Cuierul din hol era ticsit de haine,
agățate unele peste altele, iar din sufragerie se auzeau râsete și
clinchet de pahare. Ușa era închisă, ca de obicei când aveam
musafiri. Copiii nu aveau de ce să stea gură-cască la
petrecerile oamenilor mari așa că eu și sora mea mai mică ne
găseam jocuri pe lângă bradul ce încă nu fusese despodobit. Asta
se întâmpla în fiecare an, de Sfântul Ioan, când părinții mei
dădeau o masă la care se adunau toți prietenii.
agățate unele peste altele, iar din sufragerie se auzeau râsete și
clinchet de pahare. Ușa era închisă, ca de obicei când aveam
musafiri. Copiii nu aveau de ce să stea gură-cască la
petrecerile oamenilor mari așa că eu și sora mea mai mică ne
găseam jocuri pe lângă bradul ce încă nu fusese despodobit. Asta
se întâmpla în fiecare an, de Sfântul Ioan, când părinții mei
dădeau o masă la care se adunau toți prietenii.
Inventam tot felul de jocuri fără să știu că unul
dintre ele prevestea marea iubitoare de parfumuri care o să devin.
După ce ne asiguram că nimeni nu ne mai poate vedea, luam pe rând paltoanele doamnelor sosite în vizită și… le miroseam. Le luam unul câte unul,
sistematic, ne înfundam nasurile în gulere și în eșarfele sau
fularele lăsate în mânecă iar apoi făceam un clasament al celor
mai frumoase mirosuri. De fiecare dată câștiga cojocelul alb, cu
blăniță la guler și la mâneci. Mă înnebunea mirosul de
garoafe, singura notă pe care o recunoșteam, deși mai era ceva
nedefinit, aerat, delicat și proaspăt care mi se părea feminitatea
întruchipată.
dintre ele prevestea marea iubitoare de parfumuri care o să devin.
După ce ne asiguram că nimeni nu ne mai poate vedea, luam pe rând paltoanele doamnelor sosite în vizită și… le miroseam. Le luam unul câte unul,
sistematic, ne înfundam nasurile în gulere și în eșarfele sau
fularele lăsate în mânecă iar apoi făceam un clasament al celor
mai frumoase mirosuri. De fiecare dată câștiga cojocelul alb, cu
blăniță la guler și la mâneci. Mă înnebunea mirosul de
garoafe, singura notă pe care o recunoșteam, deși mai era ceva
nedefinit, aerat, delicat și proaspăt care mi se părea feminitatea
întruchipată.
Anii au trecut, lucrurile și timpurile
s-au schimbat, iubeam deja cu pasiune cosmeticele și parfumurile deși
încă în România nu apăruseră marile branduri iar magazinele nu
aveau vitrine strălucitoare, lumini puternice și oglinzi ca acum. Erau anii
tulburi de după revoluție. Am făcut atunci, la începutul anilor
90, o excursie în Franța la invitația unor prieteni. Ajunsesem pe altă
planetă. Banii îmi erau numărați, prețurile de acolo mi se păreau
exorbitante, era o diferență de la cer la pământ. A fost totuși
o vacanță care mi-a arătat cum se trăiește în altă lume. În
ultima zi am primit un cadou de rămas bun de la prietenii francezi.
Era un pachețel învelit în hârtie de mătase legat cu o
panglică galbenă. Ambalajul era atât de frumos încât îmi părea rău
să-l desfac. Primisem un parfum. Primul parfum de marcă din
viața mea. Sticluța era superbă, în formă de amforă grecească
și doi porumbei translucizi cu aripile întinse pe capac. Părea un
bibelou și nu ambalajul unui parfum. Eram mută de uimire și
emoție.
s-au schimbat, iubeam deja cu pasiune cosmeticele și parfumurile deși
încă în România nu apăruseră marile branduri iar magazinele nu
aveau vitrine strălucitoare, lumini puternice și oglinzi ca acum. Erau anii
tulburi de după revoluție. Am făcut atunci, la începutul anilor
90, o excursie în Franța la invitația unor prieteni. Ajunsesem pe altă
planetă. Banii îmi erau numărați, prețurile de acolo mi se păreau
exorbitante, era o diferență de la cer la pământ. A fost totuși
o vacanță care mi-a arătat cum se trăiește în altă lume. În
ultima zi am primit un cadou de rămas bun de la prietenii francezi.
Era un pachețel învelit în hârtie de mătase legat cu o
panglică galbenă. Ambalajul era atât de frumos încât îmi părea rău
să-l desfac. Primisem un parfum. Primul parfum de marcă din
viața mea. Sticluța era superbă, în formă de amforă grecească
și doi porumbei translucizi cu aripile întinse pe capac. Părea un
bibelou și nu ambalajul unui parfum. Eram mută de uimire și
emoție.
Când i-am simțit aroma am fost
copleșită. M-au năpădit amintirile și l-am recunoscut din primul
moment: era mirosul cojocelului alb. Am fost așa de fericită că
nici nu pot să descriu în cuvinte. Se numea L’air
du Temps, parfum de Nina Ricci, și a fost unul din cele mai frumoase
cadouri primite vreodată.
copleșită. M-au năpădit amintirile și l-am recunoscut din primul
moment: era mirosul cojocelului alb. Am fost așa de fericită că
nici nu pot să descriu în cuvinte. Se numea L’air
du Temps, parfum de Nina Ricci, și a fost unul din cele mai frumoase
cadouri primite vreodată.
M-a ținut mult… nu îl foloseam decât la ocazii de
teamă să nu se termine prea curând. Îl miroseam însă în
fiecare zi și aveam câte o clipă de bucurie. Mi-aduc aminte că am
pulverizat paginile unei cărți pe care o citeam și mirosul s-a
păstrat săptămâni în șir. Citeam și din când în când îmi
băgam nasul între pagini cu ochii închiși. Sublimă senzație. Era parfumul meu.
teamă să nu se termine prea curând. Îl miroseam însă în
fiecare zi și aveam câte o clipă de bucurie. Mi-aduc aminte că am
pulverizat paginile unei cărți pe care o citeam și mirosul s-a
păstrat săptămâni în șir. Citeam și din când în când îmi
băgam nasul între pagini cu ochii închiși. Sublimă senzație. Era parfumul meu.
Următorea întâlnire memorabilă cu L’air du Temps am avut-o într-o zi toridă de vară . Eram pe
stradă și mă îndreptam către casă aproape înotând prin
asfaltul fierbinte când m-a oprit o fată să mă întrebe cum poate
ajunge pe o anumită stradă. Părea așa de proaspătă și respira curățenie prin toți porii. Parcă avea rouă pe gene deși afară totul se topea sub fierbințeala soarelui. În
timp ce îi spuneam pe unde s-o ia, i-am simțit parfumul și atunci
mi-am explicat de ce m-a prins brusc admirația față de o necunoscută
care nu avea aparent nimic deosebit. Avea în schimb o aură pe
care i-o dădea acest parfum. Parfumul meu.
stradă și mă îndreptam către casă aproape înotând prin
asfaltul fierbinte când m-a oprit o fată să mă întrebe cum poate
ajunge pe o anumită stradă. Părea așa de proaspătă și respira curățenie prin toți porii. Parcă avea rouă pe gene deși afară totul se topea sub fierbințeala soarelui. În
timp ce îi spuneam pe unde s-o ia, i-am simțit parfumul și atunci
mi-am explicat de ce m-a prins brusc admirația față de o necunoscută
care nu avea aparent nimic deosebit. Avea în schimb o aură pe
care i-o dădea acest parfum. Parfumul meu.
Numele L’air
du Temps nu se poate traduce cuvânt cu cuvânt. Este mai degrabă
modul poetic de a spune ceea ce este la modă acum sau spiritul timpului. Sau, dacă ar trebui să dau
un nume românesc parfumului, i-aș spune scurt Acum. Dar nu o să
fac asta niciodată pentru că sună prea melodios în limba franceză. Parfumul a
apărut în 1948 iar porumbeii simbolizează reîntoarcerea la pace
după cel de-al doilea război mondial. De atunci este unul dintre
cele mai bine vândute parfumuri din lume și va rămâne mereu unul din preferatele
mele.
du Temps nu se poate traduce cuvânt cu cuvânt. Este mai degrabă
modul poetic de a spune ceea ce este la modă acum sau spiritul timpului. Sau, dacă ar trebui să dau
un nume românesc parfumului, i-aș spune scurt Acum. Dar nu o să
fac asta niciodată pentru că sună prea melodios în limba franceză. Parfumul a
apărut în 1948 iar porumbeii simbolizează reîntoarcerea la pace
după cel de-al doilea război mondial. De atunci este unul dintre
cele mai bine vândute parfumuri din lume și va rămâne mereu unul din preferatele
mele.
Îl recunosc oriunde și se pare că nu doar mie mi se pare unic.
Există o secvență în Tăcerea mieilor când
Hannibal Lecter (Anthony Hopkins) îi spune lui Clarisse Starling
(Jody Foster) care stătea crispată în fața celulei sale: You
use Evian skin products and sometimes L’Air du Temps… but not
today… (pentru piele folosești produse Evian și te dai cu L’Air
du Temps… dar nu astăzi…) Îmi place să cred că mirosul acestui parfum îl impresiona până și pe maleficul criminal în serie.
Există o secvență în Tăcerea mieilor când
Hannibal Lecter (Anthony Hopkins) îi spune lui Clarisse Starling
(Jody Foster) care stătea crispată în fața celulei sale: You
use Evian skin products and sometimes L’Air du Temps… but not
today… (pentru piele folosești produse Evian și te dai cu L’Air
du Temps… dar nu astăzi…) Îmi place să cred că mirosul acestui parfum îl impresiona până și pe maleficul criminal în serie.
Din fericire acum trăim într-o lume normală și pot din când în când să-mi cumpăr un parfum care mă face fericită nu doar atunci când este nou ci câte un pic în fiecare zi. Prefer să cumpăr de pe internet pentru că prețurile sunt mai mici decât în magazinele fizice și este evident de ce. Oferta de parfumuri online este foarte mare iar acum am posibilitatea să găsesc toate mărcile de prestigiu și în România. Magazinul OnlineParfum.ro vinde parfumuri la cele mai avantajoase prețuri și oferă garanția „money back” (returnarea integrală a contravalorii produselor, în cazul în care cumpărătorii nu sunt pe deplin mulțumiți). Dar nu va fi cazul. Eu spun că merită să încercați.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.
M-a emoționat textul scris de tine. Nu știu de ce, poate pentru că te înțeleg atât de bine și mă regăsesc în povestea parfumului.
L'air du Temps mi se pare un parfum deosebit, nu poate fi purtat de oricine. Poți să-l iubești sau să-l urăști, nu cred că există variante între cele două extreme 🙂
După ce ai scris atât de frumos despre acest parfum, sunt dispusă să-i mai acord o șansă, poate între timp mi s-au mai schimbat gusturile. În schimb, tie cred că ți se potrivește de minune. Din câte te cunosc (de pe blog) pot spune că ești definiția acestui parfum 🙂
Ce compliment frumos – sa fiu definiția acestui parfum 🙂 Multumesc !
Desi am doar 19 ani, deci sunt probabil prea “cruda” pentru un parfum clasic si nemaipomenit de frumos ca L’air du temps, nu m-am putut abtine sa nu mi-l insusesc. Sunt o fire bizara, mult mai intoarsa catre trecut si lumea fantastica a cartilor si filmelor bune si mult prea putin interesata de aspectele cotidiene. Poate de aceea m-am indragostit astfel de L’air du temps. Intr-o epoca in care totul este sexualizat, in care nu mai exusta respect pentru trecut si pentru frumos, in care parfumurile au devenit ucigator de dulci si deloc subtile, L’air du temps m-a ajutat sa imi gasesc o oaza de pace olfactiva. Tot timpul am fost o fire posesiva, in cautare de ceva al meu, fie el om, roman sau parfum, iar perpetua criza existentiala in care traiesc nu ma prea ajuta. M-am zbatut ca un nebun cuprins de chinuri sa imi gasesc propriul stil de desen, propria identitate vestimentara…Iar L’air du temps, incercat datorita lui Hannibal, binecuvantat fie-i sufletul de personaj malefic, s-a dovedit a fi ancora de care aveam nevoie. Dupa incercari disperate si bani aruncati pe diferite parfumuri maaculine, feminine, clasice sau contemporane, de calitate sau nu, l-am gasit. Deja eram pedepsita de mama, care imi interzisese sa imi mai cumpar carti si parfumuri si sa ma axez pentru a arata si eu “ca fetele din ziua de azi”, ca doar nu ma pot imbraca in pagini de carte….Si l-am descoperit. Am tanjit ca un calator in desert dupa el timp de un an, in care am lucrat asidu la tablouri care, odata vandute, sa imi asigure necesarul pentru a-mi indeplini bucuriile sufletesti. Timp de un an l-am mirosit prin parfumerii aproape zilnic inainte si dupa scoala si m-am documentat in legatura cu originea acestei minunate esente. Am citit reviewuri, povesti, laude si critici, dar articolul de mai sus este preferatul meu, pentru ca incastreaza in el insasi sufletul acestui parfum curat si seducator. Abia alaltaieri mi l-am luat si vreau sa va spun, asteptarea a fost chinuitoare, dar reuniunea a fost una dulce, cu uz de victorie si garoafe.
Cat de frumos ai scris, draga Ana. Ma bucur ca drumul tau s-a impletit cu L’air du temps si sunt sigura ca va asteapta multe bucurii impreuna de acum inainte.
Va multumesc de apreciere. Din partea unui blogger care scrie la fel de incantatory ca dv, un astfel de compliment este de mare insemnatate pentru mine. Deja port Láir du temps de doua zile si va spun, mi-am gasit prietenul cel mai bun. E singurul parfum care reuseste sa imi starneasca un sentiment, iar Acela este un fel de buna dispozitie impletita cu melancolie, un confort dulce-amarui. Ca s-o spun p-a dreapta, e atat de frumos ca imi vine sa plang de fiecare data cand il miros.