În plină pandemie când toată economia mondială este în recesiune, firma Chanel tocmai a mărit prețurile celebrelor sale genți cu un procent ce variază între 8 și 20 sau chiar 25%. Desigur asta nu ne afectează cu absolut nimic pe noi muritorii de rând care nu o să ne permitem în vecii vecilor să dăm 6 sau 7000 de euro pe o poșetă. Adică atât cât costă o mașină sau o jumătate de garsonieră într-un orășel de provincie. Știrea legată de scumpiri am aflat-o de la youtuberițele mele preferate, cele pe care le urmăresc fără să știu exact de ce, dar cărora le știu tot parcursul vieții și cam ceea ce fac în fiecare zi și care mă țin la curent cu toate noutățile din industria de lux. Poate că e o pierdere de vreme dar e și asta o formă de entertainment care pe mine mă relaxează într-un mod foarte plăcut.
De ce cumpără lumea genți de lux la prețuri exorbitante? În primul rând datorită marketingului, modului în care sunt promovate și faptului că se anunță a fi exclusiviste. Desigur calitatea este (sau ar trebui să fie) de excepție însă până la urma urmei materialul din care sunt fabricate tot o simplă piele este iar durabilitatea în timp este limitată. Dacă aceste genți ar fi din oțel să zicem că ar putea fi veșnice dar pielea, oricât de multă grijă ai avea, după o perioadă începe să dea semne de uzură. O femeie care ține la încheietura brațului o geantă de designer are aceeași recunoaștere socială ca un bărbat sprijinit relaxat de portiera mașinii sale sport ultimul model. Este o viziune clar materialistă, poate puțin prostească dar este pura realitate.
Însă industria luxului nu se rezumă doar la genți care, hai să recunoaștem, în final au și o utilitate practică fiind în general folosite pentru scopul care au fost create, adică acela de a căra lucruri în ele. Iar dacă o persoană face efortul sau își permite o geantă de lux pe care o va purta zi de zi timp de câțiva ani costul per purtare (cost/wear) s-ar putea să fie unul rezonabil și investiția să nu mai pară nebunească. Cu totul altfel stă situația atunci când vine vorba de alte ”bunuri de larg consum” gen șosete de poliester cu sigla pe gleznă, 150 de dolari. Tricou de bumbac inscripționat cu un logo celebru, 700 de dolari. Șlapi din PVC, alte sute de dolari. Tot felul de obiecte de o calitate îndoielnică vândute (și cumpărate) la prețuri amețitoare doar pentru eticheta de firmă.
Gablonțurile au un loc special în această categorie și nu pot să găsesc circumstanțe atenuante pentru sumele de bani colosale aruncate pe plasticuri colorate oricât de mult acestea ți-ar lua ochii. O pereche de cercei Chanel (se pare că azi am ce am cu șanelul) dintr-un metal ordinar costă pe piața second hand de la 150 de dolari în sus ajungând până la 7-800. Ieftinăciunile de 150 sunt însă realmente nepurtabili atât de oxidați sunt, cândva un galben auriu acum arată ca cerceii pe care îi cumpăram pe vremuri de la tarabele din piață după ce îi uitam câțiva ani într-un fund de sertar. Bine, pe site-urile care vând luxury goods sunt prezentați ca vintage dar de fapt se vede de la o poștă că sunt de pleu.
Nu vreau să ofensez pe nimeni, asta e strict părerea mea personală și fiecare e liber să își cheltuiască banii cum vrea însă dacă acum ar fi să-mi cumpăr o bijuterie, aș alege ceva care să reziste for ever. Adică ceva de aici. Întotdeauna o pereche de cercei din aur galben, alb sau, de ce nu, roz o să îmi lase satisfăcătoarea senzație că am cheltuit mai bine banii decât dacă i-aș fi dat pe niște perle de plastic. Voi ce părere aveți? mai este aurul o valoare în ziua de azi? Dacă vi s-ar pune în palmă 500 de dolari ce ați lua? o bijuterie adevărată sau o tinichea de lux de la Versace, Chanel sau Louis Vuitton?
