vegetal

Cât de demodată sunt?

        Ultima modă (sau poate nu ultima, dar oricum în continuare în mare vogă) este să renunți la cablul tv. Motivul nu e nicidecum de natură financiară ci reprezintă eliberarea dintr-o realitate paralelă care a ajuns să sufoce prin multitudinea de reclame la bere, medicamente sau supe la plic. Cei care au renunțat la cablu invocă sentimentul de dezgust (și de cele mai multe ori pe bună dreptate) în fața emisiunilor în care aceleași ”vedete” emit judecăți de valoare devenind specialiști în economie, finanțe, medicină sau sport. Televiziunea a devenit cel mai mare consumator de timp, un drog la care unii se pare că nu pot renunța decât tăind răul de la rădăcină.

        Până aici să zicem că înțeleg. De fapt înțeleg doar parțial pentru că nu te obligă nimeni ca atunci când intri în casă să te arunci pe telecomandă căutând să vezi ce mai aberează Adriana Bahmuțeanu, Zăvoranca sau alde Capatos. Dar cine știe, poate e ca si cu fumatul, un fumător care vrea să se lase intră în fibrilații atunci cînd vede un pachet de țigări desfăcut pe masă. Ce nu înțeleg este că deși renunțatul la cablu se face în ideea de a nu mai pierde timp zăcând pe canapea, de cele mai multe ori nu se întâmplă acest lucru iar emisiunile tv de orice fel ar fi, știrile sau documentarele sunt înlocuite de seriale. Cunosc enșpe mii de cazuri în care oameni care nu pierd nicio ocazie de a trâmbița sus și tare că nu se mai uită la televizor de nu știu câți ani, își umplu weekendurile cu câte două-trei-patru sezoane din seriale de care nu se mai pot desprinde. În afară de faptul că episoadele nu sunt întrerupte de reclame, eu nu văd niciun câștig iar dependența este exact aceeași. Adică nu e canabis ci e hașiș. Deci? e mai cool să te uiți la seriale decât pe Digi Life, Animal World sau pe Viasat History? Și, recunosc, urmăresc cu sfințenie rubrica Meteo deși am în permanență prognoza pe telefon dar îmi place mie cum explică Busu la tablă cum vine peste noi ciclonu’ sau anticiclonu’ :) Nu cred că o să renunț la cablu vreodată oricât de demodată aș părea.

        Alt trend care a ajuns să mă irite din ce în ce mai tare este cel cu mâncatul sănătos. De fapt nu ce mănâncă alții mă deranjează ci faptul că au ajuns să se uite la mine în farfurie. Dacă beau un pahar de cola mi se spune că e cea mai puternică soluție de îndepărtare a ruginii și a depunerilor de calcar, dacă mănânc un șnițel cică îngurgitez odată cu el și 52 de compuși chimici toxici, o bucățică de slănină cu ceapă a devenit otravă iar zahărul din prăjituri este mai dăunător decât alcoolul. Îmi plac și mie salatele, nu refuz cruditățile și stau perfect cu colesterolul dar atâta timp cât mă simt bine în pielea mea și sunt sănătoasă nu o să trec de bunăvoie la un regim bazat pe alge marine, grâu încolțit și muguri de pin. Plăcerea de a mânca ceva gustos alături de familie sau prieteni este cea mai la îndemână metodă de a te bucura de viață iar mesele festive la care se sărbătoresc evenimentele frumoase devin peste timp cele mai dragi amintiri. Așa că voi sări în continuare peste dieta raw vegan cu deosebită grație. vegetal

        În schimb, minimalismul este un curent cu care nu am o relație foarte clară ci mai degrabă una de dragoste-ură. Aș vrea, îmi doresc, știu că duce la o stare de mulțumire interioară dar deocamdată nu l-am putut îmbrățișa cu totul. Stau pe margine și îi admir pe cei care au făcut-o. Minimalismul este un stil de viață care presupune eliminarea obiectelor și a obiceiurilor inutile și axarea pe simplitate. Simplitatea este cuvântul cheie deși din momentul în care ne naștem suntem bombardați de ideea că trebuie să acumulăm bunuri: case cât mai mari, mașini scumpe, haine ultimul răcnet, jucării la modă și ultimele tehnologii în materie de telefoane sau electronice. Cu toate astea, știm cu toții că fericirea nu se poate cumpăra din magazine. O tipă, Jackie French Koller, scriitoare de cărți pentru copii, ar fi spus la un moment dat că există două căi pentru a deveni bogat: prima – prin a dobândi cât mai mult, iar a doua prin a avea dorințe cât mai puține (There are two ways to be rich: One is by acquiring much, and the other is by desiring little). Adepții, din ce în ce mai mulți, ai curentului minimalist i-au dat perfectă dreptate și au luat în calcul a doua variantă.

        Se prea poate ca în realitate deținerea a cât mai puține lucruri să aducă mai multă bucurie în viața de zi cu zi deși, spun încă o dată, eu nu am reușit să fac acest lucru decât parțial. Eliminarea obiectelor inutile a fi o realizare care ar schimba aproape totul despre noi: modul în care ne petrecem timpul, energia și banii. Cu alte cuvinte ar schimba fundamentul vieții noastre.

        Cu ce ar trebui început? Poate cu decorațiunile pe care le avem în casă și care nu dau niciun fel de valoare personală vieții noastre. Bibelouri care nu au alt rol decât acumularea de praf, suveniruri din vacanțe de mult uitate, coșulețe cumpărate la reduceri sau tablouri fără mesaj dar care se potrivesc cu nuanța covorului. Apoi, sau poate asta ar fi trebuit în primul rând, hainele. Statisticile spun că în 80% din timp (deci în majoritatea timpului) purtăm 20% din hainele pe care le avem în dulap. Și atunci de ce să le lăsăm să ne sufoce? Știu, e ușor de spus, greu de făcut. La curățenia de toamnă am donat plase întregi de haine și nici măcar nu s-a observat pentru că nu s-a eliberat nici măcar un umeraș. Am scăpat atunci și de o mulțime de accesorii pe care însă le-am înlocuit urgent cu altele cumpărate de aici sau de aici. Ce să fac dacă nu mă pot abține? :) îmi plac la nebunie toate flecuștețele astea și mă bucur să le am.

        În schimb la ustensilele din bucătărie pe care nu le mai foloseam de ani de zile am renunțat definitiv iar sertarele îmi sunt acum pe jumătate goale ceea ce mă bucură nespus. Mai am de sortat (încă o dată!) cărțile din bibliotecă, prea multe și nerăsfoite de un veac, jucăriile și caietele de școală ale copiilor și neapărat pernele și pernițele de toate formele și culorile care mi-au invadat debaralele.

        Deci, în concluzie, deși mă atrage ideea minimalismului, deocamdată sunt departe de a o îmbrățișa complet. Sunt deci, și în afara acestui trend. Și cu cablul tv la fel, și cu mâncarea sănătoasă idem… sunt oare complet demodată? Aaaaa, și era să uit de moda aparatelor de îndreptat dinții. Nu contează că ați trecut de 40 de ani, dacă vreți să fiți cool și să aveți un zâmbet de milioane, musai să treceți pe la specialistul ortodent :)

 

 

Share This:

23 păreri despre “Cât de demodată sunt?

  1. tare mi a placut articolul tau :). si eu observ treaba asta cu serialele. o singura data m am uitat la un serioa pe net, neveste disperate, si eram ahtiata. abia asteptam sa raman singura si ma uitam cu orele chiauna. bine, eu mesteream quilling in timpul ala, nu stateam chiar degeaba.
    acum n as mai avea rabdare.
    cu mancarea la fel. de asta am si tot scriss despre asta. adica muraturile si slanina nu mai sunt bune, trecem pe muguri. adica plecam la pascut.
    cu minimalismul nu stiu, ca la doi copii in casa e cam greu desi am momente cand zic ca transform camera lui dante in chilie de calugar ca sa nu mai aiba distrageri cand trebuie sa invete :)))

    1. Am pus niste castraveti la murat asta toamna si au iesit un deliciu :) Nu-mi vine sa cred ca i-am terminat deja si inca ianuarie nu s-a incheiat. La anul pun cantitate dubla :)

  2. Eu nu ma uit la mai mult de 2 episoade dintr-una. Dar nu m-am mai uitat de cîțiva ani la seriale, de cînd am fost asa entuziasmați de Breaking bad, ca nu ne mai place niciunul. Altfel e fain cu serialele, ca mai repede iti iei juma de ora seara sa vezi un episod, decit sa vezi un film întreg. Cablu n-avem si n-am avut niciodată. Asta se cheamă că am devansat moda? :)
    Faptul ca scrii iar de moda cu mîncatul sanatos inseamna ca ceva te riciie. Atîta timp cît TU esti mulțumită de ce faci, nu văd de ce te-ar afecta ce fac restul.
    Iar de ortodontie , mie mi se pare ca acum toți tinerii au acelasi zâmbet perfect. Cîteodată frumusețea stă în mici imperfecțiuni. Stiu pe cineva la peste 40 ani care și-a pus, dar acum nu pot sa zic ca e mai frumos. Dar mi-a zis ortodontista copiilor ca daca n-ai dintii perfecți aliniați, la bătrînețe ai probleme cu paradontoza. Acum nu stiu daca e discursul pe care îl tine ca sa isi faca ea reclama sau chiar e adevarul. Oricum , daca fata mica nu o sa aiba probleme mari de aliniere a dinților, n-o sa ii fac aparat. Ca asta cu ortodontia mi se pare o industrie.

    1. Stii de ce ma afectează? pentru că înțelepții în ale nutriției nu încap de mine. Este mai mult decât neplăcut când, de exemplu, îmi fac un ness la serviciu (nu se întâmplă în fiecare zi dar totuși uneori îm face plăcere) și se găsește un deștept care vine și îmi spune că nesul este cancerigen.

  3. Nici eu nu cred că-i sanatos, dar maică-mea bea de zeci de ani DOAR ness ( cafea obișnuită niciodata), uneori cîte 4-5 pe zi, dar nu mai putin de 2. Tari, de stătea lingurița in ele, acum a lasat o totusi mai moale.

    1. Da, e cam mult. Stiu si eu ca nu e cel mai sanatos lucru dar, pe de alta parte stiu ca nu fac excese de niciun fel. Poate doar la cirese nu ma pot abtine :)

  4. A devenit o moda? ca eu o duc fara cablu, fara tv de ani de zile (am avut in 2 reprize de cate 2 ani datorita sotului sau obligativitatii legarii la cablul de internet), 2 colegi de birou nu au cablu de cand au parasit incinta parintilor etc.
    Ca o remarca personala, calitatea proasta a unor emisiuni, lipsa de informatii corecte si excesul de publicitate, in contrast cu alternativele actuale duc la scaderea interesului pt cablu si tv. Noi am reinceput sa ne uitam la seriale (avem cont pe netflix de 3 saptamani). Nu am facut-o de 10 ani ( ne-a crescut copila, avem mai mult timp) asa ca vedem 1-2 episioade de Marco Polo saptamanal, in weekend (desi weekendul asta nu am vazut nimic ca am tot umblat si avut musafiri si am fost la petreceri). Serial pe care il recomand (daca era prost adormeam instant) – mai si tricotez la film.
    Si imi dau seama ca in ultimii 10 ani am vazut filme fix sa le numar pe degete, intr-un fel regret ca sunt multe de arta iesite pe piata si verisoara mea face pr de film si propune si propune, dar pe de alta parte e bine, e semn ca am avut ce face in lumea reala.

    Dar dependenta unora ti-o confirm. Cand mergem la socri acasa, au 3 tv-uri mergand, noi inchideam pt protectia copilului si a urechilor proprii, ei deschideau firesc si nici nu isi dadeau seama ce derula acolo (cum intrau in casa si dupa descaltzat cautau telecomanda …) . Eu am o gluma, de cate ori merg la ei parca ma ia durerea de hemoroizi sau de cap sau nevoia de asigurare la masina (la cate reclame sunt…).

    1. Da, adevenit o modă. Dar pe lângă faptul că se renunță la cablu trebuie neapărat să te uiți cu compătimire la cei care încă nu au făcut-o, altfel acțiunea nu este pe deplin finalizată :)))

      1. in birou suntem 50% 50%. Cine se uita mai jalnic, nu stiu :)) dar coleguld in fatza insista la 2-3 sapt. sa imi recomande cate un tv :))) – ceilalti toti se amuza :)))

  5. Despre alimentatia sanatoasa, soc si groaza: am cumparat in weekend suc din mega image ca aveam musafiri si stiam ca nu pot sa le dau numai bio bio. Iti dai seama ce crima am facut? 😀 😀
    In rest cola nu luam acasa dar la restaurant sotul si copila iau, iau si cartofi prajiti sau snitel etc.. Cand o afla copila ca se poate cumpara si acasa … :))))))

    1. Daca iti place gustul (si tuturor ne cam place), din cand in cand merge cate o prajeala, asta e părerea mea. Dar evident ca nici eu nu-s nebuna sa mananc pită cu slană toată ziua. Si nici chiftele si snitele. Vara nici nu ma ating de ele.

  6. Ce-mi place cum le-ai adunat :)
    Mie cel mai important mi se pare echilibrul. Si in stilul de viata, si in comportamentul fata de ceilalti. Stii cum e, da-le cate un bat unor oameni, unii o sa-si faca undita, altii bate sa-si scoata ochii :))
    Stiu persoane care se bat cu pumnii in piept ca n-au TV, dar fac binge watching pe Netflix, despre ce vorbim aici? :)))
    Eu am di tati. Si cablu si TV, ba chiar 3d TV ul, ma uit pe CNN seara, si copilul la un serial de copii, si pe Netflix ma uit la filme, documentare, seriale. La filme ne uitam de regula in wk, seara cate un episod din ceva, ca sa avem timp si de citit si facut lucruri impreuna
    Cola nu beau, nu-mi place, sucurile de orice fel nu-mi plac, dar beau cafea, ceai, vin, din toate cu masura, 1-2 cafele pe zi, 2 pahare de vin in wk, porcarii mananc ocazional (dar mananc), de regula cand nu suntem acasa. Si pe mine ma irita comentariile, like really, chiar traim echilibrat, ma vezi o data cu snitelul si imi tii teorie… Te inteleg!
    Minimalismul e un proces. Eu am scapat de prea multe lucruri 😁 si m-am trezit ca nu ma descurc cu ce am ramas, am mai adaugat dupa aia 😁 dar nu prea am regretat lucrurile de care am scapat, oricum nu le foloseam cu placere, asa ca am profitat sa imi iau chestii care chiar imi plac si-mi folosesc. Castigul e la timp si liniste, nu mai trebuie sa ai grija, fie si mental, de zeci de chestii

    1. Ai atins punctul meu sensibil. La tv nu-mi place sa ma uit singura, mi se pare total aiurea ca fiecare să stea in camera lui si sa se uite la alt televizor. De aceea nu avem decat un singur tv in casa, in living, si ne uitam impreuna astfel incat sa putem comenta si schimba impresii. Gestul suprem de iubire este înmânarea telecomenzii partenerului :)

  7. Am renuntat la cablul tv acum 4-5 ani doar pentru ca n-am gasit in mine destula vointa sa nu mai pierd la tv cateva ore pe zi. Nu ma uitam la Capatos sau Bahmuteanu, dar zilnic butonam in fata ecranului fara sa stiu cand trecea timpul si numai ce ma trezeam ca iar e ora 9 seara.
    Exista si cealalta fata a monedei, la fel de agasanta: oamenii apropiati ma intrebau de fiecare data cand ma vedeau daca nu ma plictisesc fara tv, ce fac ca nu mai aflu stirile, ca e prea liniste in casa etc.
    Televizorul l-am pastrat ca sa ne mai uitam la filme, dar nu facem maratoane de seriale, sunt zile intregi in care tv-ul ramane inchis, lucru care inainte nu se intampla.
    Daca fiecare si-ar vedea de treaba lui, ar fi tare bine :)
    A mai fost o alegere cu care iar ne-am pus in cap familia: hotararea de a reduce foarte mult consumul de carne, aproape pana la 0. Pe internet am dat peste niste filmulete care mi-au rupt inima in doua cand am vazut cat de mult sufera animalele in unele ferme, abatoare etc :((( numai pentru a avea noi burta plina. Sau animalute jupuite de vii pentru blana. Vai, n-am mai putut … Aproape 1 an n-am mai putut manca deloc. Acum am mai gustat, dar simtind vina. Insa cei din familie luni de zile ne-au „hartuit”:)), chiar daca noi nu deschideam discutia (ba nu inteleg ce ne mai ramane de mancat, ba ne tot imbiau cu fel de fel de mancaruri care au carne). Dar lasati-ne, frate, in pace!:)))
    Stilul aerisit, mai minimalist imi place, lucrurile prea multe simt ca ma sufoca, dar sotul meu e un pic cam „hoarder” :)), asa ca pastram un echilibru in familie, nici prea mult, nici prea putin.

    1. Echilibrul e cuvantul cheie si, cum spui, fiecare sa-si vada de treaba lui.
      La carne as putea renunta, de altfel mananc destul de rar, si cred ca as putea renunta si la filme. Am pierdut atata timp cu filme proaste din care nu m-am ales cu nimic incat acum imi vine foarte greu sa incep sa vizionez un film si o fac abia dupa ce primesc recomandari din mai multe surse de incredere :)

      1. Eu ma uit la nota pe imdb. Ca sa vad un film, trebuie sa aiba minimum 7.7-7.8.
        Ma gândeam la seriale. Poate pentru ca am prins vremea când asteptam cu mare interes cîte o săptămîna ca sa vad un nou episod, acum nu ma deranjează sa astept o zi, doua, trei. Si nu-mi place sa ma uit singură la filme: ne strîngem cel puțin doi, dar preferabil toți din casa sa ne uitam la cîte ceva, dar singură nu imi pun nimic, chiar dacă am dvd cu film fain in casa.

  8. moaaaama ce pofta mi-ai facut de pita calda cu slana… dar slana din aia afumata la tara, bine condimentata…nu am mancat de muult timp si frigul imbiie la ceva cald.

    In rest, si eu ar trebui sa fac ordine in ustensilele din bucatarie si carti. Dar tot ocolesc de ceva ani. Mi se pare trist ca petrec mai mult timp curatand si intretinand biblioteca decat citind…nu e firesc. Dar inca nu sunt pergatita sa dau din atasamentele mele emotionale, carti luate cand banii abia ma ajungeau, sau primite cadou, sau la nu stiu ce gaudeamus etc etc. si fiecare carte pe care o am are o poveste.

    Pe de alta parte am remarcat ca de cand am „eliminat” lucrurile pe care nu le-am folosit de ani si nici nu o sa le mai folosesc sau care nu imi aduc nicio bucurie (frumoasa expresie, o sa o tin minte), viata mi-a devenit mai simpla (curat mai usor, gandesc si decid mai repede etc).

    Off topic: ia ziceti, la ce va uitati pe netflix? prima serie de la Marco Polo a fost super, a 2a pare cam fortzata deci nu m-a prins. Nu ceva mare, ca am rabdare doar 1-2 episoade pe saptamana.

  9. Incep prin a spune ca nu esti demodata deloc. La urma urmei faci ce crezi ca e mai bine pentru tine. Ce mi se potriveste mie, nu ti se potriveste tie si invers. Nu conteaza ca adopti un stil de viata minimalist, nu conteaza ca mananci sau nu raw vegan, ca te uiti sau nu la tv… ce conteaza e cum te simti in fiecare minut al vietii tale.
    Nu pleca urechea la ce spun oamenii. Indiferent de ce alegi sa faci, intotdeauna se va gasi cineva care sa iti spuna ca nu e bine. Asa sunt oamenii… ii doare mai mult de „capra vecinului” decat de „capra” lor. :)
    Nu trebuie sa te justifici pentru alegerile tale. Atata timp cat tu esti linistita, impacata cu tine si cu alegerile tale, restul e doar zgomot de fundal. Incearca sa transformi acel zgomot daca se poate intr-un sunet placut, pentru ca nu ai cum sa scapi de el. Poate doar daca te izolezi pe o insula. :)

    1. Cu teoria e intotdeauna mai usor decat cu practica si chiar daca spun ca nu ma intereseaza parerea celor din jur, uneori este greu sa ii ignori complet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *