cultura

Cum să scrii un articol care să nu intereseze pe nimeni

        Nu o să vă țin prea mult în suspans așa că o să vă spun din start marele secret: scriind despre cărți. Cele mai puțin citite articole de pe acest blog  și care n-au stârnit mai deloc interes, cele fără comentarii și fără vizualizări au fost cele în care am scris despre cărți sau despre ce am mai citit, în general. Și după cum arată glumele din online se pare că nu doar eu am constatat acest lucru. cultura

         În consecință, n-am făcut niciodată recenzii în adevăratul sens al cuvântului chiar dacă mi-am exprimat pe scurt părerile. Dar așa, cap-coadă, n-am scris niciodată. Pentru ce să scriu dacă nu interesează pe nimeni? Adevărul e că nici eu, la rândul meu, nu sunt o mare devoratoare de recenzii și dacă îmi propun să citesc o carte îmi sunt suficiente câteva cuvinte care să-mi stârnească interesul sau, dimpotrivă, să-mi spună că cel puțin pentru momentul respectiv cartea nu intră în aria mea de preferințe.

       În calitate de cititor de bloguri, s-ar putea spune că și eu sunt oarecum superficială și dacă văd un titlu gen Cum poți da jos 3 kg în două zile există o mult mai mare probabilitate să intru pe articolul respectiv decât pe un altul care se intituleazî sec  Jurnalul diavolului de Robert K. Wittman. Urmează deci întrebarea pe care și-o pun toți marii gânditori ai țării preocupați de viitorul națiunii. Mai citește cineva în ziua de azi? Eu cred că da și spun asta în pofida negativismului pesimist manifestat de pseudointelectualii supărați pe viață. Văd că în jurul meu majoritatea oamenilor citesc cu plăcere chiar dacă nu în ritmul de pe vremuri când, în lipsă de altceva, lumea se refugia în cărți. În orice casă, oricât de modestă, exista o bibliotecă iar postul de vânzătoare la o librărie era cel puțin la fel de important și de vânat ca cel de gestionar la o alimentară de cartier. Sigur că între timp lucrurile s-au schimbat și în ritmul amețitor al vieții de acum timpul alocat lecturii a scăzut simțitor dar încă lumea citește.

        Cu toate că se spune că rolul cărților este hotărâtor în formarea personalității, am întâlnit relativ mulți tineri care deși n-au citit decât strict ceea ce li s-a cerut la școală, au ajuns oameni cu o vastă cultură pe care și-au format-o exclusiv din documentarele tv sau de pe internet. Sunt adulții, până mai ieri copii, care au preferat întotdeauna un dispozitiv cu ecran în locul unor pagini cu miros de cerneală tipografică și nu doar o dată am fost surprinsă să văd ce cunoștințe vaste au despre istorie, religie, geografie sau chiar artă. În consecință, din punctul meu de vedere, expresia ”n-a citit în viața lui o carte”  necesită nuanțări. Pentru că nu știu câtă înțelepciune, informații sau modele de urmat  ai putea găsi în romanele Sandrei Brown chiar dacă ai citit cu toptanul. Nu condamn în niciun fel literatura de divertisment, a nu se înțelege greșit. N-am nicio reținere, ba chiar îmi face plăcere să răsfoiesc reviste ca cea de aici fără să consider că aș da dovadă de frivolitate. Până la urmă a citi înseamnă în primul rând a te relaxa și nu doar a-ți îmbogăți cunoștințele despre filosofie sau spiritualitate.

        De când am kindle-ul nu mai cumpăr cărți decât în format electronic. De fapt fenomenul s-a produs invers, am cumpărat kindle-ul pentru că nu mai aveam loc în bibliotecă și chiar nu am vrut să-mi umplu toată casa cu rafturi. Am câteva cărți pe care le-am citit de mai multe ori dar, în general, marea majoritate a romanelor le citesc o singură dată. Le-am cumpărat, le-am citit, le-am pus în bibliotecă și acolo zac de ani de zile scoase doar din când în când pentru a fi scuturate de praf. Ocupă prea mult loc și din păcate nu mai au nicio utilitate pentru că nu le mai citește nimeni. Nici măcar reviste nu-mi mai cumpăr decât foarte rar și atunci doar pentru cadourile pe care le au atașate :) Iar de ziare nici nu mai poate fi vorba. Le citesc doar pe alea care se distribuie gratis. Tehnologia ne-a adus în punctul în care putem să găsim toate informațiile legate de modă, frumusețe, lifestyle, vedete sau cultură online, printr-un simplu click. De exemplu, aici.

        Cu toate astea, cred în continuare că o carte bună este hrana sufletului și că cei care citesc au privilegiul de a trăi mai multe vieți deodată. Dacă ar fi răspund la întrebarea care este cartea care mi-a schimbat viața într-un fel n-aș sta deloc pe gânduri și aș spune Pe aripile vântului de Margaret Mitchell. O am pe noptieră și este cartea care îmi dă curaj și putere în momentele grele. Cred că sunt pasaje pe care deja le știu pe dinafară dar totuși găsesc de fiecare dată câte ceva nou descifrat printre rânduri. Scarlett O’Hara este personajul meu preferat din literatură iar fraza cu care se încheie cartea ”After all, tomorrow is another day” (până la urma urmei, mâine este o nouă zi) mi se pare un bun slogan după care să îți conduci viața. Voi aveți o astfel de carte de suflet?

 

 

Share This:

23 păreri despre “Cum să scrii un articol care să nu intereseze pe nimeni

  1. Si eu am citit de 2 ori Pe aripile vantului in tinerete… cred ca trebuie sa o citesc si in engleza :)
    Poate in perioada sarbatorilor de iarna cand am mai mult timp liber la dispozitie. Sigur o am in Kindle (eu imi ador Kindle-ul).

  2. Am zambit in coltul gurii, si eu am constatat acelasi lucru legat de prezentarile de carte de pe blog. Foarte putine vizualizari desi nici eu nu fac vreo recenzie pretentioasa, ba chiar incerc sa prezint in mod mai „popular” ceea ce citesc. Dar nu disper, imi place sa scriu despre cartile mele. Nu prea am incredere in recenziile adevarate, profesioniste, deoarece nu contin pareri sincere sau nu ma lamuresc prea tare daca e o carte care sa-mi placa. Cartea de suflet a cunoscut mari schimbari in cazul meu, la mine a fost mult timp „La rascruce de vanturi”, ma uluieste intensitatea povestii, e dureros de emotionanta. In prezent sunt mai sf in alegeri, ma las mai greu dusa de sentimente, dar consider ca un autor exceptional este Dan Simmons. Nu stiu daca tinerii carora nu le plac cartile ar putea compensa prin documentare. Mi se pare ca cele doua sunt legate, amandoua inseamna foame de informatie, asa ca cineva iubitor de carte este automat si consumator de documentare si invers. Sau poate n-am intalnit eu exceptia de la regula.

  3. Nu cred ca am o carte de suflet, desi am multe care mi-au placut. In ultimii ani mi-au placut mult cartile Laurei Kasischke. Acum vad ca am dat-o pe autori japonezi (nu Murakami). Dar citesc mai mult carti documentare si mai putina beletristica.
    De citeva saptamini folosesc zilnic transportul in comun si am fost placut impresionata sa vad numar mare de oameni citind carti. Si eu umblu cu cartea dupa mine:) Kindle nu mi-as lua : am incercat ceva asemanator inchiriat de la biblioteca si nu mi-a placut.

    1. Si eu prefer cartile cu pagini de hartie dar mi-am propus sa fiu practica si vad ca ma tin destul de bine de regula ce mi-am impus-o.

    1. Sa ai grija cand vei lua decizia alegerii unui ebook reader, in format pentru kindle (.mobi) nu prea gasesti carti in limba română.

      1. Intr-adevar, in format mobi gasesti mai putine variante in lb. romana, dar si formatul epub poate fi convertit in mobi cu un programel free online. Si cred ca mai sunt si alte formate ce merg convertite, doar de epub m-am lovit eu pana acum.

  4. Well, având un blog exclusiv despre cărți, nu am cum să public foarte des pentru că deh nu citești o carte pe zi 😛 Recunosc că înainte de blogul meu nici eu nu citeam recenzii pe net, cel mult mă uitam pe Goodreads să văd ce au mai zis alții. Acum însă chiar sunt interesată să văd ce au gândit unii despre o anumită carte, mai ales dacă am întrebări și aș vrea să le discut cu cineva. Însă, prefer să citesc recenziile după ce am citit cartea. Nu mă dau în vânt după recomandări, prefer să caut singură cărțile în librării, sau culeg recomandări din zbor (discuții, premii literare, etc).
    Cărți de căpătâi la momentul acesta: Jurnalele Sylviei Plath și Tetralogia Napolitană.

      1. Dacă nu am avea și un job poate :) Și musai să fie scurte, maxim 250 pagini. Dar apoi cred că ar fi o super varză în capul nostru de la atâta citit. 😀 La mine media e pe la 4-5 cărți pe lună și sunt destul de mulțumită așa.

  5. mă miră ce spui, recenziile mele de carte (rare ce-i drept) s-au bucurat și se mai bucură de interes atât din partea editurilor la care au apărut cărțile, cât și din partea cititorilor. articolul meu despre sanderson si stormlight archives este printre cele mai citite de pe blogul meu. :)

    cărțile mele favorite? yay, o listă extrem de lungă din care zic: herman hesse- narzis und goldmund, dino buzzati- secretul pădurii bătrâne, markus zusak- hoțul de cărți, alice miller- revolta trupului…
    iar acum citesc seria GoT, de fapt mai am puțin și termin ultima carte, deși n-am văzut niciun episod al serialului.

    1. Cine știe, poate asta se întâmplă doar în cazul meu. E foarte greu dacă nu chiar imposibil să alegem doar o carte și numai una, nu?

  6. Eu nu cred ca pot alege o carte singura, am o multime pe care le iubesc. Inca mai cumpar carti, dar cred ca trebuie sa ma opresc pentru ca chiar nu mai am spatiu, am peste 1000 de carti la mine acasa iar parintii mei in jur de 2000 (ei au casa mai mare :) ). Citesc cu interes si recenziile dar nu sunt decisive pentru impulsul de a citi cartea pentru ca am citit destule recenzii admirative iar mie cartea nu mi-a spus nimic (si invers). Si nimic nu se compara cu o carte scrisa pe hartie, de aceea nici nu ma gandesc la kindle. O rasfoiesc, o miros :), pipai hartia, mediul electronic nu iti ofera asa ceva. Si nu trebuie sa ma stresez daca o scap din mana, ca mai fac si de-astea.
    Mai am in jurul meu cativa oameni care citesc, eu le imprumut cu drag cartile mele si primesc altele de citit, asa ca nu sunt de unica folosinta.

    1. De vreun an am din nou, după o lungă pauză, abonament la bibliotecă și este minunat. E drept că noile apariții le aduc doar după vreo 6 luni dar sunt foarte mulțumită și așa.

  7. Eu citesc destul de multe carti, dar dintre toate articolele de care dau pe bloguri, de recenziile la carti ma feresc cel mai mult. Sau citesc doar 1 paragraf, in caz ca mi se pare titlul interesant, ca sa vad daca ar merita sa consider sa pun mana pe cartea respectiva in viitor. Iar de comentat – extrem de rar, cred ca doar la reviewul unei carti pe care l-am citit si eu daca am ceva de zis/adaugat/comentat la ce a spus autorul.

  8. Noi avem prea multe carti. Imi ia mult timp sa am grija de ele (praful, ordinea), sa mai zic cat de greu o fost mutatul ( in ultimii 6 ani ne-am mutat de 3 ori). Asa ca kindle-urile sunt o inventie faina, ar tot cumparam pe hartie 😀

    Carti de suflet? recitesc Muntele Vrajit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *