Astăzi, 12 iunie 2015, am aflat cu foarte mare mirare că există telefoane mobile care se pot încărca wireless, adică fără cabluri. Habar n-am avut, nu știu pe ce lume am trăit până acum dar se pare că încet, încet, Star Trek devine realitatea noastră de zi cu zi. Asta mi se pare cea mai tare chestie din domeniul tehnologiei care s-a inventat în ultima vreme. După cum am citit pe internet, transferul de energie se poate face între cele două obiecte (telefon și încărcător) dacă acestea se află la o distanţă de cel mult 4 cm. Așa de tare m-am mirat de această invenție și așa de încântată am fost încât i-am telefonat Cristinei, fiica mea, să o întreb dacă ea a auzit de această minune și m-am dezumflat toată când mi-a spus că bineînțeles că știa deja. Deci se pare că numai eu am trăit până acum sub o piatră.
Entuziasmul însă a început să-mi revină când am aflat că în curând o să mă pricopsesc cu un nou telefon. Vreau să spun nou pentru mine, pentru că de fapt este telefonul la care va renunța Cristina în momentul în care își va cumpăra noul Samsung Galaxy S6 pe care îl are deja în plan. Cred că de-a lungul timpului o singură dată am avut telefon nou-nouț, pentru că mereu am fost binecuvântată doar cu ceea ce nu mai foloseau copiii mei. Ei își luau telefoane noi, pe abonamentul meu, iar eu mă mulțumeam cu cele vechi. Nu știu de ce vorbesc la trecut pentru că această practică este încă în vigoare.
De data asta însă abia aștept să-și ia Cristina noul Samsung S6 și să mi-l dea mie pe S4.
De data asta însă abia aștept să-și ia Cristina noul Samsung S6 și să mi-l dea mie pe S4.
Atâtea chestii faine au Samsung-urile astea că mă tot mir și mă minunez… de exemplu screen mirroring e o funcție care reproduce pe ecranul televizorului ceea ce se vede pe telefon cu condiția ca TV-ul să fie smart și să aibă această funcție. Nu este nevoie de niciun fel de cablu, conexiunea se face wireless. De exemplu Cristina nu are abonament la nicio firmă cablu pentru că nu mai vrea să fie tentată de a sta toată ziua pe canapea pierzând vremea degeaba în fața televizorului. Are, în schimb, instalată aplicația TVR pe telefon și poate să îl urmărească pe Moise Guran, dacă vrea să îl vadă în mărime naturală, direct pe televizor.
Smart scroll este o altă funcție ce până nu demult ținea de domeniul SF care derulează automat ecranul telefonului de îndată ce detectează că te uiți la ecran, deci nu mai trebuie să tot dai din mână. Nu că ar fi greu dar așa e mult mai fain. Smart pause este funcția care pune pauză automat atunci când urmărești un video și întorci privirea în altă parte. Nu știu cum face asta, dacă are vreun dispozitiv sau senzor care îți urmărește ochiul sau ceva de genul ăsta, dar este mai eficient decât un profesor supraveghetor la examenul de bacalaureat. Adică eu urmăresc un filmuleț pe telefon și în momentul în care mă uit să văd de ce trage mâța de perdea, filmul se oprește automat ca să nu pierd nicio secvență.
Mai are o funcție genială: air view sau air gesture. Imaginați-vă că faceți o prăjitură după o rețetă găsită pe internet, sunteți cu mâinile pline de făină și vreți să căutați ceva pe telefon. Telefonul este pe masă și faci gesturile cu mâna deasupra ecranului dar fără să-l atingi astfel încât să nu-l murdărești. Și telefonul recunoaște gesturile, exact cum la cealaltă funcție își dădea seama în ce parte te uiți. How cool is this?
Și acestea sunt numai câteva din minunile care mă încântă, ca să nu mai spun de NFC (Near Field Communication) o tehnologie wireless ce permite transferul de date de la un dispozitiv la altul, cu condiția ca acestea două să nu fie mai departe de 10 cm unul de celălalt. Adică, pe înțelesul tuturor, ții aparatul de fotografiat lipit de telefon și pozele se transferă pe acesta. Sau ții două telefoane unul lângă altul și copiezi orice fișier (cărți, poze, muzică sau orice alte date) de pe un telefon pe altul.
Dacă variantele mai vechi de Samsung aveau tot ce v-am spus mai sus, vă dați seama că Samsung Galaxy S6 și Galaxy S6 edge au niște performanțe de pici jos. Dacă vreți să vedeți toate specificațiile tehnice (alea care se măsoară în GB, RAM, Mbps, mAh și alte limbi străine) le găsiți aici. În schimb, în cazul în care nu sunteți mari connaisseuri în ale tehnicii poate vă interesează care sunt culorile disponibile: White Pearl, Black Sapphire, Gold Platinum, Blue Topaz și Green Emerald.
Varianta aurie mă înnebunește, sper să fie și alegerea Cristinei pentru că într-o bună zi știu că telefonul ei va deveni al meu. Cât de chic poate să arate atunci când îl scoți din poșetă și îl duci la ureche cu un gest elegant… subțire, strălucitor, fără colțuri ascuțite și perfect îmbinat, toate bijuteriile pălesc în fața lui 🙂 Nu am decât superlative referitoare la design și nu cred că sunt superficială când admir modul în care arată acest telefon. Sunt convinsă că s-a lucrat mult la design și nu a fost chiar o joacă de copil să se realizeze primul ecran din lume curbat pe ambele părți.
Pentru toate funcțiile pe care le are și pentru felul în care arată abia aștept să am acest super smartphone. Adică să și-l ia întâi Cristina, să-l folosească și apoi să apară repede, dar repede, S7 ca să-l primesc eu pe Samsung Galaxy S6. Până atunci mă mulțumesc cu S4.
Stai liniștită, nu ești singură în cocotier! Nici până la mine n-a ajuns tehnologia, decât așa, cât s-o ating cu un deget. 🙂
Cam așa e cu tehnologia asta, ajunge un simplu ”touch”, de ce să ne batem noi capul? 🙂
Multe chestii noi am aflat despre telefoanele Samsung. Dar fix pe Moise Guran vrea sa-l vada pe telefon?
Nu știu de ce mi-a venit primul în minte :)))) Dar știu că îi place emisiunea lui și poate de aceea. Ce spirit de observație 🙂
Varianta aurie scoate foarte bine in evidenta designul. Fain telefonul, sper sa mai scada pretul peste ceva timp pentru ca acum este peste bugetul meu.
Și la mine, la fel, e peste buget. Dar ne putem totuși uita în vitrină 🙂