Pentru că mi s-a pus foarte des această întrebare, m-am hotărât să vă dau cât mai multe detalii, până când îmi sunt proaspete în minte, despre cheltuielile pe care le-am făcut în recenta excursie și o să le grupez pe categorii în ordinea importanței așa cum fac de fiecare dată în vacanțe.

1. Transportul. Este indicat ca întotdeauna să începeți planificarea unei călătorii într-o destinație mai îndepărtată cu căutarea unei oferte bune la companiile aeriene pentru că prețurile diferă enorm de la perioadă la perioadă. În iulie și august biletele costă și de două-trei ori mai mult decât în extrasezon și de aceea, după cum probabil ați observat, călătoriile mele sunt făcute fie primăvara, fie toamna dar prefer primăvara pentru că zilele sunt mai lungi. De data asta am luat bilete pentru Dublin din Anglia (având în vedere că soțul meu locuiește acolo) și am găsit o super ofertă Birmingham-Dublin 35 de euro dus întors de persoană cu Ryanair (zborul durează 50 de minute). M-am uitat pe momondo.ro și din Cluj până în Dublin cu Blueair, la începutul lui noiembrie, biletele sunt în jur de 140 de euro însă din București (unde operează mai multe companii aeriene) doar 64 de euro. Deci cu un pic de răbdare, atenție și perseverență puteți găsi prețuri incredibil de mici.
2. Cazarea. Spuneam că e bine să începeți cu transportul pentru că la cazare oferta este muuuult mai mare și deci mai ușor de găsit varianta potrivită oricărui buget. Eu sunt un fan înfocat al platformei airbnb și în ultimii ani toate cazările așa le-am rezervat. Nu am avut niciodatî experiențe neplăcute însă este adevărat că întotdeauna am ales locuri care aveau multe review-uri și nu m-am dus niciodată în locuri nou apărute pe această piață chiar dacă tarifele erau mult mai mici decât în locurile consacrate deja. Dacă sunteţi interesaţi de acest site şi dacă sunteţi la prima rezervare (deci dacă vă faceți cont acum), puteţi plăti cu 160 de lei mai puţin (dacă preţul total depăşeşte 300) intrând pe invitaţia trimisă de mine aici. Nu trebuie să rezervaţi azi sau mâine, nu e nicio grabă numai să nu uitaţi pentru că dacă aţi apucat să plătiţi, reducerea nu mai este valabilă. Iar de această reducere beneficiați indiferent de destinație, inclusiv pentru cazările din România. Revenind la Dublin, am stat 3 nopți plătind 280 de lei pe noapte pentru o cameră într-un apartament de bloc.  Am avut baia noastră și acces la bucătărie și living iar în prețul acesta era inclus și un mic dejun basic adică cereale, pâine cu unt și gem, lapte, cafea și ceai. După cum spuneam, nu am avut tot apartamentul la dispoziție ci am co-locuit împreună cu gazdele, un cuplu la aproximativ 40 de ani el irlandez get beget, informatician care lucra de acasă, iar ea o thailandeză minionă, frumoasă și foarte amabilă. Amândoi erau foarte comunicativi și ne-au dat multe tips-uri despre oraș însă din păcate nu prea am avut timp de stat la taclale pentru că am fost plecați de la prima oră a zilei până seara târziu.
3. Abonamentul de transport în comun. Leap Visitor Card a fost cea mai bună investiție și înțeleaptă alegere și am profitat la maxim de acest abonament valabil pentru autobuze, tramvaie (LUAS) și trenuri (DART) nu doar în interiorul orașului cât și în aria metropolitană. Astfel am ajuns să vizităm și orașul Howth, un vechi sat de pescari la nord de Dublin, acum o destinație turistică de vis. Pentru 72 de ore abonamentul a costat 19,50 euro și s-a activat la prima utilizare fiind valabil și pentru transportul de la și către aeroport (cu autobuzele Airlink). Pentru o zi acest abonament costă 10 euro iar pentru o săptămmână, 40 de euro. Eu l-am comandat din timp și l-am primit acasă prin poștă gândindu-mă să nu pierdem vremea după ce aterizăm bâjbâind în căutarea ghișeului unde se vând astfel de carduri dar am constatat că nu s-ar fi întâmplat asta. Practic reclamele care te îndrumau spre acest oficiu (care se afla chiar în stația de autobuz) îți săreau în ochi.
4. Mâncarea. La capitolul acesta fiecare se întinde cât îl ține plapuma, noi am fost de foarte multe ori în excursii în care am mâncat doar din traistă fără să pierdem nimic din farmecul unei vacanțe preferând să stăm mai mult într-un loc decât să cheltuim banii în restaurante. Totuși, dacă ajungeți la Dublin, o ieșire într-un pub irlandez este obligatorie și, aș spune eu, mai importantă chiar decât vizitarea oricărui muzeu. Doar acolo se simte adevăratul vibe al orașului, acolo găsiți spiritul locului și doar acolo se trăiește atmosfera aceea tradițională pe care o vedem în filme. O bere în zona Temple Bar costă 6-8 euro iar într-un restaurant din afara zonei turistice 4-7 euro dar merită fiecare cent. În rest, restaurante sunt de toate categoriile, pizza, shaorma și kebab se gasesc ca peste tot în lume și sunt multe restaurante asiatice de genul all you can eat unde cu 10-11 euro mănânci mai mult decât ai nevoie. La un restaurant ”adevărat” un fel de mâncare costă între 15 și 30 de euro iar un pahar de vin 6-7 euro. Oricum atâta timp cât există supermarketurile, mâncarea e cea mai mică problemă.
5. Intrările la muzee și alte obiective turistice. Aici nu prea ai cum să faci economie deși, ca în toate marile orașe, există acele pass-uri care îți permit intrarea la muzee într-un interval delimitat în timp. În general mi se pare că nu merită (sau cel puțin mie nu mi s-au potrivit aceste pass-uri, exceptând poate cel din Viena). Spun că nu îmi plac foarte tare pentru că oarecum te leagă de ideea că dacă tot ai plătit, atunci trebuie să faci slalomul, să parcurgi tot ceea ce este de bifat din punct de vedere turistic, să punctezi atracțiile trecute pe pass și atunci toată excursia se transformă într-o goană nebună de a nu pierde nimic din ceea ce este trecut în ghidurile de călătorie. No, thank you. Am intrat doar la Dublinia, un muzeu de istorie axat  pe perioada ocupației vikinge și a evului mediu unde intrarea a fost 8 euro și la EPIC – muzeul emigrației irlandeze care m-a impresionat foarte, foarte tare și unde am plătit 15 euro de persoană. Nu ne-am înghesuit printre puhoaiele de turiști la Guinness Storehouse în primul rând pentru că am mai fost de câteva ori în fabrici de bere iar în al doilea rând pentru că prețul pentru vizitare (20 de euro) mi s-a părut exagerat de mare pentru ceea ce oferă (m-am documentat serios înainte de a lua această decizie). Dar dacă nu ați mai văzut cum se fabrică berea, Guiness Storehouse vă va încânta cu siguranță. Trinity College, Christ Church Cathedral și St. Patrick’s Cathedral le-am văzut în toată splendoarea lor doar pe dinafară și pentru noi a fost mai mult decât mulțumitor. Timpul fiind limitat, am preferat să ne plimbăm prin oraș explorând străduțele sau localitățile învecinate cum ar fi Howth un încântător (pe vremuri) sat de pescari, acum o destinație turistică plină de romantism. 
6. Excursii organizate cu ghid. O experiență de neuitat și pe care o recomand din toată inima a fost un day trip la Kilkenny, un orășel în situat la vreo sută de km de Dublin. Excursia a costat 35 de euro de persoană, am mers cu un autocar nou nouț care avea wifi și a durat de dimineața de la ora 8 până seara la 7. Toate detaliile și câteva poze le-am prins într-un articol pe care îl găsiți aici.

        Cam astea au fost cheltuielile noastre la Dublin, prin magazine nu am intrat sau, de fapt, am intrat foarte puțin și doar în câteva magazine de suveniruri de unde mi-am cumpărat o umbrelă foarte drăguță cu trifoi verzi și… cam asta a fost tot iar dacă vreți să vedeți filmulețul în care am concentrat cele patru zile de călătorie, sunteți invitații mei:

Read More

        De când tot merg în Anglia am avut ocazia să cunosc cât de cât partea rurală a țării și pot să spun cu mâna pe inimă că m-am îndrăgostit de aceste zone, de casele vechi de sute ani dar perfect funcționale, de liniștea drumurilor de țară pe care arareori trec mașini, de iarba veșnic udă și de oamenii care își plimbă câinii și care îți dau binețe și îți zâmbesc politicos chiar dacă se vede de la o poștă că nu ești de-al locului. Cu fiecare excursie pe care o fac descopăr locuri din ce în ce mai frumoase și de fiecare dată mi se pare că mai mult de atât nu se poate dar cu toate astea incredibila natură continuă să mă surprindă mereu și mereu.

        Ultima excursie pe care am făcut-o a fost la început de ianuarie și deși am avut reticențe având în vedere că eram în plină iarnă, tot ce am văzut m-a umplut de bucurie. Am fost în Cornwall, o regiune în partea de sud-vest a Angliei, cunoscută pentru plajele spectaculoase și falezele marine de o frumusețe incredibilă. Nu am ajuns în Land’s End, cel mai vestic punct al ţării pentru că în doar trei zile nu apuci să străbaţi prea mult dar sper ca într-o bună zi să revin în Cornwall pentru că sunt încă multe de văzut şi explorat.

        Am dormit la un airbnb în Boscastle şi cred că am făcut una dintre cele mai bune alegeri de când mă cazez în sistemul acesta. Am stat într-o căsuţă de poveste construită de vreo două sute de ani, cel mai cosy loc pe care l-am văzut vreodată. Când am ajuns zgribuliţi de pe drum, în casă ardea focul în şemineu, mirosea plăcut a lemn iar gazda noastră, o englezoaică get beget, încă frumoasă la cei 65-70 de ani şi cu o siluetă de invidiat ne-a aşezat la masă şi ne-a făcut un ceai negru în care a pus lapte fără să poată concepe că un om întreg la cap ar putea bea ceaiul fără lapte 🙂 Ne-a povestit de toate şi ne-a făcut să ne simţim ca acasă sau, mai degrabă, ca în vizită la cineva foarte drag din familie. Camera noastră avea o mică bibliotecă şi în puţinul timp pe care l-am petrecut acolo aş fi vrut să răsfoiesc toate cărţile pentru că, uitându-mă după titluri, nu era una să nu mă intereseze.

        Punctul central al excursiei noastre a fost lunga plimbare pe coastă, pe malul Oceanului Atlantic între Boscastle şi Tintagel, traseu despre care m-am documentat o grămadă înainte de a pleca deşi ulterior s-a dovedit a nu fi fost necesar pentru că era aproape imposibil să te rătăceşti. În Tintagel există ruinele unui castel, poate e mult spus castel, mai degrabă o cetate sau fortificaţie datând de prin secolele IV-V  care se presupune a fi aparţinut legendarului rege Arthur. Unii istorici susţin însă că Arthur nici măcar nu a existat însă mie nu îmi place să cred asta. Arthur, Merlin şi Cavalerii Mesei Rotunde au fost personajele copilăriei mele la care visam cu drag iar Un yankeu la curtea regelui Arthur de Mark Twain am citit-o pe nerăsuflate şi nu doar o singură dată. N-aş fi crezut atunci că o să ajung ziua în care să mă plimb în ţinutul Camelot dar uite că dacă ai puţintică răbdare uneori visele devin realizabile.

         Am avut noroc de vreme bună. Bună dacă ne raportăm la aşteptările noastre, nu a plouat deloc şi am putut să ne plimbăm în fiecare zi. E adevărat că nu am văzut soarele dar ţinând cont că eram în Anglia, nici nu e de mirare. Am filmat mult şi am făcut un video cu excursia noastră, e drept că mi-a ieşit un pic cam lung, 22 de minute, dar oricât m-am străduit să-l scurtez, n-am reuşit mai mult de atât. Şi cum o imagine face cât o mie de cuvinte, vă invit să-l vedeţi.

Read More

        Știam de la începutul începuturilor că dacă o să ajung vreodată în Canada, Cascada Niagara va fi pe lista obiectivelor care musai trebuie vizitate. Mă gândisem la asta cu mulți ani înainte ca această excursie să fi fost programată, dar ce spun eu ”programată” că de fapt nici în visele mele cele mai îndrăznețe din perioada respectivă itinerariul nu părea a fi posibil. Canada, ca de fapt tot continentul american, era un vis mult prea îndepărtat și de neatins.

        Nu știu ce noroc am avut, nu știu de ce ni s-a întâmplat tocmai nouă, dar invitația prietenilor noștri și mai apoi modul cum am fost primiți m-a copleșit pe de-a-ntregul. A fost aproape mai mult decât am putut duce, am avut cele mai bune condiții și m-am simțit ca o regină. Un deget dacă mișcam, imediat eram întrebată dacă vreau ceva, dacă sunt ok, ce aș vrea să văd, unde să merg, ce să mănânc, de ce am nevoie, dacă nu mi-e prea cald sau prea frig, toate gândurile mi-au fost citite și toate dorințele împlinite, unele chiar înainte ca eu să mi le fi formulat în minte. Tot ce mi s-a întâmplat acolo a depășit cu mult toate așteptările și nu găsesc destule superlative ca să descriu experiența canadiană.

        Cascada Niagara mi-am închipuit-o altfel. În primul rând credeam că este undeva în afara orașului  și habar n-am de ce am avut această proiecție. Poate pentru că trăiesc în Turda iar Cheile Turzii sunt la 7 km? Se prea poate ca mintea mea să fi creat astfel de similitudini pe baza trăirilor și cunoștințelor anterioare dar m-am înșelat profund. Cascada este exact în mijlocul orașului și, de fapt, orașul a fost construit și s-a dezvoltat în jurul acesteia, faleza de-a lungul râului fiind principalul loc de adunare a miilor de turiști.

       Râul Niagara reprezintă granița naturală între SUA și Canada și există un pod care face legătura între cele două țări, punctul de control vamal fiind situat chiar pe pod. Indicatoarele care arătau direcția spre USA mi-au adus aminte de sentimentul pe care l-am resimțit în urmă cu vreo 40 de ani când, elevă fiind, am făcut o excursie cu părinții în țările Europei comuniste. Eram la ”confluența” dintre Ungaria, Austria și Cehoslovacia de atunci, Slovacia de azi, iar indicatorul rutier care arăta doar 60 de km până la Viena era teribil de aproape și în același timp îngrozitor de departe de noi, niște bieți români care doar puteau visa la belșugul occidental. Mi-aduc perfect aminte de sentimetul de frustrare pe care l-am avut când priveam cu jind mașinile străine care se îndreptau lejer spre frontiera cu lumea liberă în timp ce Dacia noastră a luat-o încetișor spre Bratislava. N-aș fi crezut atunci atunci că va veni o zi în care să circulăm liber, fără niciun fel de vize și restricții iar un drum la Viena va fi la fel de simplu precum unul la București. 

        Cam așa a fost și acum cu podul spre SUA. Atât de aproape și totuși atât de departe. De data asta însă știu că va veni un moment în care voi ajunge și acolo, nu cred că am devenit mai optimistă ci pur și simplu experiența de viață îmi spune că nimic nu e veșnic și că totul e într-o continuă schimbare. Dar cum se spune că vorba lungă e sărăcia omului, ce părere aveți voi dacă în loc să citiți mai bine v-ați uita la filmulețul pe care l-am făcut acolo?

Read More

        Mai în glumă, mai în serios, mulți îmi spun că mă invidiază că ”mă plimb” toată ziua iar răspunsul pe care îl aud cel mai des atunci când îi întreb ei de ce nu călătoresc dacă asta își doresc, este Nu am bani. Sigur că excursiile presupun costuri dar treaba cu călătoriile ține de prioritățile pe care și le stabilește fiecare în parte. Pe mine nu m-a tentat niciodată să-mi iau televizor cu diagonala de 100 de cm ci mai degrabă să văd locuri la care odată nici măcar nu îndrăzneam să visez iar atunci când colegele mele își cumpărau în rate bijuterii de aur aduse din Turcia eu descopeream peisajele spectaculoase ale Croației.

        Nici eu n-am bani puși deoparte pentru călătorii și nu-mi permit vacanțe exotice, hoteluri luxoase sau destinații foarte îndepărtate unde biletul de avion costă 1000 de euro însă vânez orice ofertă, orice promoție și nu-mi scapă niciun cupon de reducere. De când companiile aeriene low cost au apărut ca ciupercile după ploaie prețul zborurilor a scăzut simțitor iar o călătorie la Londra cu 260 de lei (dus-întors) este ceva la ordinea zilei și vă spun asta din experiența proprie. Dacă aruncați o privire pe site la Wizzair, Ryanair sau Blueair o să găsiți prețuri de nu o să vă vină să credeți, am văzut oferte la Roma cu 70 de lei dus-întors, bineînțeles că nu în plin sezon dar până la urmă trăim în secolul XXI și condițiile meteo nu ne mai țin în casă. Sau cel puțin n-ar trebui să ne mai speriem de o simplă ploaie iar între a nu vedea Roma deloc sau a o vedea pe o vreme mohorâtă, o să aleg întotdeauna a doua variantă.

        Azi însă nu o să vorbesc despre transport ci despre cazare și mai exact despre cum puteți găsi cazare ieftină atunci când mergeți în străinătate dacă alegeți să călătoriți pe cont propriu. Dacă vă sperie prețul hotelurilor, dacă nu vreți să lăsați acolo o căruță de bani, dacă nu sunteți pretențioși în sensul în care nu aveți nevoie de o cameristă care să vă pună prosoapele la uscat și să vă facă patul dimineața, atunci site-ul airbnb.com este pentru voi. Airbnb este o companie care deține o platformă online prin care se pot închiria, oriunde în lume, camere, apartamente sau case întregi direct de la proprietar. Practic, proprietari din întreaga lume își pun la dispoziție imobilele, începând de la mici camere de mansardă sau căsuțe construite în copaci, la vile cu piscină sau adevărate castele. Descrierea este întotdeauna însoțită de poze și, cel mai important, de recenziile turiștilor care au stat acolo. Cu cât mai multe recenzii pozitive, cu atât mai bine și mai ușor de ales. Prin airbnb nu o să găsiți hoteluri ci camere în casele oamenilor obișnuiți iar prețul este, evident, mult mai mic. Sigur că și pe airbnb există proprietăți de lux cu prețuri piperate dar cu siguranță o să găsiți și variante ieftine care oferă condiții basic, adică exact ceea ce caut eu atunci cînd călătoresc: un pat  confortabil și o baie curată.

        Primul pas pe care trebuie să-l faceți este acela de a vă crea un cont. Atenție însă, acesta trebuie să fie cu numele real și nu diminutive gen Ghi-Ghi, Pușa sau Mătușa pentru că toate informațiile din cont ajung la gazdă care vă poate refuza cazarea având în vedere că primește în propria casă practic o persoană necunoscută. După fiecare cazare veți primi un feedback de la gazdă și astfel vă veți crea referințe dar la început sunteți un străin total necunoscut. Contul de profil include și o poză care de asemenea ar fi indicat să fie propria voastră față și nu un peisaj cu natură moartă sau un apus de soare, numărul de telefon și câteva cuvinte despre voi. Informațiile de genul data nașterii sau telefonul nu sunt publice dar trebuie să fie reale, altfel nu veți putea fi contactat de proprietar în caz de nevoie.

        Există trei tipuri de cazare:

1. Entire Home – adică ai toată casa la dispoziție iar proprietarul nu stă acolo pe durata șederii tale.
2. Private Room – o cameră separată și acces la spațiile comune pe care le împarți cu proprietarul și, eventual, cu alți oaspeți(baia, bucătaria, living-ul, terasa, etc). Unele din aceste private room au baie proprie (private bathroom) ceea ce constituie un element de confort în plus.
3. Shared Room – adică o cameră la comun cu una sau mai multe persoane, ceva de genul hostel.

        De asemenea, trebuie să știți că unele gazde oferă reduceri atunci când stați mai mult de 7 nopți (weekly discount). Atunci când căutați cazare puteți să puneți diverse filtre astfel încât să vă afișeze doar locațiile care îndeplinesc anumite condiții, de exemplu lift (dacă aveți de cărat cărucior pentru copil), loc de parcare (dacă mergeți cu mașina) sau să vă fie acceptat cățelul cu care călătoriți. Toate ofertele au atașate o galerie de poze astfel încât să vă puteți forma o imagine cât mai clară despre amenajările interioare.

        În momentul în care v-ați hotărât la un anumit apartament, o casă sau doar o cameră privată, există două posibilități de rezervare în funcție setările definite de proprietar: fie puteți rezerva direct (instant booking), fie trimiteți o cerere de rezervare (request to book). Dacă treceți prin cererea de rezervare va trebui să vă prezentați politicos, să scrieți câteva cuvinte explicând de ce ați ales acel apartament și că intenționați să-l predați în stare impecabilă. Dacă aveți doar review-uri pozitive șansele de a fi refuzat sunt aproape nule dar dacă sunteți la prima rezervare va trebui să faceți un mic efort pentru a vă face o descriere cât mai bună.

        Din motive ce țin de siguranța proprietarului, adresa exactă a locației, cu stradă și număr, o să vă apără abia după ce ați făcut plata cu cardul (se plăteșete întotdeauna înainte) și tot acum, prin intermediul aplicației Street View, o să puteți vedea împrejurimile casei, strada și direcțiile prin care puteți ajunge acolo. Unii proprietari (puțini) solicită un security deposit. Suma respectivă se blochează dar nu-ți va fi luată de pe card decât dacă pleci lăsând pagube importante în urma ta. Practic, în acest mod proprietarul vrea să se asigure ca își poate remedia stricăciunile în cazul în care acestea apar și în niciun caz nu va fi vorba despre un pahar spart sau o față de masă pătată.

        Ce altceva ar trebui să mai luați în calcul atunci când faceți o rezervare prin airbnb? Modul de anulare a rezervării în caz că vă răzgândiți și nu mai puteți ajunge din diverse motive. Ceea ce vă recomand este să alegeți o cameră care are la capitolul „Cancellation” trecut flexibile sau moderate asta însemnând că veți primi toți banii înapoi (cu excepția comisionului luat de site). Dacă însă la modul de anulare apare scris ”strict” atunci, anulând cu o săptămână înainte, vă vor fi returnați doar 50% din suma plătită exceptând de asemenea comisionul platformei. Mai rău decât strict poate fi super strict 30 days sau chiar 60 days. Important este însă să citiți, să citiți și încă o dată să citiți toată descrierea apartamentului și toate review-urile lăsate de oaspeții dinainte astfel încât să nu vă treziți ulterior spunând vai, dar eu nu am știut asta!

        Se ştie că nu există publicitate mai bună decât word-of-mouth recommendation, adică exact ceea ce fac eu acum. Nicio reclamă la TV n-o să poată înlocui vreodată impresiile reale ale cuiva care a încercat de-adevăratelea un serviciu sau un produs iar eu vin doar cu păreri pozitive despre airbnb. Pentru exemplificare vă las la sfârşit un filmuleţ cu apartamentul pe care l-am închiriat în iunie la Barcelona.

        Iar dacă sunteţi interesaţi de acest site şi dacă sunteţi la prima rezervare, puteţi plăti cu 160 de lei mai puţin (dacă preţul total depăşeşte 300) intrând pe invitaţia trimisă de mine aici. Nu trebuie să rezervaţi azi sau mâine, nu e nicio grabă numai să nu uitaţi pentru că dacă aţi apucat să plătiţi, reducerea nu mai este valabilă.

        Later edit:  Pe airbnb au început să își înscrie proprietățile din ce în ce mai mulți români iar sistemul merge perfect și la noi. Eu am stat o singură dată, la Sibiu, anul trecut când am fost la Târgul de Crăciun și am găsit o cameră încântătoare într-o casă medievală chiar în buricul târgului.

Read More