7 verbe pentru 7 zile #34

        O răceală zdravănă m-a indispus toată săptămâna și nu prea am avut chef de nimic. N-am citit, n-am gătit, nu m-am uitat la filme, nu am mers nicăieri și n-am făcut nimic spectaculos iar ca să scot 7 verbe din piatră seacă a trebuit să mă gândesc destul de mult. Până la urmă mi-au ieșit:

• Am plătit impozitele. Ce să mai adaug la asta? Că mă bucur? Nu mă bucur deloc dar, după cum spune englezul, în lumea în care trăim singurele certitudini sunt moartea și impozitele. Mare adevăr. 
• M-am dezabonat de la o grămadă de newslettere. Nu știu cum am ajuns să fiu atât de asaltată pentru că eu nu țin minte să mă fi abonat vreodată la așa de multe magazine online deși, totuși,  n-aș băga mâna în foc. Deja căsuța mea de email era sufocată de prea multă informație inutilă iar uneori ajungeam să pierd mailurile importante sau le vedeam cu întârziere. Acum mă simt ușurată ca și după o curățenie prin dulapuri 🙂
• Am cumpărat bilete la un spectacol de balet pentru săptămâna viitoare și mă bucur enorm. Am stat să socotesc de când nu am mai fost la un astfel de spectacol și cred că sunt deja patru ani de când am văzut Carmen de Bizet la Cluj. Din păcate am fost atunci destul de dezamăgită de reprezentație pentru că în afară de personajul principal, o micuță balerină japoneză care a fost grozavă, restul trupei nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele. Dar nu acesta a fost motivul pentru care nu am mai fost la balet de atunci ci pur și simplu așa s-a nimerit. Deci acum abia aștept 🙂
• M-am hotărât să-mi iau un telefon nou. Nu că m-ar da banii afară din casă dar mini HTC-ul meu deja și-a făcut veacul și chiar dacă până la urmă am reușit să-i schimb bateria, a rămas depășit. În primul rând nu-mi mai încape nicio aplicație pentru că i s-a umplut memoria iar aplicațiile actuale necesită din ce în ce mai mult spațiu iar în al doilea rând are carcasa îndoită și doar husa rigidă îl mai ține să nu se dezmembreze de tot. Nu știu când și cum s-a întâmplat accidentul dar uite că până la urmă husa și-a dovedit utilitatea cu toate că am boscorodit când am dat o căruță de bani pe ea. O să-mi iau fie un Samsung fie un Huawei, să văd ce telefoane la promotie găsesc. Am impresia că sunt cam același lucru iar diferența de preț vine doar din renumele brandului. Oricum, dacă aveți recomandări pentru mine, nu ezitați să vă spuneți părerea. Iar după telefon, o să-mi aleg o husă făinuță de aici. De data asta o să-mi iau una care se poate transforma în suport astfel încât să mă pot uita la filmulețe pe YouTube în timp ce mănânc 🙂
• Am plâns când am aflat de moartea Simonei Catrina, o jurnalistă extraordinar de talentată care mă făcea să râd cu textele ei spendid scrise. O știam de la revista Tango de pe vremea când încă nu citeam bloguri pe internet și îmi plăcea enorm stilul ei de a-și desfășura gândurile despre tot ceea ce se întâmpla în jur. Un stil amuzant, sclipitor, inteligent, în care umorul fin alterna cu cel spumos și în care autoironia era la ordinea zilei. Am admirat-o și am iubit-o la fel cum au făcut alte mii de cititori.
• Am râs pentru că până la urmă așa e făcută viața și cu bune și cu rele. Am râs când am auzit o expresie pe care nu mi-o pot scoate din cap deși cică nu e chiar nouă, doar pentru mine a fost o revelație care m-a amuzat teribil: Dacă ești prost de mic, când ești mare numa’ te joci. 

Mai poți să spui ceva? 🙂