Bine că mie nu-mi spune nimeni, niciodată, când apare ceva nou și bun pe piață, în schimb eu strig în gura mare ca să afle și să se bucure toți. Când am găsit zacusca aia de casă la Lidl, am bătut toba în toate birourile și toată lumea a dat iama să și-o cumpere, în schimb nimeni n-a zis nici ”pâs” la descoperirea brânzei pufoase de la Delaco. Probabil toți prietenii mei sunt fani brânză și ar fi vrut s-o țină numai pentru ei, altfel nu-mi explic atâta secretomanie. Dar până la urmă adevărul brânza iese la iveală și, oh my God, e suficient să mă gândesc la ea și mi se umple gura de apă. De la Toni Delaco am aflat de existența ei, făceam shopping online căutând pe internet o pătură pufoasă pentru serile reci de iarnă și, ce să vezi, am dat peste o brânză pufoasă. Cu toate că m-am gândit că Toni exagerează un pic, curiozitatea m-a împins de la spate și a doua zi mi-am cumpărat și eu varianta cu smântână.
N-a fost nicio exagerare, a fost dragoste la prima îmbucătură, doar ce am simțit îmbrățișarea molcuță a papilelor gustative și mângâiere drăgăstoasă și m-am topit toată ca zăpada moale care se scurge de pe acoperișuri.
Cum să vă explic eu că e brânza asta ca să înțelegeți mai bine? E ca o piele albă și moale de bebeluș întinsă pe o burtică rotundă în care să-ți îngropi nasul într-o pupăceală din care să răzbată apoi un râs cu voce guturală și încă neformată. E ca atingerea unor tălpi ce par de jucărie, mai mult groase decât late, din care pornesc cinci pufoșenii ce fac mici cute de grăsime și care sunt numai bune de gâdilat. E ca zâmbetul de la o ureche la alta pe o față cu obraji trandafirii și ochi rotunzi ca două mărgele, ca îmbrățișarea unor brațe în care coatele abia se simt sub șunculițe iar pumnii grăsuni stau mereu strânși. E ca un moment de bebelușeală din aia adorabilă care ți se imprimă pe veci în suflet, o bucurie, un cântec, soare și fericire limpede.
Dragă Silviuca, sper să nu te superi că te-am comparat cu o brânză dar amândouă sunteți la fel de pufoase. Probabil când vei fi mare vei ajunge și tu un fan brânză, dar o să-ți spun un secret: pe tine te iubesc un pic mai mult 🙂
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.
Varianta cu somon e cea mai buna!
O voi încerca și pe aceea, chiar mâine 🙂
si eu sunt un fan al branzei, in general, asa ca voi incerca aceasta branzica!
E foarte, foarte bună, nu e doar reclamă gratuită 🙂
Cum se face ca ajung mereu pe bloguri care o dau din parfum in mancare. Acum sunt si ofticata si apucata si hamesita!!! :(( Dar sincer vorbind, pe cuvant ca m-ati facut curioasa de pufosenii gustoase, asa ca poate ma duc frumusel pana la magazine, sa imi iau si eu un paharel de branzica, pentru ca, va jur, burtica mea a inceput sa imi cante Serenadele Foamei, si nu pot sa o ignor.
Serenadele foamei? Oh, Doamne, de unde ai scos asta? :))))
ma gandesc ca nici altii nu stiu de ea. Dar ce descrii tu acolo suna f. bine!!
Da, este 🙂
Multumim pentru articol si mult succes.
Mulțumesc și eu 🙂