Cadouri de băgat în priză

        De multă vreme nu am mai scris o rețetă pe blog,  o rețetă simplă și super-rapidă că mie numai alea îmi plac. Cei care mă cunoașteți știți că îmi place să gătesc la fel de mult cam cât le place pisicilor să facă baie. Adică deloc. Totuși sunt câteva lucruri care îmi ies foarte bine în bucătărie și cu care am avut succes de fiecare dată când am avut oaspeți. De exemplu salata de icre. Nu ca să mă laud, dar eu icre mai bune ca cele făcute de mine nu am mâncat nicăieri. Rețeta o am de la bunica mea și vă spun cu mâna pe inimă că nici nu se compară cu ceea ce se găsește în supermarket. Nu numai că nu se compară, pur și simplu este altă mâncare, ceva cu totul diferit. Iar în afară de faptul că nu conțin niciun fel de E-uri, emulgatori, afânători și alte prostii, se și fac foarte repede, în maxim 15 minute, timp cronometrat din momentul în care pun ingredientele pe masă până când icrele sunt în castron gata de a fi mâncate. Singura condiție este să deții un robot de bucătărie pentru că altfel, dacă te apuci de amestecat cu lingura de lemn o să încărunțești dând din mână, ca să nu mai spun că riști ca icrele să se taie când ți-e lumea mai dragă. Am pățit-o și eu pe vremuri când făceam totul manual-modephilipshr7761001

        Recunosc că nu sunt foarte îndemânatică la tăiat, curățat, tocat, mărunțit, bătut și alte alea. Nu numai că am un ritm lent și activitățile astea mă plictisesc de moarte dar unele mi se par de-a dreptul periculoase. Și acum, când văd răzătorul de varză pe care îl folosea bunica mea mă trec de-a dreptul fiori de groază. Eram micuță când am văzut odată cum și-a tăiat buricul degetului când tăia varza pentru umplut ardeii de pus la murat. I-a curs atâta sânge și așa de tare m-am speriat că n-am uitat nici acum, după atâția ani. Se pare că experiența m-a marcat destul de tare pentru că am rămas cu o frică teribilă de ustensila aia care seamănă cu un instrument de tortură și pe care, evident, nu am folosit-o niciodată deși varza este unul dintre alimentele mele preferate. Dacă n-aș avea robotul Philips, eu n-aș mai mânca în veci un lucskos sau tăieței cu varză. Chiar, știu că aceste feluri ungurești sunt pe cale de dispariție așa că poate n-ar fi o idee rea să scriu pe blog și aceste două rețete mai ales că sunt atât de gustoase.

        Când trăia bunica mea, în zilele de vineri tăiețeii cu varză sau tăiețeii cu nucă erau nelipsiți la noi în casă și se mâncau la prânz. Seara aveam pâine prăjită, frecată cu usturoi și stropită apoi cu ulei de floarea soarelui pentru că ulei de măsline nu se găsea. Practic, un fel de bruschete. Pâinea o prăjeam direct pe plită pentru că nici prăjitor de pâine nu aveam și de multe ori dădeam rateuri pentru că se ardea prea tare. Cine și-ar fi imaginat pe vremea aia că va apărea multitudinea de electrocasnice profesionale care să ușureze atât de mult munca în bucătărie? Poate doar Jules Verne 🙂 Căci de pe atunci cred  că sunt și obiectele de mai jos găsite în podul bunicii.

IMAG2600

        Dacă de fierul de călcat v-ați prins cu toții ce este, sunt curioasă cine ar ghici ce sunt celelalte două obiecte cu manivelă deși oricum o să vă spun eu: cel din stânga este o mașină de măcinat nucă iar celălalt, o mașină de măcinat mac. Nu mai sunt folosite de multă vreme dar pentru valoarea lor sentimentală o să le păstrez mereu. Cu Philips-ul meu pot să macin și nucă, și zahăr, și piper și orice altceva îmi mai trece prin cap. All-in-one. A, uite ce bine că mi-am adus  aminte, am măcinat până și hrean care era prea uscat pentru a putea fi ras și a ieșit excelent fără să mă usture deloc ochii. N-am cuvinte să mă exprim cât de bun a fost alături de tobă și cârnați 🙂

        Eu cred că oricine ar trebui să aibă în bucătărie un astfel de aparat chiar dacă nu are ambiții de master chef și mi se pare o bună idee de cadou de Crăciun… Ups, nu-mi vine să cred că tocmai am spus asta, eu care, de curând, mă plângeam că în fiecare an am primit ceva de băgat în priză 🙂 Uite că totuși sunt flexibilă și mi-am reconsiderat poziția. Vorbind de cadouri de băgat în priză, nu e musai să fie un robot. Pentru a nu zgândări cumva vreo sensibilitate subconștientă legată de rolul femeii, poate să fie și ceva legat de beauty cum ar fi o placă pentru întins părul, un ondulator, un aparat de epilat, un uscător de păr…Sunt o grămadă de chestii faine pe magazinul MarketOnline.roEu îmi doresc un aspirator nou. Și un espressor. Și un blender vertical. Și… și iar m-am luat cu  vorba fără să scriu rețeta de icre dar promit solemn să o scriu, pozez și explic în acest weekend așa că stați pe aproape 🙂

logo_marketonline_mic1

        Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Share This:

9 thoughts on “Cadouri de băgat în priză

  1. mașină de măcinat nucă, de-aceea albastră am și eu. cea de mac e roșie.
    șii… să nu ne amintim cu tăia bunica tăițeii făcuți în casă și varza… să nu! ai putea jura că nu-s ruda ei. 😀

  2. Masini de macinat nuca sau mac mai are lumea dar Mimi (bunica mea) avea o masina de macinat cafea care in partea de jos avea un sertar mic de lemn in care se colecta pudra fina de cafea.Ce-mi placea mirosul de cafea proaspat rasnita care se raspandea in toata bucataria…

  3. Si maica-mea are masini de macinat nuca si mac ca cele din poza si arata identic. 🙂 Le mai foloseste si in ziua de azi daca face prajituri.

    1. Eu nu știu dacă aș mai avea răbdare să dau la manivelă. Cred că mai demult timpul avea o altă dimensiune pe care acum a pierdut-o.

  4. Masina de nucă sau de cărniță, aveam chiar și masină de cafea acasă… de fapt cred că toti aveam la fel :). Si tare utile mai erau, nu trebuia să le curăț eu deci terminam repede. Acum până toc niste nuci si linte sau alte boabe trece juma de oră cu blender cu tot. E drept că nu am unul prea performant. M-am repezit si-am luat o chestie cu 150 roni in loc să mai astept si să iau ceva de calitate.

Leave a Reply to Ioana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *