Sau nu, nu am pus bine întrebarea, vine prea abrupt. Reformulez. Să presupunem că cineva v-ar face cadou un voucher la o clinică de chirurgie estetică, un voucher frumușel de 2-3000 de euro pe care să-l folosiți așa cum vreți voi. Ce-ați face cu el? Ce ați alege să schimbați la aspectul vostru?
Să mă fi întrebat cineva asta acum 10 ani cu siguranță aș fi spus că absolut nimic, nu că aș fi fost frumoasa frumoaselor sau că eram perfect mulțumită atunci când mă uitam în oglindă dar aveam anumite prejudecăți. La vremea aia gândeam că doar cei care au nevoie de un anumit aspect fizic pentru a-și câștiga existența merită să se lase tăiați de bisturiu. Geva de genul actriță, cântăreață, manechin sau prezentator tv.
Între timp mi-am reconsiderat părerea. Sunt sigură că la asta a contribuit și serialul cu chirurgii plasticieni din Beverly Hills, de fapt un reality show pe care l-am urmărit cu foarte mare interes acum câțiva ani buni. Nu mai țin minte pe ce canal se difuza (poate pe Travel & Living?) dar îl țin minte perfect pe unul din personajele principale, dr. Robert Rey și toate sfaturile, indicațiile, ideile și recomandările pe care le dădea pacienților pe care îi avea. Nu era ficțiune, nu era film artistic și nici documentar ci pur și simplu era viața reală, un fel de Big Brother. Acest Robert Rey (împreună cu alți medici de la clinică) acceptase să se lase filmat atât în timpul serviciului cât și acasă împreună cu familia, bineînțeles contra unui onorariu. Acum, din câte am citit pe internet, este milionar în dolari ceea ce ar putea constitui într-adevăr un subiect de film având în vedere că s-a născut în Brazilia și până la 12 ani a trăit într-o familie sărăcuță alături de un tată violent și alcoolic. Cum se spune, a trăit visul american 🙂
Foarte tare mă pasiona serialul acela și multe lucruri interesante am aflat, de altfel ca la mai toate emisiunile de pe canalele ținute sub umbrela Discovery (deci de-aia nu pricep eu de ce unii se încăpățânează să trăiască fără televizor). Nu trebuie să fii o piți pentru ca, de exemplu, o mărire de sâni sau o liposucție în anumite zone să-ți dea un plus de încredere și cred că cei care apelează la operațiile estetice nu dau dovadă de slăbiciune ci mai degrabă de curaj. Într-o lume ideală nimeni nu ar trebui să aibă complexe din cauza unor așa zise imperfecțiuni iar viziunea asupra frumuseții ar trebui să fie ceva strict personal. Iar dacă un medic precum cei de aici te poate ajuta în acest sens, de ce nu? Este adevărat că trăim într-o lume în care imaginea contează din ce în ce mai mult dar în aceeași măsură încrederea în sine este unul dintre cele mai mari atuuri în definirea personalității.
Dar, revenind la presupusul voucher cadou, la ce l-aș folosi eu? Cred că ar fi foarte interesant să-mi fac niște implanturi de păr. Pe cap, nu pe picioare că acolo nu duc lipsă 🙂 Mă gândesc că așa cum se fac implanturi la bărbații care au chelit (vezi cazul Mihai Trăistariu sau Măruță), s-ar putea face și la cei care din naștere au o coamă nu prea bogată, adică așa ca mine. Să mă trezesc peste noapte cu un păr des și cu mult volum m-ar binedispune complet.
Sau poate n-aș da dovadă de superficialitate și i-aș da voucherul lui tata să mai încerce o intervenție pentru a-și ameliora starea palmelor. Are o afecțiune destul de rară numită boala Dupuytren, o îngroșare anormală a țesutului subcutanat care nu-i permite să-și întindă complet degetele. I se mai spune și boala vikingilor (sau mâna celtică) datorită faptului că este foarte frecventă în țările nordice. Nu este dureroasă dar are multe inconveniente începând de la a-ți pune mănușile până la face anumite lucruri cu mâinile gen scris sau cusut. Nu e ceva care să-ți sară în ochi dar totuși se observă când cineva are chestia asta la palme și se pare că Margaret Thatcher și Ronald Reagan au avut această boală ciudată. Sigur că nu e același lucru cu o operație ”estetică” dar până la urmă specialitatea medicilor care se ocupă cu așa ceva se numește chirurgie estetică și reparatorie.
Probabil că fiecare medic este super specializat într-un anumit segment dar tot mi se pare că este una dinte cele mai complexe ramuri ale medicinei. Doar să te gândești că fiecare pacient vrea altceva începând de la injectare de grăsime în tălpi pentru mai mult confort în timpul mersului, refacerea lobului urechii lungit și întins de la purtarea unor cercei prea grei, modificarea liniilor din palmă în speranța schimbării destinului (da, există și așa ceva, i-aș numi idioți dar ca să nu se supere o să le spun doar naivi) până la modificarea gurii pentru a crea impresia unui zâmbet continuu sau scurtarea degetelor de la picioare. În Turcia una dintre cele mai populare intervenții la bărbați este implantul de mustață 🙂 Fiecare țară cu specificul ei.
Hmm… oare specificul țării noastre care o fi? sper că nu excrescențele botoxate numite odată buze 🙂 Deci, voi ce operație estetică v-ați face?
Abdominoplastie și micșorarea sânilor! “Doar” atât!
Se aprobă 🙂
O, dar mie nu mi-ar ajunge 3000 de euro.As umbla puțin la buze ca aproape n-am( de aia mă tine un ruj 2 ani!!!).Apoi mi-am scurta nasul și bineînțeles reconstructie mamara. Idei mai am dar înainte trebuie sa fac rost de bani…
Deci ești pusă pe fapte mari 🙂
A nu se crede ca am o parere prea buna despre mine, dar nu mi-as face absolut nimic. Si chiar m-am gîndit bine si le-am luat in ordine. M-am obisnuit prea bine cu mine asa cum sunt 🙂
Deci nu-ți trebuie voucherul 🙂
Nu 🙂 Iar cine l-ar avea, nu i-ar ajunge: cind incepi , intri intr-o spirala si nu te mai poti opri.
Pe de alta parte le vedem pe una sau pe alta care sigur s-au operat si care arata la fel ca toate operatele. Asa ca imi puneam intrebarea daca nu cumva noi nu vedem doar “rebuturile”, ca cele operate bine poate nu se vad , doar sunt mai tinere sau mai frumoase 🙂
Se prea poate să nu observăm operațiile reușite, pe cele discrete care aduc doar îmbunătățire reale fără a cădea în ridicol.
absolut niciuna. 🙂 chiar mă accept așa cum sunt, deși n-aș fi zis vreodată că o să ajung la un acord cu mine însămi pe vremea când descopeream etaloanele de frumusețe.
desigur că nu mai am pielea netedă și tânără și nici n-o voi mai avea vreodată, mi-e tot mai dificil să rezist pe tocuri și bufeurile cu care trăiesc de vreo trei ani sunt uneori copleșitoare, dar sunt recunoscătoare că sunt, că îmi sunt, uneori vulnerabilă, alteori puternică, departe de frumusețe, dar unică prin tot ceea ce sunt.
Câteodată mă gândesc că și epilarea este de fapt tot o operație estetică. E drept că nu e invazivă dar schimbă aspectul omului. Și pensatul la fel. Și machiatul sau vopsitul unghiilor sau tunsul părului dar acestea sunt atât de comune și banale că pur și simplu nici nu le mai observăm 🙂
în ceea ce mă privește, epilarea ipl, dacă o considerăm operație estetică, atunci da, nu doar că o înțeleg, dar o și susțin în unele cazuri. ca și pensatul și tratamentul cosmetic, țin de estetică, dar nu neapărat de corecție. cam așa cum este și aerobicul, care ține de estetica formei și de condiția fizică și mentală, fără a fi coercitivă de fapt. (unde mai pui că și bărbații se pensează și epilează mai nou, lucru absolut greu de crezut cu ceva ani în urmă) :)))))
Da, chiar, să fi apărut în vremea studenției mele vreun coleg epilat complet ar fi fost de-a dreptul șocant :))))
Eu nu mi-as face nimic, dar daca ma intrebai acum 10 ani, mi-as fi facut multe :))) insa vreau sa-mi fac niste umpleri cu acid hialuronic pe niste riduri fine in jurul gurii si poate ceva botox pe riduri in jurul ochilor, dar asta nu costa asa mult, vreo 400 eur. Numai ca acum n-am timp, dar e in plan
Si cand o sa imbatranesc, daca imbatranesc nasol, o sa-mi fac liftinguri, in limita bunului gust, nu sa arat ca o papusa, ci doar mai bine
Limita bunului gust e foarte neclară la unele persoane și am văzut fețe de nerecunoscut după liftinguri repetate. Nicole Kidman (care îmi plăcea foarte mult la un moment dat) a ajuns să arate ca un extraterestru cu pielea aia întinsă la maxim de zici că-i plesnește 🙂
Si-a revenit, dar a avut o perioada de parca o intepase o albina
In ro n-as indrazni, pt ca rezultatul depinde fff mult de viziunea si gustul medicului, e ca la coafor, degeaba zici tu ceva, ca iesi tot jumulita, mi se pare riscant pt ca standardele sunt tare pervertite, modelele arata de parca-s toate parasute
In nl am cateva clinici in apropiere, m-am uitat pe poze pe site-urile lor, n-am vazut nici o intepata de albina, sunt discrete (de altfel in 3 ani nici la coafor nu m-a jumulit nimeni, intreaba de 3 ori inainte sa taie sau sa faca vopseaua ) , asa ca am incredere. Numai ca acum inca sunt f fine ridurile pe care vreau sa le corectez, nu reprezinta o urgenta si mi-e lene 🙂 la anul cand fac 40 imi fac cadou asa ceva 🙂
Și eu cred că medicul ar trebui să fie ferm atunci când pacientul sare puțin calul :))))
Dupa 2 ture de alaptat, eclar ce mi as face. Nu implant, dar sa mi ridic putin titile, n as refuza.
Banii i am, curaj nu e ???
Acum cativa ani, daca ma intrebai, as fi facut lipoabsorbtie, ceva pe la nas si pe la barbie. Astazi nu vreau decat sa ma tratez de bolile pe care le am. Probabil ca in viata fiecaruia exista un moment cand se gandeste ce ar schimba la corpul sau. Daca depasesti faza, si trebuie daca n-ai banii necesari, ajungi sa te detasezi de problema.
PS.-buzele alea “augmentate” arata ca niste ciupercute vorbitoare.
Eu numai citesc si tac.