Mâncăruri pe cale de dispariție

         Nu mai știu ce am visat azi noapte dar m-am trezit cu gândul la lapte de pasăre. Si mi-am dat seama ca nu am mai mâncat lapte de pasăre de cel putin 20 de ani. Si nu doar că nu am mai mâncat dar nici nu am mai auzit pe nimeni pomenind de asa ceva. De ce, nu stiu. A fost desertul copilariei mele, un desert ieftin, care se prepara usor si imi placea atat de mult încât de multe ori nu aveam rabdare sa se raceasca si îl mancam cald. Se făcea cu vanilie adevărată (seminte mici, mici si negre scoase proaspat din păstaie) si avea o aromă divină.
 
 
         Am stat apoi si m-am gandit ce altceva mâncam pe vremuri pentru ca acum sa dispara aproape cu totul si mi-am adus aminte de tăițeii cu varză sau de tăițeii cu nuci și zahăr. Cine mai face acum tăiței cu nuci ? Astea erau pastele care se găteau atunci (in afară de macaroanele cu brânză care m-au asasinat la cantina). Nici naiba nu făcea spaghetti, de fapt nici nu se găseau la alimentara. 
          Apoi s-a schimbat teribil de mult modul in care se bea cafeaua. Era un adevarat ritual (suna ca un clișeu dar asa era) si o adevarata bucurie tihnită. Bunica mea avea cănițe mici de porțelan cu farfurioare pe măsură si servea cafeluțe turcești. Nu se bea cu lapte iar cafeaua (proaspat măcinată) se fierbea in ibric, se aduna caimacul cu o linguriță si se împarțea in mod egal in toate cănițele. Cafeaua de atunci nu se compară cu ce bem noi acum (filtru sau expresso). Nu spun că e mai bună sau mai rea, pur si simplu este altă băutură.
 
 
         Am uitat complet gustul supei de chimin cu crutoane de pâine :
 
 
         Și am uitat cum arăta dulceața de cireșe amare, șerbetul de zmeură sau pelteaua de gutui. Și nu am mai mâncat de 100 de ani mămăligă cu lapte si un pic de zahar !
         Vouă de ce mâncare vă este dor ?

Share This:

2 thoughts on “Mâncăruri pe cale de dispariție

Leave a Reply to Ioana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *