La 1 octombrie începe SuperBlog, un concurs de blogging creativ și mă înscriu din nou. De data asta premiile puse în joc, deși evident vreau să le câștig, vor fi doar pe locul doi. Pe primul loc e dorința de a mă regăsi în atmosfera concursului care înseamnă o experiență unică și gândul că la Gală voi reîntâlni o mulțime de oameni pe care am ajuns să-i îndrăgesc cunoscându-i prin intermediul acestei competiții.
Concursul constă în scrierea de articole, numite advertoriale, pe teme date de către sponsori. Aceștia își promovează produsele sau serviciile prin intermediul bloggerilor și pun la bătaie premii care de obicei constau în vouchere de cumpărături, obiecte sau uneori cash. Jurizarea se face de către reprezentanții sponsorilor, la fiecare probă alții, și se acordă un punctaj între 0 și 100. Notarea se face pe baza unui mix de criterii tehnice care trebuie respectate întocmai și criterii subiective care se numesc originalitate, creativitate, unicitate și alte bla-bla-uri de la care nu știi la ce să te aștepți. Adică la o probă poți să fii pe placul juriului și să iei o notă foarte mare iar la următoarea probă, scrisă exact în același stil, cazi din înaltul cerului și ajungi la coada clasamentului. Dar în asta constă toată frumusețea. Să renaști ca pasărea phoenix o dată, de două ori, de trei ori… cât timp te țin nervii 🙂
M-am uitat deja pe lista sponsorilor ca să știu la ce să mă aștept. Pe o parte îi știu din edițiile trecute, de alții doar am auzit iar pe unii nu-i știu deloc. Mi-am dat seama că trebuie să mă concentrez mai bine și să fiu un pic mai atentă dacă vreau să nu o dau în bară de la început. Adică ce-am făcut? Am văzut că anul acesta participă magazinuldecaini.ro și, nerăbdătoare cum sunt, imediat m-au năpădit tot felul de scenarii pentru povestiri cu animăluțe. Deja aveam idei deși tema nu e dată încă. Și-mi zic, hai totuși să intru pe site să văd ce căței au de vânzare…și… surpriză-surpriză! Dar ce zic eu surpriză, șoc de-a dreptul 🙂 magazinuldecaini.ro e defapt magazinuldecani.ro. Căni, nu câini! Diacriticele astea și un i în plus sau în minus pot distruge un imperiu. Acuma, nu că nu aș fi amorezată și de căni, doar știți ce colecție impresionantă am pentru că v-am arătat astă iarnă aici. Deci pot să scriu la fel de bine și despre căni, și despre câini dar parcă aș fi preferat câinii. Dar cine știe de unde sare iepurele.
Poate o să sară de la vreo companie de cosmetice sau de la vreo bancă sau poate de la o agenție de turism. Sau poate o să sară mai mulți iepuri 🙂 Dacă o să am succes promit să îl împart cu voi.
Cred cu tărie că dacă îți dorești cu adevărat să călătorești și să vezi lumea o poți face și cu bani puțini. Condițiile modeste de cazare sau faptul că mănânci din traistă nu te împiedică absolut deloc să te bucuri de frumusețea peisajelor, să cunoști oameni cu obiceiuri diferite, să îți deschizi orizonturile și să percepi lumea altfel decât în fața televizorului. Despre prețurile din Grecia, mai exact despre ce am găsit în Corfu anul trecut am scris aici. În Thassos am fost anul acesta pentru a doua oară și am rămas la concluzia că această destinație este ceva mai ieftină decât Corfu.
Nu am avut inclusă nicio masă și, mergând cu mașina, ne-a fost ușor să aducem de acasă mâncare și băuturi. Am crezut că plecăm la capătul pământului altfel nu îmi explic de ce am cărat după noi atâta apă și bere de parcă venea sfârșitul lumii 🙂 O mare parte a proviziilor le-am adus înapoi. De acolo am cumpărat doar pâine și fructe. Magazinul alimentar de unde făceam cumpărăturile era la 5 minute de mers pe jos. O franzelă proaspătă (cam de 800 de grame) costa 1 euro și era foarte bună. Prețurile la fructe vi le arăt mai jos:
Lebenița era 0.40 euro. Mai cumpăram fructe direct din camionetele care umblau printre vile cu niște porta-voce la care strigau ceva în grecește (în prima zi am crezut că anunță vreun spectacol dar de fapt ne anunțau că au fructe de vânzare). Pe insulă nu există supermarketuri gen Lidl sau Penny ci doar magazine mici unde prețurile sunt cam de 1.5 – 1.8 ori mai mari. De exemplu o bere Mythos la doză de 500 ml costă 1.30 euro iar la 330 de ml 0.80 euro. O cola la 500 de ml e 0.90 euro.Dar dacă veniți de acasă cu mașina puteți să vă aduceți absolut tot ce aveți nevoie, așa cum am făcut noi.
O dată pe zi, uneori la prânz, alteori seara, am mâncat la restaurant. Mie îmi plac foarte mult sardinele fripte și crocante și aproape peste tot unde am fost costau 6.50 euro. Uneori erau trecute la aperitive calde, alteori la feluri principale. O bere la restaurant costă între 2.50 și 3.50 euro.
La cele mai multe terase meniul este tradus în românește.
Somon cu cartofi și roșii – 10 euroMix de fructe de mare – 10 euro
În afară de terase, există multe fastfood-uri unde se poate mânca excelent. Un gyros costă 2.50-3 euro și poți alege între carne de pui sau porc. Cum pasăre ca porcu nu-i, vă recomand să alegeți varianta cu porc, carnea nefiind deloc grasă. Nu am înțeles niciodată (chestia asta există și la noi în mall-uri) de ce gyrosul-sandwich are un preț iar dacă ți-l dă răsfirat pe farfurie costă dublu. Eu am ales întotdeauna varianta rulată că doar, dacă vroiam, puteam să mi-l desfac pe gratis singură.
La plaja de lângă noi șezlongul costa 2 euro pe zi. Dacă nu vroiai, nu te obliga nimeni să iei șezlong, puteai foarte bine să stai pe cearceaf (multă lume stătea) mai ales că nisipul era extrem de fin și moale.
Renumita plaja Golden Beach
Știu că majoritatea preferă să stea pe șezlong dar mie îmi place tare mult să mă conectez cu tot corpul cu marea și nisipul, să simt prin toți porii aerul sărat și umed, e o legătură pe care nu reușesc să o creez atunci când la un metru de mine există alte persoane. Îmi plac locurile sălbatice și retrase și se pare că Silvia îmi calcă pe urme 🙂
În alte părți însă șezlongurile erau așa-zis gratuite cu condiția să cumperi o băutură de la terasa din dreptul acestora. O bere, un suc, o cafea… 2-3 euro.
Iar La Scala, o plajă amenajată foarte fancy cu o apă mai mult decât perfectă, șezlongurile erau de asemenea gratuite cu condiția să cumperi băuturi de la locul faptei.
Plaja La Scala
Anul acesta nu am închiriat mașină, evident, însă Vlad a închiriat un scuter cu 15 euro pe zi. Cu 4 euro a făcut plinul și a umblat cât a vrut prin toată insula.
Pe plajă umblau vânzători ambulanți cu diverse chestii. Nu erau totuși în număr mare cât să deranjeze, dar mai vedeai câte unul din când în când. Era unul cu gogoașe foarte apetisante dar cei 3 euro cât cerea pe una mi s-a părut un preț exagerat mai ales că tot 3 euro costa și o brățară rasta din ață colorată pe care ți-o împletea direct pe mână un negru care vorbea stricat românește. Și mai erau două chinezoaice care făceau masaj cu 20 de euro/ședință.
Am făcut și cumpărături: o pereche de cercei de argint care a costat 14 euro și o pușculiță foarte drăguță în care am început deja să strâng bani pentru vacanța de vara viitoare 🙂 Pușculița a costat 2 euro și m-am îndrăgostit de ea la prima vedere.
Ce am mai văzut de vânzare la tarabe și m-a tentat foarte tare au fost un fel de ghirlande, de fapt bucăți de sfoară pe care erau agățate mai multe talăngi care scoteau acel sunet specific rustic atunci când le atingeai. Aveai impresia că ești pe câmp în mijlocul turmei de capre. Grecii nu cresc vite pentru că nu au destulă iarbă pentru ele, în schimb capre vezi la tot pasul. Cu greu m-am abținut să nu-mi iau una de mărime medie care costa 10 euro dar m-a oprit rațiunea, pur și simplu nu aș fi avut unde să o agăț. Însă acolo mi-a rămas gândul… ce nostalgii mi-ar fi zgândărit clinchetul lor în iarna ce va să vină…
Cam așa stau lucrurile cu prețurile în Thassos, dacă vă interesează altceva anume, vă rog nu vă sfiiți să întrebați.
Foarte multă lume m-a întrebat cum a fost cazarea din insula Thassos așa că vin cu un articol în care o să vă descriu cu lux de amănunte tot ce am găsit acolo. Am stat la Gorgona Studios în localitatea Skala Panagia.
Am găsit această pensiune pe internet dar nu pe booking.com pentru că, din ce am observat, pe booking prețurile sunt mai mari, cel puțin pentru Grecia. Dacă intri pe site-uri cu mai mică notorietate, cum ar fi go-thassos.gr, șansele să găsești un preț convenabil sunt mai mari și, în plus, se poate negocia ceea ce am făcut și noi obținând astfel o reducere de la 40 de euro/cameră/noapte la 36 euro. Nu pare mult dar dacă înmulțești cu 7 zile câștigi 28 de euro. Rezervarea am făcut-o cu o lună înainte de plecare și am plătit prin transfer bancar un avans de 30% din prețul total. Prețul este pe cameră iar camera avea două paturi plus o canapea extensibilă în care ar mai fi putut dormi încă un adult sau chiar doi. Unul din criteriile pentru care am ales aceste studiouri a fost apropierea față de plajă și a fost exact așa cum scria pe site, eram doar la două case depărtare, plaja fiind în capătul străzii. Studio înseamnă o cameră cu baie și o mică bucătărie complet utilată. Adică frigider, aragaz, masă, scaune și un bufet în care găsești farfurii, căni, pahare, tacâmuri, ibrice și tigăi ba chiar și șervete de pânză. Pe jos am avut gresie (cam ca peste tot în Grecia) iar ușa de la balcon avea plasă contra țânțarilor. Adică așa am crezut noi, pentru că de fapt nu am întâlnit niciun țânțar, în schimb în timpul zilei erau multe viespi care trăgeau la mâncare și erau destul de enervante. La restaurante, odată cu mâncarea, chelnerul aducea și un fel de fumigene pe care le lăsa lângă masă, altfel nu puteai face față atacului. (Ca o curiozitate, în Grecia nu am întâlnit niciodată fete să servească la mese ci doar bărbați).
Camerele de la studiourile Gorgona sunt foarte mari, au televizor unde se prind și posturi românești, o masă de toaletă cu oglindă și un dulap mare cu umerașe. În dulap există un mic seif pentru păstrarea lucrurilor de valoare dar nu l-am folosit pentru că nu am considerat că avem ceva neprețuit la noi. Lenjeria și prosoapele sunt curate și se schimbă la fiecare 3 zile. La baie am avut apă fierbinte tot timpul, hârtie igienică (în cantități suficiente!) săpun și gel de duș. Iar la recepție, bomboane la discreție 🙂
Am fost foarte mulțumită de condițiile de cazare și aș recomanda oricui acest loc. Dacă ar fi să găsesc un minus, acesta e depărtarea față de centrul stațiunii, adică locul unde se înghesuie seara toată lumea: terase, tarabe și magazine. Centrul stațiunii Skala Potamia era cam la 15 minute de mers pe jos iar cel al stațiunii Skala Panagia tot cam așa, dar în sens invers.
Și acum, surpriza 🙂 Am făcut un filmuleț pe care l-am încărcat pe YouTube și pe care puteți să îl vedeți dând un click mai jos. Am filmat camera în care am stat în cele mai mici detalii iar Cristina a editat filmul și mie mi se pare că i-a reușit foarte bine chiar neținând seama că este prima dată când face acest lucru. La fel și eu, este prima oară în viața mea când filmez așa că m-aș bucura foarte tare să aflu părerea voastră. Ați vrea să mai vedeți astfel de filmulețe? vă interesează?
Deși am fost de multe ori în Grecia, anul acesta am mers pentru prima dată cu mașina. Până acum am fost doar cu autocarul sau cu avionul așa că nu am fost absolut deloc interesată de detaliile logistice și drept să spun mi s-a părut foarte comod. Cu mașina însă trebuie să îți asumi o responsabilitate în plus și să fii mereu atent la drum. Eu am fost pe post de copilot și înainte de plecare am căutat pe internet să văd ce au spus cei dinaintea mea referitor la acest traseu dar nu am găsit foarte multe detalii, așa cum aș fi vrut. În consecință m-am hotărât să împărtășesc propria experiență poate vă va fi de folos în viitor.
Cel mai scurt drum din București în Thassos are 580 de kilometri, distanță măsurată din Piața Unirii până la urcarea pe ferryboat la Keramoti. De fapt traseul complet ar trebui să includă și milele marine parcurse pe apă dar, tehnic vorbind, după ce urci mașina pe ferryboat înseamnă că ai ajuns la destinația finală. Trecerea din Bulgaria în Grecia se face prin noul punct de frontieră Makaza – Nimfea deschis în urmă cu un an. Degeaba am vrut să introducem pe GPS Makaza pentru că deocamdată nu este actualizat acest traseu așa că am folosit alte puncte intermediare.
Pentru acest drum am două sfaturi mari și late. În primul rând luați-vă o hartă a Bulgariei (noi am găsit într-o benzinărie în Giurgiu cu 18 lei) pentru că GPS-ul este un instrument minunat cu excepția cazurilor în care se blochează timp de câteva secunde exact când urmează o intersecție importantă. În al doilea rând, înainte să plecați, învățați alfabetul chirilic pentru că majoritatea indicatoarelor sunt scrise doar cu astfel de litere. Acuma nu o să vă spun că trebuie să cunoașteți bulgara, dar măcar să știți că P e de fapt R iar C este S ca să vă prindeți din prima că Pyce e același lucru cu Ruse sau că Стара Загора înseamnă Stara Zagora. Acestea fiind spuse, să purcedem la drum.
Evident că din București se iese spre Giurgiuiar până la podul peste Dunăre am parcurs 63 de km pe care i-am făcut într-o oră și 10 minute. Duminica la prânz, când am plecat noi, Bucureștiul nu era foarte aglomerat dar tot ne-a luat ceva timp să ieșim din oraș. Taxa de pod este de 13 lei. Imediat ce ajungeți pe partea bulgară a Dunării, la Ruse, va trebui să cumpărați vigneta de drum care costă 10 leva pentru o săptămână sau 25 de leva pentru o lună. Sunt indicatoare mari care îți sar în ochi (ca întotdeauna când vine vorba de a plăti taxe) deci e imposibil să ratați. Pe E85 urmează orașul Byala, apoi Veliko Târnovo, în total 103 km. Până aici e foarte ușor de ajuns pentru că drumul e bine semnalizat deși numărul drumului pe care te afli nu apare aproape nicăieri cât e Bulgaria aia de mare.
Din Veliko Târnovo indicatoarele te direcționează spre Stara Zagora pe E85 (ca drum principal) cu distanța de 130 de km dar este mult mai scurt (96 de km) prin Voneshta Voda, Gurkovo pe drumul național 55. Este bine asfaltat și nu este deloc aglomerat. Deci la ieșirea din Veliko Târnovo se ia direcția Svilengrad (care este la 200, NU se ajunge acolo dar așa scrie pe indicator) și practic se iese pe sub pod (pe sub șoseaua principală). Drumul are două benzi și este prin munți dar curbele sunt moderate. Urmează Gurkovo, un mic orășel, de unde ieșirea spre Nikolaevo se face spre dreapta. În Nikolaevo nu se intră, se ocolește localitatea, apoi urmează un indicator cu Stara Zagoracare este la 25 de km. În total din București în Stara Zagora am făcut 290 de km.
Din Stara Zagora se intră din nou pe E85 spre Dimitrovgrad. Drumul este drept, pe un fel de câmpie și are două benzi dar sunt destul de multe camioane așa că nu prea se poate merge cu mai mult de 60 la oră. Din Dimitrovgrad în Haskovo sunt 4 benzi (aproximativ 15 km) și înainte de Haskovo am văzut primul indicator pe care scria Makaza – Greece 98 de km. Prin acest punct de frontieră camioanele cu masa de peste 3.5 tone nu au acces așa că drumul se eliberează brusc și asta e foarte bine pentru că începe urcușul și sunt destul de multe curbe. Urmează Kardzali care este la 410 km de București. Până în Makaza, care nu cred că este localitate ci doar punct de trecere a frontierei, mai sunt doar 56 de km. Makaza este pe vârful muntelui iar la întoarcere am așteptat 35 de minute la coadă. La dus nu am stat deloc. Distanța București-Makaza este de 466 de km.
Punctul de frontieră Makaza, partea grecească
Urmează drumul prin Grecia. Un drum nou, excelent asfaltat, pe vârful muntelui, cu păduri în stânga și în dreapta. În Grecia nu există taxă pentru vignetă. Indicatoarele arată direcția Nimfea și apoi Komotini. Se trece prin 5 tuneluri, nu se intră în Nimfea care este o localitate situată undeva jos, în vale, ci se rămâne sus pe șosea. La fel, nici în centrul orașului Komotini nu se intră. Aici există o intersecție mare, semaforizată, cu indicator spre autostradă și se ia direcția Kavala, Xanthi. Practic de la frontiera Bulgaria-Grecia până la intrarea pe autostradă am făcut 26 de km, pe autostradă am mai mers încă 70 de km și apoi am ieșit spre Crisoupoli. Taxa de autostradă este de 2.40 euro. După 20 de km de la ieșirea de pe autostradă se ajunge în Keramotide unde am luat ferryboat-ul spre insula Thassos. Ferryboat-ul costă 20 de euro de mașină plus încă 3.50 euro pentru fiecare persoană. În timpul zilei sunt vapoare cam la fiecare oră și jumătate conform unui orar care nu se respectă absolut deloc ceea ce este tipic grecesc 🙂 Traversarea Keramoti-Limenas durează aproximativ 40 de minute iar de acolo-încolo începe adevărata vacanță.
Sper că v-am fost un pic de folos iar dacă aveți întrebări, vă rog nu vă sfiiți. Încă am amintirile proaspete.
”Am început prima călătorie dintr-o aventură de-o viață”… a scris Cristina pe Facebook într-un moment încărcat de dramatism, uitându-se cu drag la buburuza Silvia care, la cele aproape 3 luni ale sale, nu părea interesată nici de valurile dantelate formate în jurul ferryboat-ului, nici de pescărușii veseli care dădeau târcoale turiștilor în așteptarea firimiturilor de pâine. Pentru aproape toată lumea așa părea, o aventură, faptul că ne-am pornit cu un copil atât de mic într-o vacanță în Grecia. Toți ne-au spus ba că e periculos, ba că o să plângă, ba că o să facă insolație și colici, ba că nu o să aibă răbdare de nimic, ba că nu o să doarmă… dar după un drum de câteva sute de km și trei zile de Thassos pot să vă spun că Silvia nu a dormit niciodată mai bine ca acum. Probabil la asta a contribuit și schimbarea aerului dar sunt convinsă că și căruciorul 3 în 1a avut un rol decisiv. Intenția mea era să scriu un articol întreg despre experiența călătoriei cu un bebeluș atât de mic dar acum îmi dau seama că nu prea am material. Ce aș putea scrie? Neavând niciun incident, totul a decurs lin și firesc. Am instalat-o pe Silvia în scaunul scoică la plecarea din București și m-am uitat la ea cum doarme timp de 3 ore. Din când în când am mai tras cu ochiul și la harta Bulgariei ca să verific dacă gps-ul spune adevărul 🙂
Apoi s-a trezit pentru că era ora mesei și am continuat drumul. Din fericire niciuna dintre prevederile pesimiste ale persoanelor cu experiență în creșterea copiilor nu s-a adeverit. Nu i-a fost nici rău, nici nu a plâns, nu i-a fost nici cald, nici frig și nici nu s-a plictisit, ceea ce nu am putea spune despre noi adulții care întrebam din cinci în cinci minute câți kilometri mai avem.
Căruciorul de la Noriel s-a dovedit a fi cea mai bună investiție în ceea ce privește trusoul unui bebeluș. Nici nu i-aș spune cărucior 3 în 1 pentru că, de fapt, are mult mai multe funcționalități. În timpul zilei landoul este locul familiar unde Silvia doarme liniștită pe balcon. Noaptea, landoul se ia de pe roți (are un mecanism care permite desprinderea extrem de rapidă și ușoară) și, așezat pe două scaune, devine un pătuț adevărat la același nivel cu patul părinților. Acasă nu este nevoie de acest lucru dar în vacanță această funcționalitate devine o adevărată comoară. Copilul nu este deranjat de faptul că se află în alt loc și se simte în siguranță în culcușul lui.
Scoica de mașină și-a dovedit dubla utilitate când am folosit-o pe plajă pe post de șezlong pentru că grecii, cu toate că sunt mari maeștri în turism, nu s-au gândit să facă șezlonguri atât de mici. Îi place copilei la nebunie să stea la umbră, să asculte zgomotul valurilor și să bea câte un cocktail de lapte, dar cum o imagine face cât o mie de cuvinte, vă las să vă faceți și voi propria părere. Ce spuneți, îi place Silviei în Grecia?
Dacă ar fi să dau un sfat, unul singur, celor care se încumetă să plece cu bebelușul în concediu, acesta ar fi să-și ia un cărucior 3 în 1 de la Noriel. În rest, chiar dacă uită tot acasă, nu au de ce să își facă probleme. Scutece, loțiuni și pălăriuțe de soare se găsesc la orice magazin.
