Despre firfirei

         Nu cred că este cineva în țara asta care să nu fi primit, măcar o dată în viață, o bomboană sau o gumă de mestecat în loc de rest la vreun magazin de cartier. Majoritatea cărora li s-a întâmplat acest lucru s-a enervat. Și mie mi se pare total anormal să primesc, în loc de bani, un lucru de care nu am nevoie și pe care, în condiții normale, nu l-aș fi cumpărat niciodată.
         Pe de altă parte, aceiași oameni, atunci când primesc restul, lasă lângă casa de marcat monedele mici, în special cele de 1 ban. Sunt sigură că toți ați observat cum zac monedele aruncate pe tejgheaua unde ne punem cumpărăturile în plase după ce am plătit. Dacă nu ați văzut încă, fiți un pic atenți și veți vedea cu siguranță.
         Eu am făcut un mic experiment în luna care tocmai s-a încheiat. Mi-am propus să văd ce sumă pot aduna din monedele găsite în Kaufland (pentru că acolo îmi fac cumpărăturile) și mereu văd bani pe jos (după care nimeni nu se obosește să se aplece) sau lângă case. În decursul unei luni am strâns monedele pe care le vedeți în poză, adică 239 de bani.  Da, 2 lei și 39 de bani fără să fac nici un efort.
         E mult, e puțin, nu pot să spun dar știu că asta înseamnă două iaurturi. Sau 100 de grame de salam. Sau o ciocolată Schogetten .
         Deci banii aceștia i-am făcut adunând ceea ce alții au aruncat cu nepăsare și nonșalanță. Sigur că din asta nu se îmbogățește nimeni niciodată dar lipsa de respect față de bani, indiferent cât de mică ar fi suma, este o trăsătură pe care nu am observat-o decât la români. Nicăieri în Europa nu am văzut pe cineva refuzând să bage monedele în portmoneu pentru că ar avea o prea mică valoare. Nici cu un eurocent nu poți cumpăra aproape nimic dar cu 5 poți lua un biscuit sau o napolitană. Banul e ban și disprețul fals aristocratic afișat de către unii față de micuțele monede mi se pare de un prost gust desăvârșit.
         Mie nu mi se întâmplă (aproape) niciodată să ajung în piață sau la magazinul de pâine și să nu am bani mărunți atunci când mi se cer, de exemplu, 10 bani ca să poată să mi se dea restul rotund. În rest plătesc cu cardul. 
         Încercați să puneți într-o pușculiță banii mărunți care credeți că nu vă sunt de folos sau care vă îngreunează prea mult buzunarele sau poșeta și o să fiți surprinși să vedeți ce mult se adună. Sau puteți să îi dați copiilor în același scop, de a-i strânge la pușculiță. Este foarte educativ, mai ales la cei mici de 6-7 ani,care astfel vor vizualiza procesul economisirii. Când ajung la o anumită sumă, să zicem 10 lei, vor avea satisfacția lucrului făcut de ei înșiși și vor putea să îi cheltuiască după bunul plac pe dulciuri sau o jucărie. Nu este deloc același lucru cu cei 100 de lei primiți de la bunici pentru care nu au făcut nici un efort și cărora oricum încă nu le conștientizează valoarea.
         Nu vreau să supraestimez importanța banilor, dar atâți câți îi avem eu zic că trebuie să le dăm respectul cuvenit. De fiecare dată când dau de fandoseala unora îmi vine în minte schimbul de replici dintre Julia Roberts și Richard Gere în Pretty Woman:
         – I never joke about money (nu glumesc niciodată când e vorba de bani)
         – Neither do I (nici eu)
deși era o diferență de la cer la pământ între cei doi: ea o prostituată iar el un milionar. 
       Ce-ar fi să privim și noi lucrurile legate de bani fără aere false precum americanii ? Sau pentru voi firfireii nu contează ?

      

Share This:

6 thoughts on “Despre firfirei

  1. Ăăă… Ăăăă… poate că e o prostie… dar eu monedele mici le colecționez =))) Și vorbesc pe bune. Le țin într-un fel de pușculiță. Am zeci de monede de un ban, 10 bani (50 de bani mai puține.. alea totuși le mai folosesc).

  2. Sa stii ca postarea ta a fost unul dintre lucrurile care mi-au data avant sa pornesc din nou la treaba. Experimentul e interesant, nu neaparat ca suma, ci din punct de vedere al mentalitatii care ne face sa pierdem: poate nu mult, dar sigur.
    Te imbratisez si iti urez un an minunat!

  3. asa strang eu, adaug tot acolo. Si s-au adunat destul de multi!!
    Cu banii din pusculita am decis sa mergem la un parc de distractii, am facut o zi memorabila din nimic 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *