Un american în România ( #roundTripRomania )

         Cu toții am învățat la școală că avem o țară frumoasă și bogată. Și deci practic nu mai trebuie să facem nimic altceva decât să așteptăm să trăim bine, merci de pe urma acestor două lucruri. Scenariul însă nu s-a dovedit real și turiștii nu au dat năvală să ne admire țara.
         #roundTripRomania este o campanie care își propune să promoveze atracțiile turistice ale României. Este țărișoara noastră dragă văzută prin ochii unui american aflat pentru prima oară în vizită aici. Traseul și programul celor 14 zile cât va sta pe meleagurile mioritice sunt stabilite deja de către agenţia de turism TuristClub.ro dar orice alte sugestii sunt binevenite. De câte ori americanul va avea ceva de spus o va face pe  site-ul campaniei (#roundTripRomania) și tot acolo vă invit să urmăriți evoluția acestui proiect interesant.
         Deci, ce ar trebui să vadă un american venit pentru prima oară în România? Ce l-ar impresiona într-atât încât să ducă vorba mai departe și să-și îndrume prietenii să vină și ei aici ? Pe ce drumuri ar trebui să-l ducem și cum să-i stârnim interesul?
         Avem multe locuri frumoase care ne sunt dragi din diverse motive dar pe care uneori le supraevaluăm. Iubim Marea Neagră pentru că e a noastră și ne-a înlănțuit pe viață cu amintiri legate de vacanțe. Dar abia după ce vezi alte mări sau oceane îți dai seama de ce poartă acest nume, parcă nu tocmai potrivit pentru o mare care s-ar fi vrut albastră-azur după cum e pomenită în cântecele melancolice. Un American venit de pe coasta de vest a Statelor Unite, crescut lângă imensitatea Oceanului Pacific, obișnuit cu măreția și splendoarea apusurilor nu cred că ar fi impresionat de mica noastră mare deloc azurie. La fel, pentru un american venit din Montana, piscurile Carpaților noștri i s-ar părea mici copii pe lângă ai lor Rocky Mountains.

Peisaj din Montana

 
         Să nu mă înțelegeți greșit, eu știu că avem locuri superbe, le port în suflet și le revăd cu mare drag de câte ori pot dar mi se pare că nu are rost să scoatem înaintea unor americani ceea ce la ei acasă au de o sută de ori mai mult. Ar trebui să le arătăm ceva ce ce ei nu au deloc sau au într-o mai mică măsură. Adică istorie și tradiții. Iar pe acolo pe unde încă mai există, crâmpeie de viață arhaică.
         În mod cert, Sighișoara cea cu străduțele strâmte și pavate cu piatră  nu ar trebui să lipsească din itinerar. La fel, satele din zona Brasovului cu Viscri pe primul loc, acolo unde Printul Charles deține o proprietate. Pentru că, nu-i așa, Prințul iubește un sat din România și nu din America ceea ce nu e de ici, de colo. Totuși, dacă ar fi să aleg un sat și numai unul, l-aș conduce puțin mai departe, în Alba, la Rimetea, sat aflat sub patrimoniul Unesco. Acolo ar putea dormi într-o pensiune drăguță și curată cu mobilă și covoare tradiționale și autentice.

         Iar dacă tot e la țară ar trebui să guste putin din farmecul greutățile vietii la sat. Sa vada cum se cosește iarba, cum se întoarce fânul, să vadă cum se face o supa traditionala incepand de la ciupilitul penelor de pe găina opărită, facutul taițeilor în casă, scos morcovii din pamant, curatatul legumelor si tot ceea ce mai tine de bucatarie.

         Eu ma transpun in pielea calatorului si ma gandesc ce anume mi-ar place mie să văd într-o țară îndepărtată. De exemplu daca as ajunge în Groenlanda sigur as vrea sa vad cum se topește grasimea de foca, ce gust are carnea si cum folosesc eschimoșii pieile pentru confectionat haine. De aceea cred ca americanul ar trai o experienta memorabilă daca ar asista la tăierea porcului. (Cu un mic amendament: începem doar de la pasul doi, adica de la pârlire. Presupunem ca deja porcul e gata mort când apar turiștii). Chiar și făcutul cârnaților în casă este un lucru  din ce in ce mai rar si care merită văzut. Sau poate americanul preferă să vadă cum arată si cum se face brânza la o stâna tradițională.

 

         Apoi l-aș însoți la un obiectiv care deja este foarte cunoscut: Salina Turda. Salină săpată în perete de sare compactă doar cu dalta si ciocanul de-a lungul a sute de ani. Si neapărat ar trebui sa vada si partea mai putin turistica a salinei, acolo unde nu sunt jocuri de lumini si lifturi de sticla ci doar tuneluri de sare.

         Ar mai trebui să vadă porțile maramureșene, să cumpere o ie la care s-a cusut cu migală o iarnă întreagă sau măcar o farfurie de ceramică lucrată manual.

 

         Mănăstirile din Bucovina învăluite în pacea seculară sunt iarăși locuri care trebuie cuprinse în traseul imaginar din același motiv: nu doar că sunt frumoase ca niște bijuterii dar sunt de negăsit pe alte continente.
         Și bineînțeles, trebuie vizitat Bucureștiul care adună la un loc aproape tot ce înseamnă lifestyle în România. De la Casa Poporului la Muzeul Satului, de la Centrul vechi la Șoseaua Kiseleff, de la Calea Victoriei la Ateneul Român. Dacă se nimerește a fi în perioada când stagiunea este deschisă, aș invita americanul la un spectacol de operă sau balet pentru că avem artiști remarcabili, biletele au un preț derizoriu față de cele din America și majoritatea americanilor de rând nu au fost niciodată la un astfel de show.
         Voi ce altceva credeți că turistul american ar trebui să vadă neapărat în România ? Castelul Peleș, Castelul Bran, Delta Dunării ? Sau Dunărea la cazane ?

         #roundTripRomania este un eveniment organizat de agenţia de turism TuristClub.ro, în colaborare cu Kooperativa 2.0
 

Share This:

Read More

Lista scurtă pentru vacanță

      Ador sa fac liste. Începand de la liste de cumparaturi, locuri de vizitat, filme de vazut, liste de cadouri,  rezoluții pentru noul an, telefoane de dat, poze de printat, to-do listuri… toate isi gasesc loc in agendele mele colorate. Desi se vede de la o poștă că iubesc calculatorul toate listele mele se regăsesc pe hârtie. Pentru că din acest punct de vedere sunt de modă veche . Imi place sa revăd mereu listele scrise deja si sa fac sublinieri, modificari, stergeri, sa desenez sageti si sa fac trimiteri la alte liste.
        Pentru ca e inceput de vara si pentru ca abia astept sa plec in vacanta mi-am facut deja mai multe liste cu ceea ce nu trebuie sa uit cand voi pleca. (Faptul ca inca nu stiu unde si  nici cand plec nu ma impiedica sa fiu pregatita). Si oricum am facut deja o altă lista cu locuri in care as vrea sa merg anul ăsta 🙂 Aceasta este lista scurta cu obiectele mai deosebite pe care nu trebuie sa le uit acasa. Nu le-as spune chiar ciudatenii desi unele asa par :
       1 Aparat si pastile impotriva țânțarilor. E clar de ce.
      2 Dopuri pentru urechi. De multe ori in vacante inchiriem un scuter pentru ca e mult mai ieftin decat o masina si consuma foarte putina benzina. Castile pentru scuter nu acopera urechile (stau numai pe varful capului) iar cand mergi, chiar daca ai doar 40 de km/h, vantul iti intra pe o ureche si iti iese pe cealalta ceea ce nu e chiar placut. Iar dopurile astea sunt perfecte, te lasa să și auzi (cât de cât) si blocheaza total vantul.

     
      3 Spray cu apa. Asta e ceva relativ nou pentru mine și imi place foarte mult. Spray-urile cu apa termala au efect revigorant si răcoritor si iti improspateaza imediat fața. Unele sunt destul de scumpe, altele mai putin (cel din mijloc, marca proprie Auchan costa 5 sau 6 lei). Daca raman in pana folosesc pulverizatorul din dreapta pe care îl umplu pur si simplu cu apa de la robinet.

       4 Sfoară. E o reminiscență de pe vremea cand mergeam în tabere de școlari si niciodata nu aveam loc destul sa imi pun la uscat prosoapele. Dar chiar si acum se dovedeste a fi foarte utila.
     5 Chibrituri. Nu are nici o legatura cu fumatul. Dar de cand am citit, pe la vreo 11-12 ani Robinson Crusoe, nu plec nicaieri fara chibrituri sau brichetă. Just in case 🙂 Nu am fost (încă) nevoita sa aprind focul pe vreo insula pustie dar s-a intamplat de foarte multe ori sa fiu singura care poate oferi un foc prietenilor fumatori. Sau chibriturile mele sa fie salvarea pentru aprinderea unui foc de tabară.

      6 Masca pentru ochi. O invenție minunată pentru sensibilitatea mea, o folosesc oricand vreau sa dorm si in jur este lumină. Dorm ca un bebeluș.

      7 Card de memorie. Pentru ca nu pot sa ratez ocazia de a fotografia toate pietrele si toti norii din cate 10 pozitii fiecare.

      8 Copie dupa buletin. Nu, nu intenționez să depun nici un dosar pe la vreo institutie dar cand sunt in strainatate mi-e teama tot timpul sa nu-mi pierd actele si o copie de siguranta e binevenita si imi da un oarecare confort psihologic.
     9 Leucoplast (pansamente adezive). De cand am dat 10 euro pe 2 cm² de leucoplast in nu’ș ce stațiune selectă unde m-am tăiat intr-o scoică, nu mai uit in viața vieții mele sa iau asa ceva de acasa de la farmacia din colț.
    10 Sacoșe de plastic. Nu stiu cum se face ca din clipa in care nu mai sunt acasa am nevoie de o suta de mii de pungi. Pentru șamponul care curge, pentru mancare, pentru șlapii murdari pe talpa, pentru gunoi, pentru suveniruri, pentru orice.
     Deocamdată atât cuprinde lista mea dar orice altă sugestie este binevenită.

Share This:

Read More

Iubesc două orașe

         Iubesc Clujul Bucureștiul. Ba nu, totuși Clujul. Nu mă pot decide.

 

          Când mă gândesc la Cluj in mintea mea  se deruleaza un film. Când ma gandesc la Bucuresti filmul e dat pe  repede inainte. Pentru mine asta e diferenta esentiala intre cele  doua orase : ritmul de viata.
         Ideea ca la Cluj oamenii sunt mai  civilizati este un mit. Cred ca oameni de toate felurile sunt pretutindeni,  depinde ce alegem sa vedem. Si, din pacate, oameni care sa zambeasca  pe strada nu prea vedem nicaieri in Românica noastră. Am observat  ca daca zambesti unui necunoscut in cele mai multe cazuri acesta va fi  surprins si va intoarce privirea în alta parte, foarte rar o sa iti  intoarca zâmbetul. Nu mă refer la flirt ci la acel zambet  de politețe pe care il întalnesti cam peste tot in Europa.
         Nu stiu ce prefer : ritmul lent sau  ritmul alert. Din acest punct de vedere ma adaptez usor desi cand  sunt in Bucuresti si ies dimineata pe strada imi vine sa rad cand vad  cohortele de oameni alergand in grup de parca au intarziat cu totii la  servici. E asa o disperare pe chipurile lor încrâncenate de parca ar fi o chestiune  de viata si de moarte.
         Când esti pieton in Bucuresti iti dai  seama ca aproape nimeni nu așteaptă sa se faca verde la semafor. Toti  incearca sa fenteze putin si sa castige 6-7 secunde esentiale pentru propria prosperitate. La  Cluj poti sa vezi șoseaua libera pe ambele sensuri pe distanta de un  kilometru dar nu ai sa vezi pe nimeni trecand pe rosu. Toti asteapta  cuminti sa se schimbe culoarea ca sa traverseze linistiti si in  deplina legalitate. Aici ma simt clujeanca get beget, nu as trece pe  rosu nici sa ma pici cu ceara.
         Metroul este un plus clar al  Bucurestiului iar eu ador sa merg cu metroul. Mi se pare rapid,  ieftin, civilizat si interesant. Metroul are un big like din partea mea.
          Cei care se plâng de aglomeratia de la  metrou inseamna ca nu stiu ce e aia aglomeratie. In mod sigur nu au  vazut metroul din Londra la orele de varf. Eu am stat la coada 10  minute doar ca sa ajung la scarile rulante care coborau in subteran.  Nu ca n-ar fi fost interesant sa fiu inconjurata de toate rasele  pamantului si sa aud limbi pe care nici macar nu le-am putut  identifica, dar ma intreb cum e sa faci acest drum zilnic . Si sunt o  multime de oameni care il fac, oameni fara fumuri in cap, oameni care  castiga de 50 de ori mai mult decat asistentele tv carora li se face  rau daca nu sunt in masina personala si isi dau ochii peste cap cand  aud de mijloace de transport in comun.
         Daca mă gândesc la climă aici prefer, de  departe, Clujul. Zilele caniculare de vară alternează firesc cu nopti  racoroase in care poti sa-ti tragi sufletul. La Bucuresti insa nici  noaptea nu se racoreste si din iunie pana in septembrie orasul  fierbe. Iarna sufla crivățul, viscolește mereu si se formeaza munti de  zapada. La Cluj, chiar daca e mai frig, se intampla foarte rar sa  bata vantul.
         In Bucuresti toate magazinele sunt  deschise duminica ceea ce imi place. Orice boutique din centru isi  asteapta cumparatorii cu usa deschisa in fiecare zi a saptamanii si la orice oră străzile sunt un furnicar. La  Cluj sunt deschise doar mall-urile, centrul este tot ferecat cu o mie  de lacate. In afara de Piata Muzeului si inca 2-3 locuri cu terase  orasul pare mort.
         Si ce lipseste la Cluj si mi se pare grav de tot  … este IKEA. Magazinul, ca magazinul… sa zicem ca mi-e suficient  sa-l vizitez de cateva ori pe an cand ajung la Bucuresti dar  restaurantul… ah, restaurantul imi lipseste cu adevarat.
Chiftelutele suedeze sunt foarte bune (si ieftine – farfuria din poza costă 10.5 lei) si asta nu o spun
doar eu ci toti oamenii ăia care stau la coada la restaurantul cu  autoservire. Sambata si duminica aproape nu gasesti masa libera.

Viata culturala nu sufera comparatie,  ar fi nedrept sa punem in balanta cele doua orase pentru ca totul se desfasoara la alta scara. Un boxer de la  categoria muscă nu va concura niciodata cu unul de la categoria  grea, nu ? Dupa cum se spune, la Bucuresti se dă ora fixă, aici  sunt o multime de spectacole, concerte, filme, evenimente, muzee,  expozitii, doar e capitala. N-as putea alege decat Bucurestiul.

         Ce detest la unii bucuresteni (de  obicei cei nativi) este ca isi vorbesc de rau orasul. Că e mizerie,  că e aglomerat, ca aerul este irespirabil, ca se fura sau ca traficul  e infernal. Asta nu am intalnit niciodata la clujeni. Lor le place  unde locuiesc. Iar cui nu-i place unde sta e liber sa se mute  oriunde. Așa că…
         (Dacă nu-ți place unde te afli, mută-te. Nu ești un copac).

Share This:

Read More

Grecia cu preț redus

         Ultima vacanță pe care am făcut-o a fost în Grecia,
țară care imi place la nebunie. Am fost in Thassos, cea mai nordică
insulă a mării Egee. E o insula de formă rotunjoară care are de jur
imprejur 93 de km, de la est la vest 22 iar de la nord la sud 26. I
se spune insula de smarald.
        Am avut , conform termenului consacrat, o vacanță de vis, am văzut
peisaje minunate, o mare incredibil de limpede, cer albastru fara pic
de nori și pace care îți intra direct in vene. Am fost la sfarsitul
lui septembrie si nu speram ca vara sa se prelungeasca atat de mult
dar pe alte meleaguri toamna vine mult mai târziu decât la noi. Ziua erau 27-28 de grade iar
apa mării era numai bună de îmbăiat, călduță ca un ceai.
 
 
         Dar nu despre frumusetea insulei vreau
sa va povestesc acum pentru ca oricum e plin netul de astfel de
descrieri, ci despre cum poti sa ai o vacanta minunata cu un buget
redus. Sau, cum spune englezul, travel on a budget.
         Parerea mea este ca nu iti trebuie
neaparat multi bani ca sa calatoresti si sa vezi lumea. Ăsta este un
mit de care multi se agață ca de un fel de scuza față de propria lor
persoana. Daca astepti ziua in care vei avea bani special pusi
deoparte pentru calatorii iti spun de acum ca astepti in zadar. Mereu
se vor ivi alte prioritati… de schimbat masina, de zugravit
casa, cheltuieli nepravazute ale copiilor, de reparat gardul sau de
acoperit cardul de credit. Dar daca vrei cu adevarat sa calatoresti
vei gasi cu siguranta solutia. Bineinteles ca nu e vorba de hoteluri
de 5 stele, plimbari cu yahtul sau restaurante cu mofturi sofisticate
in care mănânci o bucațică de carne, 3 aschii de morcov si 2 stropi
de sos si ti-ai terminat banii pe o saptamana. Sunt atâtea locuri pe lumea asta care merită văzute măcar o dată în viață, locuri care nu au nici o legătură cu luxul dar care îți aduc bucurii nemăsurate.
         Una dintre cele mai interesante solutii
pe care o folosesc de câțiva ani este varianta ofertelor ”last
minute”. Cu cateva zile inainte de plecare încep sa caut pe
internet anunturi de acest gen . Si se gasesc o multime în care
pretul excursiilor este redus considerabil, uneori si cu 50%.
         Pentru vacanta mea de anul trecut din
Thassos am platit 440 de lei (deci 100 de euro) , asta incluzand
transportul cu autocarul, ferryboatul si cazare 7 nopti la un hotel
de 2 stele. Se întâmpla prin 20 septembrie. Cei care cumparasera
excursia cu 8 luni inainte (în ianuarie) platisera 900 de lei. Deci
dublu. Asta am aflat în timpul călătoriei cu autocarul spre destinație.
         Daca am fi mers cu masina personala
doar trecerea cu ferryboatul ne-ar fi costat dus-intors 68 de euro (2
persoane si lungana noastra de masina). Vignete prin Bulgaria si taxe de pod nu mai
pun la socoteala. Acestea sunt tarifele la trecerea cu ferryboatul:
  
 
         Hotelul a fost ”basic” dar cam asa
sunt majoritatea hotelurilor din Grecia. Gresie pe jos, curat,
simplu, televizor, frigider si un balcon foarte dragut unde luam
micul dejun. Singurul minus era un miros neplacut in baie (de la
canalizare probabil) dar nu ceva peste care sa nu poti trece.

         Cât cheltuiesti cu masa ? Depinde… la
supermarket preturile sunt un pic mai mari ca la noi , in special la
bauturi. O bere de 500 ml e 1.20 eur iar ouzo (200 ml) 3.40 eur. O
paine e 0.8 eur, nectarinele si strugurii 1.4 eur iar kefirul
(extraordinar de bun) de 0.5 l e 1.40 eur. Mezelurile nu sunt chiar
grozave, de fapt nici la noi nu mai sunt ca odinioara, asa ca data
viitoare cand o sa merg o sa imi duc un salam de Sibiu. De fapt
nimeni si nimic nu te impiedica sa iti duci in bagaj orice mancare
sau bautura care nu se altereaza si astfel sa faci un pic de
economie. Micul dejun il luam pe balcon, privind marea si pescarusii
in timp ce savuram un ness cu spuma frecat cu lingurita in amintirea
vremurilor de demult 🙂
         Sunt o multime de fastfood-uri unde
poti manca un gyros cu 2.30 eur (mai ieftin ca in Bucuresti si
infinit mai bun) sau o salata greceasca (4 eur). Recomand gyrosul
pentru ca are 500 de calorii si iti tine de foame o juma de zi. Tot
acolo poti sa bei o bere cu 2 euro.
 
 

         Restaurantele au toate cam aceleasi
preturi si sunt afisate peste tot.
 
 
         E frumos sa stai la o terasa nu
doar pentru mancarea în sine ci si pentru faptul ca toate sunt pe
malul mării si creeaza o atmosfera de relaxare.
  
 
         Dar poti la fel de
bine sa stai pe o bancuta pe malul marii cu o bere in mana (nimeni nu
te împiedică sa bei alcool pe strada ca doar nu esti in America) si
sa ai parte de aceeasi atmosfera.
 
 

         Localitatea in care am stat se numea
Limenaria iar hotelul era chiar pe plaja deci nu aveam de mers mult
dar in zona erau 2 plaje superbe la care puteai ajunge pe jos.
Tripiti beach si Mineralia beach. Ghidurile de turism le mentioneaza
pe ambele ca fiind puncte de atractie.
 
Tripiti beach
 
Mineralia beach
         Daca vrei sa vezi mai mult din insula
sau chiar sa faci turul acesteia sunt o multime de mijloace de
transport dintre care cel mai ieftin este autobuzul. Un bilet costa
1-2 euro, are aer conditionat si orarul afisat in fiecare statie.
Exista si asa numitul ”water-taxi” adica poti sa mergi cu
vaporasul dintr-o parte in alta a insulei dar nu mai stiu care sunt
preturile. Si evident, poti inchiria o masina cu 30 de euro pe zi sau
un scuter cu 15 euro pe zi. Benzina e scumpicica , 1.7 eur/litru dar cu un scuter si 2 litri de benzina mergi de te saturi 🙂
 

         Acuma socotiti si voi cam care ar fi un
mimim minimorum pentru o astfel de vacanta dar eu zic ca poate fi,
cu siguranta, sub 200 de euro.

Share This:

Read More