Ca în orice există pe lumea asta, oamenii se împart în două categorii: cei care detestă romgleza și cei care vorbesc o jumătate de frază în limba română și jumătate de frază în limba lui Shakespeare. De fapt… nu. Cred că aici mai există o a treia categorie, de mijloc, a celor cărora le este indiferentă această struțo-cămilă lingvistică.
Recunosc că folosesc multe cuvinte în engleză, deși nu chiar așa de multe cum mi-ar veni, pentru că încerc să mă controlez. Nu-mi place ca cineva să se simtă prost în timpul unei conversații din cauză că interlocutorul folosește expresii în altă limbă și merg pe principiul ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Mi se întâmplă uneori să mă întâlnesc cu foști colegi care lucrează în Spania și să nu înțeleg despre ce îmi povestesc sau să recunosc anumite cuvinte doar din contextul în care sunt folosite. Îmi vine acum în minte o discuție în care o prietenă îmi povestea de zor despre peripețiile pe care le-a avut cu o tarjeta. Am fost destul de intrigată pentru că nu știam despre ce este vorba și abia după vreo cinci minute m-am prins că era vorba despre un simplu card. Care, à propos, este un cuvânt în engleză dar asimilat perfect în spațiul carpato-danubiano-pontic. Sau poate în loc de à propos, ar fi trebuit să spun by the way că acum filozofez pe marginea romglezei și nu a romcezei. Pentru că la auzul unui à propos nu se oripilează nimeni, ca să nu mai spun de merci pe care deja cred că îl găsim în dicționarul explicativ al limbii române, atât de uzual a devenit. Deci așa cum ne-am obișnuit cu franțuzismele, nu văd de ce unii țin cu dinții ca englezismele să fie excluse.
În română uneori nu avem cuvinte care există în limba engleză, în special cuvinte din domeniul tehnic. Sau poate există, dar cuvântul în engleză se potrivește mai bine ca sens. Sunt convinsă că și cei mai aprigi combatanți ai romglezei au cuvântul mail în vorbirea de zi cu zi și nicidecum nu folosesc ”scrisoare electronică”.
Am lucrat mulți ani într-un mediu corporatist și mi-ar fi fost imposibil să fac pe interesanta și să vorbesc altfel decât toți cei din jurul meu mai ales când documentele oficiale erau înțesate de termeni ca target, feedback, front office, back office, training sau top management. Îmi treceau ușor și firesc pe la ureche fără să sesizez că se împletesc două limbi diferite. Unele cuvinte însă mă călcau pe nervi dar asta nu din cauză că erau în engleză ci din mesajul care se ascundea în spatele lor. De exemplu mailurile în care la subiect era trecut ce ai în pipeline??? (evident, cu mai multe semne de întrebare pentru un efect complet) îmi creșteau tensiunea instantaneu. Asta însemna că se vroia de la mine să se știe ce am pe agenda de lucru, adică ce vânzări am în pregătire.
Deci nu am nimic împotriva folosirii cuvintelor în engleză strecurate printre cele în română. Ce mi se pare ciudat și mă zgârie pe creier este atunci când se încearcă traducerea forțată a unor expresii atunci când deja acestea există în română și înseamnă exact, dar exact același lucru. Face sens să traducem? Dacă vă vine să credeți, sunt unii care așa spun în loc de are sens să traducem? pentru că a avea sens se traduce prin to make sense.
Mai sunt unii care salvează bani. Nu, banii nu se pot salva. Eventual putem salva un animal de la moarte sau putem salva pădurile de la defrișările făcute fără cap. Banii se economisesc, chiar dacă englezii spun to save money.
În românește nici timpul nu se poate salva chiar dacă îți faci cumpărăturile online la Cora. Timpul se economisește. Pentru că dacă vom urma acest trend al traducerilor care nu fac sens, azi mâine vom spune în loc de plouă cu găleata, plouă cu câini și pisici de la raining cats and dogs. E o ciudățenie de expresie dar și noi le avem pe ale noastre… să-i spui unui străin care învață limba română că îți arunci ochii pe fereastră nu cred că ar înțelege din prima 🙂
Limba evoluează și părerea mea este că nu are rost să ne cramponăm să găsim echivalent la orice cuvânt doar ca să demonstrăm că suntem patrioți. Cine oare va spune navigator sau răsfoitor de internet în loc de browser? Ca să nu mai spun de snowboard sau skateboard… cum s-ar putea traduce? placă pentru zăpadă și placă pentru patine sună caraghios. Pentru supermarket aveți vreo propunere? Eu nu găsesc un corespondent pentru blog și blogger.
Aștept în comentariile voastre să-mi spuneți care este părerea voastră despre romgleză. ASAP. Adică as soon as possible 🙂
mai sunt si indiferentii 🙂 – nu ii deranjeaza, nu folosesc englezisme :)))
Dilema celor plecati in afara e ca nu le mai vin cuvinte/expersii/fraze in romana …ci direct in alta limba si de aici nici macar nu isi dau seama de amestec.
In rest, pe mine ma enerveaza englezismul: stres. La naiba, cuvantul romanesc: GRIJI e atat de greu de folosit?
Nu cred că este mai greu de folosit dar stres sună mai cool 🙂
Asta ca să rămânem în atmosferă.
Englezismele au fost preluate si de vorbitorii altor limbi… deci, nu numai la noi se întâlnesc. Nici eu nu gasesc un înlocuitor pentru "site", de exemplu. Oricât ne-am stradui, invocând cu falsitate iubirea pentru limba materna, suntem nevoiti sa folosim cuvinte din alte limbi, în special din engleza. Problema devine suparatoare când se exagereaza. Asta da, deranjeaza.
La site nu m-am gandit. Dar asta cred ca deja e cuvant intrat in toate limbile, nu stiu cum spun francezii ca ei sunt foarte conservatori. Ei cu "ordinateur-ul" lor 🙂
citisem deunăzi pe fb o traducere care m-a lăsat mască: pineaple pieces in light syrup era nici mai mult și nici mai puțin decât: ananas ăiese în sirop de lumină.
personal încerc să evit cât pot termenii în engleză și mă enervează cei care pudrează limba noastră cu jargon englezesc (de fapt american ca sp fim corecți) doar de dragul de a părea interesanți.
Trebuie sa recunosti ca e o traducere de-a dreptul poetica 🙂
Sirop de lumina? Pacat de ananasul care era "piese". Daca erau bucati de curcubeu iesea de-o poezie…