Îmi aduc perfect aminte când la școală am învățat că echinocțiul de toamnă este pe 21 septembrie, adică azi. Nu știu ce s-o mai fi petrecut între timp, dar văd că în fiecare an această dată se schimbă. ”Cade” când pe 22, când pe 23 și asta nu-mi place pentru că prefer stabilitatea 🙂 Așa că, cel puțin pentru mine, de astăzi a început toamna astronomică și asta nu mă bucură deloc. Vremea este conform datei din calendar: rece, urâtă, ploioasă și mizerabilă. A turnat cu găleata vreo 3 trei ore, cerul este negru și foarte aproape de pământ, mi-a fost frig la picioare și a trebuit să-mi pun ciorapi. Nu, categoric nu îmi place toamna. Nu îmi plac nici frunzele îngălbenite, roșiatice sau orice altă nuanță ne-ar mai oferi spectacolul toamnei. Dacă natura nu e verde, înseamnă că e pe moarte și asta îmi induce o stare de depresie.
Colac peste pupăză, am răcit și mă doare gâtul. Ca să-mi mai treacă, mi-am făcut un ceai de pere cu caramel, preferatul iernii trecute, iar când i-am simțit gustul aromat m-am întors în timp, cu gândul la gerul pe care l-am îndurat toată luna februarie. Trebuie să-mi verific stocul de lumânări parfumate pentru că de acum a venit din nou vremea serilor cu miresme de vanilie, slabă compensație pentru vara care s-a dus. Geamurile sunt toate închise și nici vorbă să mai pot dormi cu fereastra deschisă spre disperarea pisicii care va fi nevoită să-și petreacă nopțile în casă fără să mai poată vagabonda prin vecini.
Am o mulțime de planuri pentru săptămâna asta și sper să mă pot ține de ele. Timp aș avea dar parcă îmi lipsește entuziasmul de a duce la capăt proiectele începute. Ieri mi-am descărcat o aplicație de editare filme și am stat câteva ore căutând tutoriale pe YouTube ca să văd cum se folosește. Am progresat mai mult decât speram și asta mi-a dat o stare de mulțumire ca întotdeauna când învăț ceva nou. Apoi ar trebui să fac o reorganizare a hainelor și să le scot pe cele groase la suprafață. Din păcate am constatat că am o mulțime de haine de vară pe care nu le-am purtat niciodată și de pe umerașe vor lua din nou calea cutiilor ascunse în debara. Păcat, mai ales de tricoul roz cu umeri din satin de care am uitat complet. L-am cumpărat de la Mangooutlet și nu l-am îmbrăcat deloc deși îmi place foarte mult. Știu că am prea multe haine și totuși nu mă pot abține de la a-mi cumpăra mereu altele și altele. Chiar și acum când scriu, am deschise pe bara de jos două site-uri de fashion la care am coduri de reducere. N-o să le folosesc dar mă gândesc de ce oare le-am deschis. Probabil din reflex 🙂
Tot săptămâna asta vreau să-mi ajustez draperiile pe care mi le-am cumpărat de la Ikea și de care sunt foarte încântată iar apoi să-mi fac ordine la condimente. Am niște borcănele drăguțe pe care le voi eticheta și sper să iasă ceva frumos. Dacă îmi iese așa cum îmi doresc, o să scriu și pe blog și, bineînțeles, o să pun poze. Mai vreau apoi să citesc, cred că am patru sau cinci cărți începute și nu reușesc să termin niciuna deși îmi plac toate. Nu reușesc să mă concetrez, dau pagină după pagină și apoi mă întorc pentru că îmi dau seama că nu am reținut nimic dar poate în nopțile lungi care vor urma de acum încolo o să am mai mult spor.
O frază care mi-a trecut pe la ureche și care m-a bântuit toată ziua: Toamna este un anotimp după care urmează, imediat, așteptarea primăverii. Nu știu cine a spus-o, dar mare adevăr grăit-a!
