7 verbe pentru 7 zile #37

        Greu mai trec zilele când știi că în curând urmează concediul dar uite că totuși s-a mai dus o săptămână:

  • Am refuzat o invitație la o conferință ținută de Dan Puric. Știu că are foarte mulți admiratori și chiar mulți dintre prietenii mei sunt fani adevărați așa că n-aș vrea să se simtă cineva ofensat dacă o să spun că mie omul acesta nu-mi place. Desigur nu-i contest calitățile de actor dar discursurile filosofico-istorico-religioase nu numai că n-au reușit să mă captiveze dar nici nu sunt de acord cu mare parte din ceea ce susține. Uneori mi se pare că vrea să arate că  le știe pe toate iar prea multă erudiție devine obositoare. Andrei Pleșu a spus la un moment dat despre Puric că citează mai mult decât citește, poate a exagerat un pic dar nici foarte departe de adevăr nu este această afirmație.
  • Am primit un ”mulțumesc”. Dacă un simplu mulțumesc a ajuns să fie un eveniment înseamnă că deja e grav dar asta e realitatea mizerabilă în care mă învârt. Zilnic dau nas în nas cu mutre îmbufnate, acrituri care cred că un zâmbet pe față le-ar putea aduce dureri de stomac, figuri pătrunse de importanța incontestabilă a rolului pe care îl au în dezvoltarea națiunii, și încrâncenați care abia răspund la salut cu o imperceptibilă înclinare a capului dar fără măcar a-și descleșta buzele. Te rog și mulțumesc nu intră în vocabularul lor așa că atunci când am desfăcut pachetul cu lentilele de contact comandate online și am găsit un bilețel scris de mână am rămas foarte plăcut impresionată. Sunt detalii care fac diferența și care contează mult atunci când ai de ales între firme care fac exact aceleași servicii. Nu e același lucru cu a găsi doar factura 🙂IMAG5791
  • Am aniversat trei ani de blogging. Nu-mi vine să cred că pe 18 mai s-au făcut trei ani de când scriu constant aici și, mai ales, nu-mi vine să cred că numărul de cititori a crescut așa de mult încât a ajuns la mai mult de 600 de unici pe zi. Asta înseamnă că în fiecare zi 600 de oameni sunt interesați să vadă ce am mai scris eu pe blog. Știți ce mult înseamnă 600? Când eram la facultate eram 300 de studenți în an împărțiți în 3 serii iar cursurile se țineau cu o singură serie odată. Dacă s-ar fi adunat  tot anul nu am fi avut toți loc în amfiteatru iar mie amfiteatrele alea mi se păreau imense. Nu ca să mă laud dar acum mă citesc mai mult de două amfiteatre în fiecare zi 🙂 Ei, hai, poate un pic totuși mă laud.
  • Am băut, pentru prima oară în viața mea, cidru de mere. Inițial n-am vrut să gust pentru că am confundat băutura cu braga care e cu totul și cu totul altceva. Bragă am băut acum vreo 2-3 ani undeva la un restaurant în București și nu mi-a plăcut deloc, în schimb cidrul… să te lingi pe bot, nu altceva. Sau eram eu foarte însetată sau a fost foarte bună băutura (era cidru de casă). Sau ambele 🙂 Cidrul ăsta cică e una dintre cele mai vechi băuturi alcoolice din lume (își dispută titlul cu vinul). Este dulce, ușor acidulat, răcoros și mi s-a părut că aduce la gust cu berea cu adaos de diverse fructe care a apărut în ultimii ani  (cea cu merișoare e preferata mea). Dacă vreți să aflați mai multe despre cidru (printre altele se pare că este util în curele de slăbire) găsiți aici iar dacă vreți să cumpărați, aici.
  • Am stat o zi întreagă fără internet ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de foarte mult timp. I-am simțit lipsa dar cu toate astea nu pot chiar să spun că am suferit așa cum mă simt pierdută atunci când uit să-mi iau telefonul la mine. Fără telefon mă simt ca și cum mi-ar lipsi o mână. Seara când am ajuns acasă și am deschis Facebook-ul am găsit mesajul de mai jos care m-a pus un pic pe gânduri. Oare într-adevăr îmi împărtășesc viața pe Facebook? Și dacă da, deși doar o mică parte se vede, dar dacă ar fi așa, e acesta un lucru rău? Văd din ce în ce mai multă lume pornită împotriva internetului și ținând morțiș a se întoarce la stilul de viață al anilor 80’ când noțiunea de online nici măcar nu exista. Credeți că are vreun rost și o finalitate realizabilă să ne împotrivim mersului lumii? CVJKYowNKEB
  • Am fost la Bucium Poieni, satul din Munții Apuseni de unde se trage tatăl meu la întâlnirea anuală cu buciumanii. Este un eveniment care se ține în fiecare an odată cu sărbătoarea narciselor. Zona este superbă, oamenii minunați iar narcisele sunt în plină floare și invadează toate poienile, din fericire nu toate știute de hoardele de turiști sălbatici. Satul este de partea cealaltă a muntelui pe care se află Roșia Montană și la fel ca Roșia, stă pe un bulgăre de aur. poiana narciselor
  • Am văzut un film și cred că e primul film văzut cap-coadă anul acesta – Bridget Jones Baby cu Renée Zellweger. E încadrat la genul ”comedie romantică”, deci ceva ușurel, dar am avut așteptări mari pentru că toate review-urile pe care le citisem înainte să-l văd promiteau că o să mă prăpădesc de râs. Nu spun că nu au fost câteva faze amuzante dar per total scenariul mi s-a părut cam tras de păr și acțiunea n-a avut susținere pe tot parcursul așa că la un moment dat chiar ajunsesem să mă plictisesc. Poate am fost eu într-o pasă proastă  (și recunosc sincer că nu mai am răbdare să mă uit la filme care nu îmi rămân cu nimic întipărite în minte) dar filmul acesta eu nu l-aș recomanda.

Cam așa s-au petrecut lucrurile în ultimele zile, mă duc acum să-mi cobor geamantanul de pe raftul de sus din debara și să-l pun lângă ușa de la intrare, da’ de, da’ de, trece timpul mai repede 🙂 Voi la ce depărtare vă aflați de vacanță?

Share This:

17 thoughts on “7 verbe pentru 7 zile #37

  1. Pe mine ma despart 3 zile pina plec in 4 zile de vacanta f activa. Apoi inca citeva zile si mai plecam iar 4 zile.
    Felicitari pentru blog! Mie imi place mult cum scrii.
    Eu am primit o carte de Dan Puric, dar n-am trecut de primele pagini si am renuntat la citit.
    Cidrul nu-m place. Noi ne facem provizii din Germania de apfelschorle, un suc de mere carbogazos. Iar cidrul mi se pare ca e un apfelschorle mai rau.

  2. Ioi, aseara ma gindeam inspaimintata ca 600 de oameni vad elucubratiile noastre cu scoala de balet ?!!
    Dar la atita lume o sa fie cu lista de asteptare inscrierea 🙂

    1. Vai, Elena dragă, mă faci să leșin de râs :))))) La asta cu lista de așteptare nu m-am gândit :)))

  3. Stau in tara listelor de asteptare. La noi la dans e deja cu lista de asteptare . M-am inscris la teren la primarie: pe lista de asteptare. Am dat un concurs de functionar, cica l-am reusit…pe lista de asteptare. Totul e cu lista de asteptare.
    Si tie vacanta placuta!!!!

  4. Ioana,si eu sunt in amfiteatru!
    Si chiar acum mintea mea e la vacanta,exact peste o sapt,la ora asta voi fi avion.Fiecare are un loc unde se simte bine,unii stau ore in sir si se uita la ocean,altii cum se schimba norii,unii la munte…eu insa am cele mai mari ,nu stiu cum sa le exprim..bucurie,fericire,nerabdare,nu gasesc un cuvant..strong and strange feelings..cand sunt intr-un aeroport!
    Si geamantanele mele deja sunt aproape de usa,pun azi ceva,maine le scot si pun altele,de-o fi cald,ori prea cald,ori ploua.
    Un cidru n-o sa beau dar un shandy da,la aniversarea blogg-ului tau,pe care il citesc cu Multa placere.
    Thank you,darling!

    1. Eu îți mulțumesc dragă Marcela! Cunosc sentimentul pregătirilor pentru vacanță cu geamantanul la ușă și cât de dulce e așteptarea 🙂

  5. In rest, mie imi place Dan Puric. O reusit sa miste ceva in mine adormit, lasat pe plan secund: increderea in omul de alaturi, minunea numita omul de alaturi. Asta e targetul lui, e actor si ii place sa se auda vorbind si sa il asculte lumea, dintre actori si vedete e una din putinele care s-a coborat sa vorbeasca cu orice om, cu ala mic si umil. I-am citit 2 carti, cea legata de copilaria lui m-a facut sa ma intorc spre a mea.

    Si nu imi place cidrul. Bon, sunt putine alcoale care imi plac, bauturile cu bule nici atata, asa ca nu ma bagati in seama, nici sampania nu imi place 😀 .

    1. Coca cola e tot cu bule, e drept că fără alcool dar nu se poate să nu-ți placă, eu n-am auzit pe nimeni căruia să nu-i tihnească o cola rece într-o zi caniculară 🙂

    1. Eu nu fac diferenta între cele două, mi se par identice și da, și eu beau destul de rar pentru că știu că sunt nocive dar tare îmi mai plac 🙂

  6. Ioana, n-ai sughitat de cit te-am pomenit in gind ? Am fost in mini-vacanta, masa era regim de cantina, aveam de baut apa de robinet , vin rosé si rosu si…cidru. La prima masa am luat apa, dar era oribila la gust. Vin nu puteam bea oricit, ca sa nu ametesc asa ca am dat-o pe cidru. Si tot bind la el, a inceput sa-mi placa. Fiind in tara cidrului, am vizitat o cidrerie artisanala, a fost foarte interesant. Si la sfirsit am avut degustare , am descoperit unul care era bun de tot, asa ca am adus si acasa. Plus o bautura pe baza de cidru: pommeau (cidru amestecat cu calva care-i tuica de mere). Asa ca uite ca am devenit bautoare de cidru 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *