Dacă aș fi fost…

• Dacă aș fi fost un animal, aș fi vrut să fiu un delfin. Să trăiesc undeva la mare, să fac baie toată ziua și să râd cu gura până la urechi scoțând din când în când capul din valurile imense de spumă.
• Dacă aș fi fost o actriță, aș fi vrut să fiu Julia Roberts, la fel de credibilă și frumoasă atât în Pretty Woman cât și în Erin Brockovich. Cu un păr superb și un zâmbet pe măsură.
• Dacă aș fi fost o culoare, aș fi vrut să fiu roz. Un roz pastel în zilele cu soare și un fuchsia puțin încruntat în zilele cețoase.
• Dacă aș fi fost un copac, aș fi vrut să fiu un cireș. Să înfloresc spectaculos în fiecare primăvară, luna iunie să poarte numele meu și toți copiii să îmi iubească fructele.
• Dacă aș fi fost un parfum, aș fi vrut să fiu un parfum oriental. O esență rară, senzuală și delicată din care să răzbată mirosul de ghimbir, ambră și mosc. Să spunem Crystal Noir.
• Dacă aș fi fost o băutură, aș fi vrut să fiu o limonadă. Să mă răsfăț într-un pahar aburit, îndulcită cu miere de salcâm, aromată cu frunze de mentă și băută pe o terasă umbrită, departe de arșița asfaltului încins.
• Dacă aș fi fost un cântec, aș fi vrut să fiu un vals vienez. Să alunec în mătăsuri foșnitoare sub țurțurii de cristal cu lumină răsfrântă în oglinzile cu rame aurite ale saloanelor imperiale.
• Dacă aș fi fost un obiect, aș fi vrut să fiu… o ștampilă. Ștampila pe care scrie ”Aprobat” și pe care Moș Crăciun o pune pe scrisorile primite din toate colțurile lumii.

      Aș fi fost o ștampilă veselă, gata oricând să-mi arunc amprenta peste scrisul unui băiețel care își dorește o bicicletă. Și nu orice bicicletă, ci una cu far adevărat și cu 18 viteze. M-aș fi aruncat fără ezitare și pe hârtia pe care o fetiță a desenat o păpușă mare cu ochi albaștri și cu multe haine de schimb. Dacă aș fi fost ștampila lui Moș Crăciun, aș fi stat într-un colț pe birou fremătând de nerăbdare ca moșul să termine de citit rugămintea unui copil care nu cere altceva decât niște cizme noi pentru că în cele vechi intră apa iar apoi aș fi sărit fix pe mijlocul hârtiei pecetluind rugămintea într-un ”aprobat” cu toată inima. Iar scrisorile care cer sănătate pentru cei dragi le-aș fi ștampilat pe bandă rulantă: clic, clic, clic. Aș fi dat cu mare emoție verdictul pozitiv și pe scrisoarea Marilenei care nu vrea decât o ștampilă personalizată care să o ajute în confecționarea invitațiilor și a cartonașelor care vor indica oaspeților locul la masă în cea mai fericită zi a vieții ei.

       E adevărat că Moșul este cel care ia decizia, dar de partea logistică mă ocup eu, deci… clic, am înscris pe epistola Marilenei un ”aprobat” cu inimioare. Dacă aș fi fost ștampila lui Moș Crăciun aș fi făcut toți copiii fericiți iar ”aprobat” ar fi avut exact sensul din dicționar, asta însemnând că mașină cu telecomandă înseamnă mașină cu telecoamndă și nu șosete sau pijamele iar Barbie înseamnă Barbie și nu set de fular cu mănuși.

       De-a lungul anilor Moșul a avut mai multe ștampile, toate de la Colop, dar niciuna atât de drăguță ca mine, scuzată-mi fie modestia. Suplă, zveltă, rezistentă la șocuri și cu suport personalizat… oh, nu mă mai satur să mă uit în oglindă 🙂 Da, dacă aș fi fost un obiect, aș fi fost ștampila lui Moș Crăciun.

 

       Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.