cani

Decluttering

         Decluttering este un cuvânt care îmi place la nebunie și care nu cred că are un echivalent exact în limba română dar o să încerc totuși să fac o traducere.
         Clutter, în limba engleză, înseamnă o multitudine de obiecte care zac împrăștiate în dezordine unele peste altele și care ajung să te sufoce la un moment dat. Nu este vorba de mizerie, ci de faptul că sunt prea multe lucruri adunate laolaltă și care nu mai au loc în dulapuri, pe rafturi, în cutii, în cuiere sau pe umerașe. Decluttering este procesul prin care scapi de această pacoste înlăturând dezordinea ceea ce nu este întotdeauna foarte ușor mai ales atunci când ți se pare că obiectele au o valoare sentimentală.
         Cu asta m-am ocupat eu astăzi, prinsă de valul curățeniei înainte de sărbători și, sincer, m-am îngrozit când am constatat câte obiecte inutile am strâns de-a lungul timpului. Nu vorbesc de haine, lor o să le dedic un capitol separat, ci de multe, multe alte mărunțișuri de care la un moment dat nu mai ai loc în casă. Lucruri de care azi am scăpat și pe care, credeți-mă, nu o să le simt lipsa nici măcar o secundă.
         În primul rând am rămas eu însămi surprinsă de câte căni de cafea am reușit să adun, una mai drăguță ca alta, din toate locurile pe unde am umblat în vacanțe. Pe altele le-am primit de la prieteni, pe altele le-am cumpărat pentru că erau amuzante și văd că s-au adunat ceva, nu glumă. Fiecare are o poveste și din fiecare am băut cafea în fiecare dimineață până când am cumpărat următoarea cană iar cea veche a ajuns în spate, pe ultimul raft din bufet. Și acolo a rămas ani buni.
         Azi am donat mai mult de jumătate din cănile pe care le vedeți aici pentru că pur și simplu nu mai aveam loc să pun nici măcar un pahar. Le-am păstrat pe cele mai recente și sunt sigură că nu o să-mi fie dor de niciuna. Din contră, m-am simțit eliberată scăpând de acestă colecție stupidă.
         Apoi am ajuns la pungile și ambalajele pentru cadouri care și astea parcă s-au înmulțit singure. De-ar fi să fac un cadou în fiecare zi de-acum înainte timp de un an întreg și tot nu ar mai trebui să cumpăr nici un centimetru pătrat de ambalaj atât de multe am depozitat în debara.
         Și parcă în poză nici nu par atât de multe cât sunt de fapt în realitate. Adevărul că ocupă destul de mult loc și nu am aruncat niciodată pungile de hârtie primite la cumpărături, habar nu am de ce. Probabil m-am gândit că o să-mi folosească într-o zi la ceva… iar azi m-am hotărât să adun gunoiul în ele și să scap treptat de aceste pungi mai ales că prevăd că de Crăciun stocul se va reface la loc. Am scăpat deja de vreo patru având în vedere că am aruncat o mulțime de chestii.
         Am trecut apoi la un subiect tare drag mie: cutiile. Aici, recunosc, cred că îmi lipsește o doagă pentru că sunt amorezată grav de cutii. De cutii și de mărgele (deși nu prea port). Dacă intru într-n magazin care vinde cutii sau bobițe colorate îmi trece orice depresie. Așa că nu pot să vă explic în cuvinte cum mă simt la IKEA în departamentul pe care ei îl numesc organizatoare mici. Dar este o stare asemănătoare cu delirul :) Așa că nu caut explicații de ce nu pot să arunc cutiile de înghețată pe care le devorez cam de una singură pentru că nu prea am susținători în familie. Nu le arunc și le folosesc ulterior să țin diverse lucruri în congelator sau în frigider. Sau să pun mâncare în excursii.

         În ultima vreme problema era că nu mai găseam capacul potrivit pentru fiecare  așa că le-am scos pe toate pe masă și le-am sortat. Deși am aruncat tot ce rămăsese fără pereche, tot mi-au rămas destule cât să nu simt un gol un suflet.
         Apoi am grupat cutiile și capacele după mărimi și mi s-a părut că ocupă mult mai puțin loc decât înainte. Acum abia aștept să le umplu cu piftie, salată boeuf și ouă umplute :)
         Urmează să fac un pic de ordine la cărțile din bibliotecă. Asta ar fi a doua mare lucrare de anvergură după ce în urmă cu câțiva ani am cedat nervos din cauza lipsei de spațiu  și am donat toate culegerile mele de matematică și fizică din liceu. Evident că nu le-am simțit lipsa nici măcar o clipă de atunci dar când mă gândesc cât de greu am reușit să cumpăr Donciu și Flondor și cât de ușor am lăsat-o apoi să plece parcă simt urme de remușcare. Dar mă consolez repede pentru că nu mai era nimănui de folos.
         Sunt aproape sigură că fiecare dintre voi și-a propus (și a tot amânat) să facă un decluttering la haine, la cosmetice, la medicamente, la vaze de flori, la jucării, la sticle și borcane goale sau la pungi de plastic. Doar suntem români :)
 
         Deci, voi cu ce vă lăudați ?

Share This:

11 păreri despre “Decluttering

  1. Ai aplicație managerială in domeniu! Pune de o firmă și îți devin primul client. Declu…cum ai spus…declluterizează-mă si pe mine. Da, pe MINE! Apropo, Mi te imaginez ronțaind cutiile de…înghețată, pe care, egoistă, nu le împarți cu nimeni! Bun plasticul!

  2. Pingback: Superblog 2015
  3. Faza cu canile am bifat-o si eu, dar la un moment dat m-am oprit, pentru ca intrasem intr-un cerc vicios: eliberam locul, dar cumparam altele noi. De cand nu mai arunc, nu mai cumpar ca nu mai am unde sa le pun si e mai bine asa. Cum esti tu cu cutiile, asa sunt eu cu canile si cu ceainicele.
    Cat despre haine – am tot facut asta in decursul timpului, dar am trecut la o alta faza acum: strang tricourile in ideea ca „intr-o zi” le voi transforma in fire pentru facut presuri, iar hainele bune tot spun ca o sa le fotografiez, ca sa le vand. N-am facut inca nici una, nici alta. Pana la pensie, mai am :))
    Cu alte cuvinte, m-am oprit din decluterring. Acum doar rearanjez cutiile si continutul lor :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *