Cu toate că încerc să-mi amintesc în fiecare clipă că oamenii sunt diferiți și că nu există două persoane pe lumea asta care să gândească exact la fel, tot sunt luată prin surprindere atunci când constat că lucruri care mie mi se par evidente altora le scapă cu desăvârșire. Sau când văd că mie îmi plac lucruri care pe alții îi oripilează de-a dreptul. Nu-mi pot scoate din minte o fază petrecută duminică și pe care e musai să v-o povestesc și vouă pentru că sunt tare curioasă ce părere aveți.
În weekend am fost la o nuntă, de fapt eu am fost un fel de baby sitter pentru nepoata Silvia la nunta la care fiică-mea a fost nașă. Evenimentul a avut loc în mijlocul unei livezi aflate pe un deal de unde priveliștea era mirifică și totul a fost organizat în mod tradițional românesc: nuntași îmbrăcați în costume naționale (sau cel puțin cu influențe), muzică populară, flori de câmp, căni de lut, pastramă de oaie, știți voi genul de care spun… întoarcerea la origini. Frumos, nimic de zis, chiar dacă eu nu sunt înnebunită după acest stil. Dar mi-a plăcut. Silvia s-a prins în horă și a jucat până n-a mai avut suflare, îi mergeau piciorușele de parcă era născută pentru dans dar pe la 11 seara a picat de oboseală așa că noi două ne-am retras elegant să băgăm cornu-n pernă 🙂 Din păcate eu n-am prea putut dormi pentru că la pensiunea la care stăteam era o altă nuntă unde muzica a bubuit până dimineața la 6. Am mai ațipit din când în când dar a doua zi am fost chiaună de somn.
Și cum orice nuntă ține trei zile și trei nopți, duminică petrecerea a continuat la casa părinților miresei. De fapt nu mai era chiar petrecere ci o continuare a mesei cu mulți musafiri care unii veneau iar alții plecau. În curte într-un cazan mare fierbea ciorba de potroace, cafelele se făceau pe bandă rulantă, sucurile se scoteau pe rând de la frigider și în tot timpul acesta lumea depăna impresii despre ziua precedentă. În timp ce oaspeții se schimbau apărând mereu alții și alții, gazdele nu mai pridideau cu servitul: pune-te masă, scoală-te masă cu tot ceea ce implică asta. Mă uitam la cei ai casei, nedormiți o noapte întreagă, care abia mai pridideau cu adunatul farfuriilor murdare de pe masă, umplut din nou platourile cu aperitive, făcut pachete pentru cei care plecau, condus la mașină și apoi preluat un nou lot de musafiri proaspeți.
Eram în grădină și o supravegheam pe Silvia care se juca în nisip. Lângă mine, o doamnă cu atribuții în pregătirea ciorbei mesteca din când în când în oala uriașă care fierbea la foc mic. Era lividă la față și avea niște cearcăne uriașe iar mâna în care ținea lingura de lemn îi tremura de oboseală. Nici nu eram prea fresh după noaptea nedormită dar realmente mi-a fost milă de ea și m-am trezit vorbind: La noi nu se mai fac nunți de noaptea aproape niciodată… S-a uitat la mine fără să aibă nicio reacție. M-am simțit puțin derutată așa că am venit cu niște explicații suplimentare. Cred că obiceiul de a face nunțile ziua a rămas de pe vremea comunistă când toate restaurantele se închideau la 10 seara și cum lumea a văzut că nu e chiar rău să nu pierzi o noapte, așa a rămas. A făcut niște ochi de parcă aș fi spus că la noi nunțile se țin pe Marte. Doamne ferește, dar ce fel de nuntă-i aia?? Sunt sigură că nici măcar nu-i trecuse vreodată prin cap că o nuntă s-ar putea ține ziua. A devenit dintr-odată atât de pornită împotriva acestei idei încât nici măcar nu se putea concentra pe vreun argument pro pe care l-aș fi adus așa că am lăsat-o baltă.
Părerea mea este însă că nunțile de ziua sunt perfecte, nu te macină oboseala, nu te ia somnul, pozele ies perfect, nu mănânci la ore imposibile, nu ți se umflă picioarele, nu ai senzație de nisip în ochi, te distrezi și te simți bine de dimineața până seara iar pe la 11-12 te poți duce liniștit la culcare fără să-ți fie dat programul peste cap. Și dacă stai să socotești un pic, la o nuntă de zi numărul de ore de distracție este mai mare decât la una de noapte și cu toate astea a doua zi nu ești distrus. Pentru o nuntă de noaptea nu văd niciun avantaj. Voi?
Eu zic ca tine, dar te pui cu gusturile oamenilor?!
Nu mă pun. Dar oare de ce nu gândesc ca mine? :))))
Mie nunta de zi mi se pare ușor plictisitoare. Nimeni nu are chef să danseze cât e încă lumină afară. Am fost la o astfel de nuntă în Portugalia. O prietenă s-a măritat cu un portughez și nunta a început pe la 1-2 după-amiaza. Timp de vreo 2 ore, au adus vreo 3 feluri de mâncare pe bandă, cu muzica în surdină, nimeni nu s-a ridicat de la masă. Apoi vreo 3-4 ore lumea s-a dispersat afară pe terasă/curte (era o grădină mare) și s-au format grupulețe de oameni. Pe la 7 seara au adus din nou mâncare, ff mult feluri inclusiv prăjituri, dar, de data asta, bufet suedez. Iarăși lumea a mâncat. Mireasa s-a gândit totuși că e cazul să ne și distrăm și a cerut ea muzică ceva mai tare și am început noi românii să dansăm și apoi s-au mai adunat câțiva portughezi. La 11-12 seara s- a terminat tot. În afară de tort nu-mi amintesc să fi avut vreun moment “special”.
Prietena asta îmi zice mereu că se plictisește de moarte la nunțile în Portugalia.
OK, poate și la noi e exagerat cu atâta petrecere, dar parcă nici așa static nu-mi place.
Eu zic că problema la nunțile de zi e că lumea nu e așa dispusă să danseze. Sau nu știu, eu, cel puțin, asociez dansul cu noaptea 😀
La portughezi nu ma pricep 🙂 Dar poate sunt ca francezii : chefuiesc mult mai puţin decit românii.
Iar la dans am observat ceva. Eu fac cursuri de dans si atunci avem serate dansante. Mie la seratele astea nu-mi place f mult, ca eu functionez pe modelul românesc : cind ma simt bine, imi place sa dansez ,in timp ce pe ei dansatul ii face sa se simta bine, ca atunci cînd fac sport.
Ha-ha 🙂 Asta e ca teorema reciprocă 🙂
Nu știu cum e în Portugalia dar să vezi tu cum e la nunțile din Germania unde dorința cea mai mare a fiecărui nuntaș e să țină un mic discurs 🙂 Crapi de plictiseală.
nu imi plac nuntile, asa da ideea de nunta de zi mi se pare practica, realista, si nu obositoare.
Eu vin din Moldova unde mi se par ca duc la circ: tot felul de obiceiuri pagane (agrare), bautura multa, etc.
Chiar nu știu de ce nu se renunță la unele obiceiuri care au devenit anacronice, ba mai mult, de-a dreptul ridicole. Știu că este un obicei spre sfârșitul nunții cu pus naframa pe capul miresei (in locul voalului). Iar unele mirese care sunt ”doamne” considera ce e sub demnitatea lor sa-si puna batic pe cap si isi pun palarie. Parca e carnaval 🙂
asta e una! dar mai adaugam babieritul mirelui (parca nu s-ar fi ras niciodata 😀 ), dansul in fata blocului (zaaau?), galetile de apa aruncate in fata alaiului ( asta e legat de aruncatul graului, traditii agrare, precreshtine), de dansul gainii sau ruptul turtei etc.
:))) Nu auzisem de asa ceva. Atunci nu ma mir ca nu-ti plac nuntile 🙂
Am vazut ca in ultimii ani nuntile sunt o chestie tot mai sofisticata, cu aranjatul salii, cu tema…noroc ca m-am maritat pe cind lucrurile erau mai simple. Iar mirii iau lectii de dans ca sa prezinte dansul mirilor :). Vai de mirii de la nunti de-astea.
am uitat dansatul miresei, unde fiecare barbat o danseaza, o pupa, si ii baga niste bani (hartie) in san 😀
Ma plictisesc de moarte la nunti. Ma duc ca trebuie. Rabd cat rabd bubuiala muzicii stand la masa, urland la vecinul ceva ce nu sunt sigur ca intelege, “ascult” ce urla si el inspre mine si e clar ca eu nu inteleg nimic, dar dau din cap a intelegere, iar cand simt ca ma dezmembrez din cauza vibratiilor ies afara, caut locurile cele mai indepartate de sursa de zgomot si, impreuna cu alti insi alungati din sala din aceleasi motive, pot discuta linistit pana cand cineva, care a rabdat stoic decibelii, ne cheama ca s-a pus pe masa un alt fel de mancare. Si pe partea asta, fazele se repeta. Nu reusesc sa inteleg de ce trebuie sa aplaud tortul miresei sau fripturile si nici nu aplaud. Nunta de noaptea e horror. Am fost de vreo doua ori si am dormit in masina. La orele din noapte mancarea si bautura nu imi mai priesc, necum zgomotul. Si daca ne uitam la nuntile din filmele americane, vedem ca sunt facute ziua. Pai, daca ii imitam in toate cele, sa-i imitam si in aceasta privinta.
Partea cu volumul muzicii merită un articol distinct. Nici eu nu înțeleg de ce trebuie să-mi vibreze ficatul în ritmul bașilor.
la ultima nunta la care am fost am declarat: imbatranesc si tot nu pricep de ce trebuie sa te chinui toata noaptea la o nunta. si am si zic ca nu ma mai duc la nunti. si botezurile la fel…
poate noi suntem mai neconventionali dar ma bucur ca si omul meu gandeste ca mine asa ca am avut nunta de zi si botezuri tot de zi, fara fast si dănțuială. si slavă Domnului suntem bine, impreuna, ne iubim si intelegem iar copiii cresc frumosi si sanatosi.
Eu am îmbătrânit de pe la 20 de ani când s-au terminat majoratele 🙂 Atunci stăteam până dimineața fără probleme dar mai apoi nu mi-a mai plăcut să pierd nopțile.
Dar chiar exista expresia nunta de zi si de noapte? Eu credeam ca ai inventat-o.
Deja si eu de pe la 20 ani am ajuns sa detest stat noptile la chefuri (si ce se mai fuma la vremea aia…si aia era oribil).
Si la intilnirea de la liceu a fost oribil din cauza muzicii la maxim: trebuia sa iesim afara ca sa vorbim. Nu inteleg de unde obiceiul asta , ca parca inainte te puteai intelege la masa cu cei de linga tine.
Nu am mai fost de 20 de ani la o nunta de noapte, si nici nu cred ca m-as duce. Pentru multi cunoscuti a fost o usurare ca s-a renuntat la nuntile de noapte, si intr-adevar s-a intamplat datorita interdictiilor comuniste. Nu stiu daca numai varsta e de vina, eu una nu mai agreez sa pierd o noapte de cand lucrez, ca trebuie sa fiu fresh la serviciu. Nu mi se par incantatoare nici nuntile de duminica, chiar daca pleci la 10 dimineata la 6 nu e prea roz. Eu nu am mai vazut de foarte multi ani nunti la care sa se faca ceva traditional, de exemplu la noi se chiuia si la finalul nuntii era ceva cu o gaina, daca bine mai stiu nasa trebuia sa zica ceva tot din categoria chiuituri, tinand o gaina in brate. Cum nu intotdeauna nasa era experta in chiuit uneori venea alta femeie. Ma bucur ca s-a renuntat, nu era un moment care sa imi faca placere. Cand am avut eu nunta inca se mai practica, si am suparat o matusa care s-a oferit voluntara si am refuzat-o categoric.
De cand am copil, prefer petrecerile din timpul zilei ori cele care se incheie la ora 22 / 23. Nu-mi permit sa pierd nopti.
In mod sigur mi-ar placea si mie tare mult ca nuntile sa fie de zi. Voi sunteti norocoase :), pana acum eu am fost invitata exclusiv la nunti de noapte, nici macar una n-a fost cu petrecere in timpul zilei. Probabil asa se fac in Moldova, inca, nu stiu…
Si cu toate ca nu prea am mai intalnit traditii (si eu sunt din Moldova, dar n-am vazut niciodata dansul gainii sau dansul miresei cu bani bagati in san de toti barbatii si sper sa nici nu vad), ma deranjeaza doar noaptea pierduta si muzica data mult prea tare. De asta, de obicei, nu stau mai mult de ora 2 noaptea.
Obiceiurile de nunta nu-mi plac deloc, majoritatea sunt superstitii sau vulgaritati. La nunta mea n-am pastrat niciun obicei, cu o singura exceptie, de dragul bunicii mele – bunica mea ne-a cusut doua pernute si noi a trebuit sa stam pe ele si sa ne dam unul altuia cate o lingurita de dulceata de trandafiri, ca sa ne fie viata dulce :). Am avut noroc sa particip numai la nunti decente, sa nu vad obiceiuri ciudate de demult si sper sa fie asa si in continuare. Si mai ales sper sa am si eu ocazia sa particip la o nunta de zi, ar fi tare fain.
Eh, am fost prea mult dusa pe la nunti la tzara 😀 , si vara si iarna, dar mai des toamna dupa ce se facea tulburelul :D, si mers cu faitonul, si pe viscol, si copil am fost cu toata familia cu un camion (si acum tin minte nunta aia 😀 ) . si la ciorba de potroace a 2a zi. Bunica mea de pe tata era bucatareasa la nunti, avea ea mult mai multe de povestit 🙂 .
Asta cu pernutza am vazut-o de 2 ori o data, cand s-a maritat un unchi, nevasta fiind din alta zona, si a 2a nunta tot in satul de unde era mireasa unchiului, dar habar nu am despre traditiile de acolo, cred ca erau diferite, din satul ala insa imi aduc aminte culesul ciupercilor din padure 😀 si vinul de coarne.
Si zi, nu ai avut turta la nunta ? Ultima turta rupta o vazui in 2000, la etajul 4 🙂 .
Dar dans in fata blocului cu acordeon o vazui si in Berceni (nunta la scara vecina, pus boxe si tot cartierul participa), si in Crangasi in varful Ceahlaului.
Chiar, in anii 1985-1990 de ce se maritau fetele alea la 16-20 ani??? …
Nu, chiar n-am avut turta la nunta :)), nici lautari, nici dans in fata blocului.
Eu n-am fost decit la nunti de colegi si prieteni, la oras, asa ca mai mult de furat papucul miresei nu stiu.
Dar mi-ar fi placut sa ma marit la 20 ani:)
Cica tendinta la tineri e sa stea linistiti, in cuplu, acasa, de pe la 17 ani, fara chefuri si iesiri. Si chiar vad, printre copiii prietenilor sau colegii copiilor ,cupluri din astea care tin de ani buni. Unii se si căsătoresc, altii sunt ca si cand ar fi căsătoriţi .
In afara de nuntile din copilarie la tara, unde mergeam des (bag sama) – sa va amuzati – imi placea!!! erau singura distractie unde am fost dusa!
Apoi in liceu o vecina s-a maritat, tot asa in fata blocului cu desfasurare, deja incepusem sa ma revolt impotriva “obiceiurilor” irationale, si deja ma intrebam de ce asta si cealalta. Apoi 2 din prietenele mele bune s-au maritat in facultate, asa ca nuntile lor am fost iar cu incruntaturi la mine 😀 . Apoi cand am ajuns sa lucrez, o invitatie la nunta ma usca de bani asa ca am inceput sa le evit 😀 😀 😀 .
By the way, auzii ca se poarta datul in romania de 1000 lei la nunta, minim. De persoana. Pe la voi cat e? 😀
N-am auzit de sume asa de mari. Depinde acum si la ce restaurant e nunta, cine stie la ce nunta de lux o fi fost cel ce ti-a spus asa. Noi am fost in ultimul an la 5 nunti (4 in Iasi, una in Falticeni) si-am dat 1200 sau 1000 de lei de cuplu, la restaurante frumoase. La o a 6-a a fost doar sotul (era colegul lui) pentru ca nunta respectiva era una foarte eleganta, intr-o locatie de lux si a dat 700 de lei el singur – nu prea aveam bani in perioada aceea, asa ca am procedat asa.
Mie mi se pare mult! Nu-i de mirare ca multi nu merg la nunti din cauza ca le dezechilibreaza bugetul.
Poate 1000 de cuplu 😛 Mulți iau în considerare cât dau per cuplu. De exemplu, pe mine mă tot omora o prietenă cu întrebarea câte familii am invitat la nuntă. Și eu tot îi ziceam că nu știu pe familii că am și prieteni single sau necăsătoriți și eu socotesc oamenii, nu cuplurile.
Oricum, eu am tot fost la nunți în ultima vreme și din ce am văzut și la a mea se poartă 500-600 lei de persoană sau 1000-1200 de cuplu. Mă rog sunt și excepții atunci când e cineva f apropiat.
Țin minte că tot la nunta prietenei din Portugalia lumea a dat fix cât era meniul. La ei nu se poartă să dai ceva în plus.
Cind eram copil aveam o “Gospodina” nu departe, ma amuza sa merg pe acolo seara cind se faceau nunti si sa ma uit 🙂 Asa ca inteleg ca te distrai.
N-am mai fost la o nunta de un car de ani, nu stiu nimic, nici in Franta n-am avut onoarea sa fiu invitata, ca nu stiu pe nimeni care sa se fi casatorit. Ba uite ,mint, s-a casatorit fiica unei prietene, dar ei stau departe, departe….E o anumita perioada cind mergi la multe nunti, ca toti din jur se casatoresc, apoi la botezuri, in ultimii ani am mai fost doar la… inmormintari 🙁 Totusi am mai fost si la aniversari sau aniversari de casatorie.