7 verbe pentru 7 zile #28

La o cafea fierbinte rememorez rapid săptămâna care a trecut ca vântul și ca gândul:

• Am donat din nou  o mulțime de cosmetice pe care nu le mai foloseam unor fete, surori gemene, care s-au bucurat ca și când ar fi primit o comoară. Era păcat să stea nefolosite sau să le arunc la gunoi când alții nu-și permit să cumpere nici măcar o ojă. Că de ce am cumpărat eu atâtea, asta e o altă problemă la care sunt incapabilă să găsesc un răspuns logic. 
• Am așteptat să ningă și a nins. Vorba vine ”am așteptat” că de fapt n-am avut ce face, voiam doar să văd dacă prognoza meteo se adeverește și din păcate azi dimineață când m-am trezit și m-am uitat pe geam acoperișurile erau albe, la fel și mașinile din parcare. Deci a venit iarna.
• Am descoperit un nou magazin în Cluj. E la parterul unui bloc pe Calea Turzii, nu e într-o zonă de fițe dar când intri înăuntru te simți ca în rai. Asta dacă îți plac cosmeticele și parfumurile așa cum îmi plac mie. Una dintre vânzătoare, o fată blondă cu părul lung împletit într-o mulțime de codițe complicate, a fost atâta de drăguță și atâta de amabilă cum rar mi-a fost dat să văd. Fără să fie genul pisălog care să-ți stea în coastă, a venit lângă mine doar când am avut ceva de întrebat, mi-a povestit câte-n lună, câte-n stele prin prisma experienței personale și nu doar mi-a citit etichetele așa cum mi se mai întâmplă în alte magazine. Voiam să-mi iau un parfum La vie este belle de la Lancôme pentru că-mi place la nebunie și singura reținere pe care o am e faptul că prea îl are toată lumea. Încă mă mai gândesc un pic. Prețurile sunt bune, chiar foarte bune, iar dacă nu sunteți din Cluj (sau dacă sunteți dar nu aveți chef să urcați Feleacul) puteți să vă comandați produse cosmetice de pe canar.ro pentru că au și site. 
• Am mâncat tăieței cu varză făcuți de mine. De fapt nu tăieței, ci penne, tot paste făinoase numai că sub altă formă. Nu știu de ce a dispărut mâncarea asta din meniul nostru obișnuit. Când eram mică stăteam cu bunica și ea gătea la noi în casă, iar vinerea, fiind zi de post, ne făcea fie tăieței cu varză, fie tăieței cu nucă și zahăr. Mi se păreau delicioși, și unii și alții. 
• Mi-am valorificat voucherul cadou de la Flanco și mi-am luat un card de memorie de 64 de giga de care mă bucur foarte tare. Acum pot să filmez oricât fără să mă mai stresez că nu am spațiu de stocare. Când să plătesc (pentru că pe lângă voucher a trebuit să dau și o mică diferență), tipa de la casă mi-a cerut buletinul. What?? a zis că nu poate să-mi facă factura fără act de identitate. Dar, îi răspund eu, mie nu-mi trebuie factură. Cică așa e sistemul și nu merge altfel. Am lăsat-o în plata domnului că nu aveam chef să mă cert cu nimeni și să-mi stric buna dispoziție, oricum nu era ea de vină dar mă întreb ce se întâmpla dacă nu aveam buletinul la mine. Nu puteam să cumpăr?
• M-am mirat și eu, ca tot mapamondul de altfel, de rezultatele alegerilor din Statele Unite. Speram să iasă Hillary și, crezând în seriozitatea sondejelor, nu m-am gândit o clipă că ar putea fi altfel. Dar a ieșit clovnul și acesta a fost subiectul săptămânii nu doar pe Facebook ci și în presă, în autobuz, la coadă la Kaufland și, evident, la birou. O singură persoană am auzit să fie de partea lui Trump și asta e o colegă al cărei unic și suprem argument e faptul că o femeie nu poate deveni președinte, cel puțin deocamdată. De ce? Pentru că e femeie, atât. Când am auzit-o, mi-a venit să mă dau cu capul de masă. De ce să ne mai mirăm de alții când încă mentalitatea noastră e la stadiul de ev mediu?
• Am citit Dintr-un secol de viață de Cella Delavrancea, fiica lui Barbu Ștefănescu Delavramcea. E o carte apărută în 1987, anul în care scriitoarea a împlinit 100 de ani (a trăit 103) și cuprinde memorii, evocări, note de călătorie, reportaje, corespondențe, cronici de spectacole, toate văzute prin prisma unei doamne cum astăzi nu mai există. Un alt veac, o altă epocă… Am citit cu plăcere cartea dar nu chiar cu sufletul la gură pentru că nu se încadrează în acel gen. Din păcate calitatea hârtiei și a tipăriturii este extrem de slabă ceea ce mi-a îngreunat cititul și nu știu dacă există vreo ediție mai nouă (cea pe care eu am găsit-o în biblioteca părinților este apărută în 1987 la editura Eminescu).

        Urmează de-acum o iarnă lungă, m-am pregătit cu multe cărți și ceaiuri de tot felul, timp să fie și să duduie caloriferele! Voi cum vă petreceți zilele de iarnă? Pe pârtie sau în casă la căldurică?