu înghețată pentru că doamna doctor Mihaela Bilic zicea că înghețata ridică moralul. Deci decât cârnați, mai bine înghețată. În rest am luat și eu ca tot omul paste făinoase, conserve de pește, brânză, năut, fasole, orez și iaurt natur cu termen de expirare peste o lună. Iaurt am luat en gros. Să fie 🙂

Tot zic ăștia la radio că românii au dat iama să cumpere alimente și băuturi dar de săpun și detergent nu s-au atins. Nu e chiar așa, rafturile erau mai goale ca de obicei și mi-am făcut și eu un mic stoc de săpunuri pe care le-am pus printre haine ca pe vremuri. Comenzile făcute online mi-au venit toate iar când am fost la poștă după ultimul pachet pe care îl așteptam m-am întâlnit cu o cunoștință care se opintea să deschidă ușa cu umărul, îngropat fiind sub un colet uriaș în care primise cartuse pentru imprimanta Canon și cartuse pentru imprimanta Epson destinate micii lui afaceri pe care spera să o poată țină deschisă și pe perioada crizei. Fiecare cu ce-l doare. Unii cu cartușe, alții cu tablouri. Adică eu care îmi comandasem niște printuri pe care să le înrămez pentru că mi-au venit niște idei noi de a redecora casa așa că expresia țara arde și baba se piaptănă întărește încă o dată ideea că universul fiecăruia este diferit.

Deci am de toate și dacă nu ar trebui să merg la serviciu, aș sta în casă liniștită fără să îmi mai bat capul cu nimic. Un singur lucru mai aveam pe listă și nu am mai apucat să îl cumpăr înainte de a se închide magazinele: șosete cu unicorni strălucitori pentru Silvia. Dar să sperăm că nu durează mult și ne vom relua viața cu care eram obișnuiți. Voi cum sunteți? Aveți de toate?

Share This:

Share This:

Share This:

Share This:

Share This: