Dacă nu m-aș fi enervat maxim, ar fi fost de râs dar parcă nici acum nu-mi vine să cred ce fază tâmpită am pățit. Deși inițial am fost tentată să spun că numai mie mi se putea întâmpla una ca asta, nu e așa. I se putea întâmpla oricui. Ține doar de ghinion și se pare că în ziua aia am avut cu carul. Mai exact sâmbăta trecută.
Să vă povestesc, deci. M-am sculat eu frumușel, mi-am făcut o cafea, am lălăit un pic pe internet și apoi m-a apucat avântul gospodăres. În general prefer să fac treburile casnice în timpul săptămânii pentru ca weekendul să îl pot petrece într-un mod mai relaxant dar cum se strânseseră destul de multe de făcut prin casă, mi-am zis că nu mai suportă amânare și am purces la treabă. Am adunat una-alta, am dat cu aspiratorul, am șters un pic praful și am băgat o tură de haine la mașina de spălat. Apoi m-am dus în bucătărie să fac niște șnițele dar mi-am dat seama că în frigider nu mai aveam niciun ou. Uitasem să cumpăr cu o zi înainte.
M-am îmbrăcat și am plecat după ouă. Chiar lângă blocul meu este un Profi dar când am dat de aerul de afară parcă mi-a venit cheful de plimbare așa că am hotărât să fac câțiva pași și astfel m-am dus la Lidl care e un pic mai departe.
Ca de obicei când merg la Lidl mi se agață de mână tot felul de lucruri care nu erau pe listă și, evident, așa s-a întâmplat și de data asta. Pe lângă ouă, am ieșit cu un coș plin 🙂 Apoi am mers la tata, am stat un pic la povești și am băut un ceai, m-am jucat cu motanul Rafael și după aceea m-am întors acasă. Era deja ora două.
Mi-am lăsat plasele jos și, ca întotdeauna când intru în casă, primul lucru pe care îl fac este să merg la baie să mă spăl pe mâini. Am apăsat pe clanță, ușa s-a deschis puțin și zbang!, s-a lovit puternic în ceva. Parcă m-a izbit înapoi. M-am speriat pentru că știam că sunt singură acasă și rapid am închis-o la loc. Putea oare să fie cineva în baie?? Îmi venea s-o iau la fugă dar cum era o liniște deplină m-am gândit că totuși nu e nimeni ascuns acolo și am mai încercat o dată, de data asta cu precauție. La fel, ușa s-a întredeschis 10-15 cm și s-a oprit lovindu-se în ceva. Am încercat să o împing dar nici nu se clintea. Nu puteam nici să-mi bag capul să văd ce e înăuntru pentru că ușa nu se deschidea suficient cât să-mi permită acest lucru. Mi-am băgat totuși mâna și, pe pipăite, am realizat că ușa era blocată de mașina de spălat. Cum ajunsese de la locul ei în mijlocul băii, habar n-aveam.
Oricât am încercat să împing ușa cu mașină cu tot n-am reușit și am stat așa, fără să pot intra în baie, până seara când a venit Vlad acasă. Am avut niște nervi de zile mari. Noroc că mai am o baie de serviciu dar parcă atunci aveam nevoie mai mare ca oricând de o grămadă de lucruri din baia blocată. În sfârșit, după mai multe încercări și cu ideea unei pârghii, Vlad a reușit să împingă mașina și să deschidă ușa cât să ne putem strecura înăuntru. M-am bucurat la fel cum s-au bucurat soldații români la cucerirea Plevnei 🙂
Ce se întâmplase de fapt am constatat când am băgat următoarea tură de haine la spălat. Când programul a ajuns la partea de centrifugare, mașina a început să scoată niște sunete de ziceai că e malaxor de bolovani. Dar ce zic eu ”sunete”, că erau niște bubuituri de ziceai că urmează să explodeze în câteva secunde. Ca și când ar fi fost un obiect foarte greu în interior care zbura și lovea dintr-o parte în alta iar asta făcea ca mașina să se deplaseze puțin câte puțin. Probabil așa se întâmplase cât timp eu lipsisem de acasă de ajunsese mașina în dreptul ușii. De fapt, ce ”probabil”, cu siguranță asta se întâmplase. Mașina se descentrase și când a intrat în viteza de centrifugare s-a deplasat ușor, hop-hop câte un centimetru până a ajuns în dreptul ușii.
Ce bucurie pe capul meu! Poate vă gândiți că nu e așa o mare tragedie să duci mașina de spălat la reparat chiar dacă are o tonă iar eu stau la etajul patru. S-ar putea rezolva și asta. Dar stați că nu v-am spus tot. Partea comică abia acum urmează. Mașina mea de spălat (dracu’ știe de ce am ales-o chiar pe asta) nu încape pe ușa de la baie. Pur și simplu este mai mare decât cele standard! Când am cumpărat-o, nu ne-am dat seama. Am scos mașina veche pe care parcă i-am dat lui soacră-mea și când am adus-o pe asta nouă am constatat cu stupoare că nu încape pe ușă! Am chemat atunci pe cineva care a demontat tocul ușii și apoi l-a montat la loc! Ce m-am enervat și atunci, nici nu mai vreau să-mi aduc aminte.
Înțelegeți deci de ce m-a apucat cu adevărat disperarea. N-am găsit pe nimeni să vină să o repare la noi acasă sau măcar să ne spună dacă se mai poate face ceva sau trebuie să cumpărăm alta. Cum s-ar zice, să-i pună un diagnostic. Ăsta e unul dintre dezavantajele de a locui într-un oraș mic. Nu numai că n-ai teatru, operă și balet dar n-ai nici service masini de spalat. Nu e glumă pentru că e de-a dreptul frustrant. M-am uitat pe internet și am găsit imediat firmă de reparatii masini de spalat in Bucuresti. Dar ce folos… e în București și e cam departe însă fac o treabă super faină. Vin la domiciliu și nu trebuie să cari în spate mastodontul, adică exact ce-mi trebuie mie. Și poate și vouă, dacă stați în București sau Ilfov.
Până una-alta eu continui să folosesc mașina în starea în care e deși mă aștept ca în curând să-mi bată vecinii la ușă disperați de zgomotele infernale care se aud de la noi din apartament. Sper însă să nu mă reclame pentru spălare de bani că și asta mi s-a întâmplat 🙂
Draga mea si eu am pățit asta.dar nu a trebuit sa duc masina la reparat
A venit tehnicul acasă.e adevarat ca eu am masina intr.o dependance alaturi de casa,dat nu am dus masina la reparat.
Si masina mea da semne de oboseala. Sper sa gasesc pe cineva sa vina acasa.
Eu când o pornesc pe-a mea, plec de-acasă. Are vreo 10 ani și e firesc să scoată gemetele alea, dar cutremură tot blocul, că e pusă direct pe ciment, deși eu am un covor în baie. E pus special ca să-i oprească dorul de cutreierat, că m-am trezit și eu cu ea mergând prin baie.
Când mă întorc din oraș, mă întâlnesc întotdeauna cu câte un vecin, care mă întreabă dacă mașina mea aduce infernul pe scară. Da’ io sunt întotdeauna mirată și zic : “Nuuu, eu acum vin din oraș, nu am fost acasă!” :))
parcă te și văd alma! :)))))
La fel m-am gândit și eu, să fac pe niznaiul 🙂
Sigur găseşti pe cineva sa vina acasa.Noua ni se strica in fiecare an maşina din România ( ca nu o foloseam decât vara). Si gasiseram numarul unei firme de depanaj, erai niste baieti simpatici care apareau in ziua in care sunam.
Sunteti foarte talentata. As citi cu mare drag un roman scris de dvs.! 🙂
Mulțumesc frumos dar până la roman e cale foarte lungă.
da’ sa stii ca nu esti singura care mai sta cu fundu pe masina de spalat sa nu plece la plimbare la partea finala 🙂
Cauza: s-a descentrat nu stiu ce la rotor, sau nu e bine fixata/asezata pe ceva orizontal. Sa te amuzi, uneori se reaseaza in locasul potrivit 😀 – eu avui norocul asta 😀 😀
Ioana, esti o norocoasa. Iata ca viata iti ofera subiecte ca sa ai ce “SPUNE”. Se confirma si aici adevarul proverbului “In tot raul e si un bine.”
Mi-ai inseninat seara si voi dormi mai bine de la rasul cu pofta! :)) Sa nu crezi ca rad de tine, ci rad cu tine de situatie :))