Am mai descoperit un loc minunat în București: Muzeul Satului. E un fel de Românie în miniatură. Nu vă grăbiți să asociați imaginea cu cea a unui muzeu clasic, cu lungi șiruri de încăperi, cu vitrine de sticlă, cu bariere de sfoară peste care nu se trece, cu multe lumini aprinse și liniște mormântală. Este altceva. Este pur și simplu un parc în care te poți plimba de dimineața până seara fără să te plictisești nici o secundă. Un parc la care trebuie să plătești bilet la intrare, 10 lei, unde nu se fumează și unde nu ai voie să-ți aduci câinele la plimbare pentru că e totuși un muzeu. Cu toate astea am văzut pisici care își duc veacul pe acolo fără să fie stingherite de nimeni. Ba chiar am donat câțiva bănuți ca să le fie viața mai ușoară.
Am intrat la muzeu prin poarta Miorița din parcul Herăstrău și am stat vreo 4-5 ore dar nu am apucat să vedem nici jumătate din cele 300 de case care se găsesc acolo. A fost o zi frumoasă și caldă de vară fără să fie însă caniculă așa că am putut să ne plimbăm în voie pe alei. Am intrat în căsuțe, le-am admirat și ne-am imaginat care ar fi casa moșului și care a babei. Sunt case și chiar biserici aduse din toate zonele țării, una mai frumoasă ca alta. În jurul lor s-au făcut grădinițe de flori și parcă sunt acolo de când lumea și pământul, nu sunt doar niște exponate reci de muzeu. Se simte că încă au viață în ele.
 |
| Casă din Dobrogea |
Unele case au ușa deschisă și în interior regăsești atmosfera tradițională, mobila, covoarele, vasele, prosoapele, exact ca acum o sută sau două sute de ani. Nu sunt case pustii, zici că cineva trebuie să se întoarcă acasă din moment în moment. Mi-a plăcut foarte mult casa din Sălciua poate și pentru că am simțit-o mai aproape de originile mele.
 |
| Casa din Sălciua – Valea Arieșului |
Cele mai multe case sunt foarte, foarte mici în comparație cu ce se construiește acum iar ca să intri pe ușă trebuie să te apleci destul de bine. Acum când revăd pozele făcute atunci nu mai țin minte din ce zonă a țării e fiecare casă pe care am admirat-o dar cred că asta nu e important decât pentru un specialist. Știu doar că toate casele sunt din România și ne reprezintă pe toți într-un fel sau altul.
Am avut o mare, mare surpriză legată de un anumit tip de locuință. Voi cum vă imaginați că arată un bordei ? Până acum eu știam că este o locuință îngropată în pământ în care trăiau cei năpăstuiți de soartă, cei mai săraci dintre săracii satului. Cel puțin eu asta am învățat la școală. În Muzeul Satului am văzut pentru prima oară un bordei și tot ce am avut în minte legat de acest cuvânt s-a spulberat pe loc. Am intrat înăuntru și mi s-a părut cea mai confortabilă casă dintre toate cele pe care le-am putut vizita în muzeu. Am îndrăgit-o pe loc. Atât de tare încât acum îmi doresc nespus să am și eu undeva un bordei de vacanță.
Este mult mai încăpător decât pare pe dinafară, lumina care intră pe geamurile aflate la nivelul solului este suficientă și vara păstrează răcoarea pământului. Faptul că nu are nevoie de fundație mi se pare un mare avantaj din punct de vedere al costurilor de construcție. Mi s-a părut o soluție foarte interesantă, ecologică și demnă de pus în practică.
Parcul se întinde pe multe hectare și ca să vezi tot ai destul de mult de umblat dar din când în când poți să te odihnești pe o bancă la umbra unui stejar sau, dacă îți face plăcere, poți să stai chiar pe iarbă. Pentru că, în sfârșit, au dispărut și din parcurile noastre plăcuțele cu nu călcați pe iarbă.
Mi-au plăcut coșurile de gunoi care erau la tot pasul și care se integrau perfect în peisaj. Adevărul e că nu am văzut nici o hârtiuță aruncată pe jos. Ce bine ar fi să fie la fel de curat și în România din afara muzeului. Ce frumos ar fi să avem o Românie curată !
Muzeul Satului nu este un loc pe care să spui că l-ai văzut, l-ai bifat pe listă și acum treci la o altă destinație. Este un loc în care poți să revii mereu cu aceeași plăcere pentru o plimbare printre lucruri frumoase. Cred că este un loc minunat și când este acoperit cu zăpadă și sper să îl revăd într-o zi de iarnă adevărată.
Pentru voi care este cel mai frumos loc din România ? Puteți să-l faceți cunoscut postând cele mai frumoase poze pe aplicația Inegalabila Românie . Și nu uitați să faceți măcar un gest, oricât de mic ar fi, pentru păstrarea curată a naturii.
Frumoasa excursie intr-un alt timp al Romaniei. 🙂 Am fost acum multa vreme, dar din pozele pe care le-am mai vazut mi-am dat seama ca nu s-a schimbat foarte mult. parca a stacnat 🙂 in sensul bun.
Da, timpul a stat in loc si de aici vine frumusetea locului.