7 verbe pentru 7 zile #23

Ultima săptămână de vară, pe scurt:

• L-am adoptat pe Rafael 🙂 Rafael e un pisic drăguț care a avut marele noroc de a supraviețui atunci când toți frații lui au fost executați de  mâna unei țațe criminale care nu suportă drăgălășenia. Cum a reușit să scape, asta numai el știe și nu cred că vom afla vreodată, singurul lucru cert este că împreună cu mama lui s-a refugiat într-o curte vecină și astfel bietul de el și-a salvat pielea. Eu l-am luat pentru că a fost dat spre adopție și o să-i ofer un trai regesc iar maică-sa a rămas la colega mea, cea care a avut inima bună și i-a primit pe cei doi refugiați. A venit gata botezat și cum numele mi-a plăcut, așa l-am lăsat. Vi-l prezint deci pe Rafael 🙂 
• Am mâncat porridge. Nu e prima dată, am mai încercat de câteva ori și nu m-a dat pe spate, de data asta însă mi-a plăcut astfel încât am repetat figura toată săptămâna. Mi-am dus la birou o pungă de fulgi de ovăz, mi-am cumpărat sirop de agave iar fructele le-am ales după cum s-a nimerit. Cel mai mult mi-a plăcut combinația cu zmeură. Rețeta mea de porridge e cât se poate de simplă. Pun într-un bol ovăzul  (din acela cu boabele sfărâmate), îl opăresc cu apă fierbinte (cu lapte mi se pare că iese prea consistent), adaug sirop de agave sau miere și deasupra pun fructe. Este un mic dejun gustos și ține foarte bine de foame ca să nu mai spun de faptul că nu mai trebuie să mă gândesc în fiecare zi ce să-mi pun de mâncare la serviciu. Tot în aceeași idee de a mânca mai sănătos, mi-am comandat o pungă de pulbere de orz verde de pe un site care vinde numai produse bio sau, să zicem, fără ingrediente suspecte și o mulțime de ceaiuri pe care nu le găsesc în altă parte. Abia aștept să primesc comanda. De site-ul acesta am aflat de la o prietenă care s-a pus pe picioare iarna trecută după niște viroze repetate cu un astfel de suc de cătină cu miere cumpărat tot de acolo.
• M-am uitat la Vocea României, o emisiune care îmi place foarte mult. Primul episod l-am ratat neștiind că sezonul acesta a început atât de devreme. Îmi plac vocile, îmi place Pavel Bartoș și îmi plac jurații atât fiecare în parte cât și discuțiile în contradictoriu care apar între ei. Chiar nu mă interesează dacă certurile sunt sau nu regizate, ideea e că emisiunea mi se pare relaxantă, o urmăresc cu mare plăcere și nu cred că o să-mi desființez vreodată televizorul din casă tocmai pentru că există astfel de programe.
• Am ajuns, și între timp am și depășit, 1000 de abonați la canalul meu de YouTube. N-o să fiu ipocrită să spun că vai, nu mă așteptam… sau că am fost luată prin surprindere sau alte bla-bla-uri de acest gen. Ba mă așlteptam și, drept să spun, credeam că e mai ușor să se ajungă la acest număr dar uite că și aici, ca peste tot, rezultatele se obțin doar cu multă muncă. Dar îmi place ceea ce fac și la fiecare video învăț ceva nou.
• Am programat o excursie la Bath în Anglia și sunt foarte entuziasmată. Mai este mai puțin de o lună până când voi ajunge acolo și de când am hotărât, împreună cu Cristi, să vizităm orașul acesta, citesc tot ce găsesc pe internet despre istoria locului și, credeți-mă că am găsit enorm de multă informație având în vedere că este singurul loc din UK unde există izvoare de ape termale. De altfel băile romane sunt perfect conservate deși au trecut 2000 de ani de când au fost construite dar nu numai băile sunt obiectiv turistic ci și o catedrală superbă, arhitectura georgiană a clădirilor, podul peste râul Avon… abia aștept să le văd pe toate, să fac multe poze și să vi le arăt și vouă. Cred că acesta este unicul avantaj al faptului că trăim la o depărtare așa de mare unul de altul, atunci când reușim să fim împreună, petrecem timp de calitate.
• M-a zgâriat grav la urechi o jurnalistă la tv care din ”domnia sa” n-o mai puteai scoate. Vorbea despre x, despre y sau z și toți erau domniile lor dar nu e singura pe care am auzit-o făcând asta. Mie mi se pare că folosirea exagerată a pronumelor de politețe este obositoare iar, în cazul despre care vorbesc, a fost de-a dreptul halucinantă – că tot e un epitet la modă 🙂 Adică pe de o parte îi bălăcărea iar pe de altă parte îi prea-slăvea pe cei pe care îi prezenta, apelându-i domniile lor. Hai să fim serioși, domnia sa era aproape în comă alcoolică la volan și a omorât un om pe trecerea de pietoni… Domnia sa a făcut scandal în restaurant și a lovit un chelner… De precizat că infractorul devine ”domnia sa” doar dacă are funcție sau bani dar și astea două doar de la un anumit nivel în sus. O mulțime de reporteri folosesc această formă de periaj și mă enervează la culme, chiar nu se poate să vorbească despre senatorul/ deputatul/ avocatul/ omul de afaceri el și nu despre domnia sa? Sau poate așa îi învață la școala de jurnalism?
• Am recitit Amintiri din Pribegie a lui Neagu Djuvara. Uite, un om care dacă este pomenit cu domnia sa, nu mă deranjează deloc pentru că și-a câștigat respectul celor din jur nu numai datorită vârstei ci și comportamentului distins și a extraordinarei puteri de creație pornită târziu, după 80 de ani,  dar cu atât de mare succes. Cartea este un bestseller și cuprinde memoriile unei vieți trecute prin evenimente istorice importante dar și prin întâmplări mărunte care l-au dus în zări îndepărtate și i-au oferit experiențe pe care alții nu le trăiesc nici dacă își pun generațiile cap la cap. E o carte care se citește pe nerăsuflate la finalul căreia cu siguranță veți avea o mare poftă de viață, deci, clar, o recomand cu mare drag. În ultimii ani am citit cu mare plăcere memorii, jurnale, și biografii iar în această perioadă pot chiar să spun că este genul meu preferat.

Cam așa a fost săptămâna… de luni cică vin ploile și aerul polar dar sper din suflet că cei de la meteo au greșit.