reciclare

Cine nu iubește ursuleții?

        Dacă mai aud vreodată pe unul spunând cu o mutră scârbită că vrea o țară afară în timp ce strivește cu vârful pantofului mucul de țigară aruncat cu nonșalanță pe trotuar o să fac o criză de nervi. N-am văzut în viața mea un polițist dând amendă cuiva care aruncă gunoaie pe jos și foarte rar am văzut pe cineva luând atitudine împotriva mârlanilor care confundă aleile din parcuri cu tomberoanele. În schimb specimenele astea n-au nicio jenă în a striga cu voci înfocate de patos revoluționar împotriva nenorociților care le-au furat țara.

        Schimbarea trebuie să vină de la fiecare individ în parte. Dacă vrem ceva, trebuie să mișcăm măcar un deget și nu să așteptăm să ne cadă din cer. Din cer nu cade decât ploaia, nicidecum bunăstarea. Civilizația s-a făcut cu amenzi usturătoare și știu sigur că românii care lucrează în străinătate cunosc perfect regulile locului în care stau unșpe luni pe an. Dacă nu le respectă, îi ia mama dracului. Cu siguranță există și acolo excepții dar procentul celor care nu se conformează este infim.

        Dacă vă întrebați ce ați putea face voi înșivă pentru țara asta cu care ne mândrim o dată pe an, la 1 Decembrie, iar în restul zilelor o hulim, vă dau o idee. Începeți să reciclați. Exact așa cum se face ”afară”. Cum ați văzut prin țările pe unde ați umblat iar dacă nu ați umblat, sigur ați auzit de la prietenii care vin vara în vacanță. Gunoiul se triază peste tot. Plasticul merge într-o parte, sticla în alta, hârtia și aluminiul separat. Gunoiul menajer e astfel mult redus, mașinile de la salubritate care colectează o dată pe săptămână resturile din tomberoanele scoase în fața casei știu exact cine, ce și cum a triat resturile. Nu poți să încalci regulile pe care le respectă un oraș întreg pentru că riști să fii amendat. Iar amenzile sunt departe de a fi  ”simbolice”, pentru un caca de câine pe trotuar poți să plătești chiar și o mie de lire. Sterline.

        Poluarea ne va ucide într-o bună zi. Poate nu direct pe noi ci pe copiii sau pe nepoții noștri ceea ce ar fi cu adevărat foarte trist. O să ne ucidă precum pe ursul polar filmat anul trecut în insula Somerset (undeva în nordul Canadei). Poate ați văzut imaginile viralizate pe internet care îți rupeau inima cu un urs polar pe moarte, un schelet ambulant abia ținându-se pe picioare, căutând în zadar mâncarea dispărută din cauza schimbărilor climatice. Schimbări climatice produse din cauza poluării excesive. Calota glaciară se micșorează de la o zi la alta și pe măsură ce temperaturile cresc, gheața se topește mai devreme  iar asta extinde perioada în care bieții urși trebuie să supraviețuiască din propriile rezerve de grăsime.urs polar

        Încălzirea globală nu înseamnă deloc că vom avea ierni blânde cu facturi minime la gaze, nu este nici o conspirație a țărilor dezvoltate ca să își vândă tehnologia și nu este nici o manipulare a Chinei așa cum a luat-o în derâdere Donald Trump. Este un dezastru care bate la ușa noastră în timp ce noi stăm liniștiți producând în continuare tone de gunoaie pe care le aruncăm în natură.

        E atât de simplu să reciclăm și cu un efort minim putem sorta gunoaiele punându-le în cutii separate. Mai mult decât atât, în multe orașe din țară, aici incluzând și Turda orașul meu, pe aceste gunoaie capeți bani deci pe lângă mulțumirea morală te mai alegi și cu un mic câștig financiar. Luat individual, pentru fiecare dintre noi poate însemna o picătură într-un ocean dar pe lângă cei 50 de bani pe care i-ai putea căpăta pentru uleiul în care ai prăjit cartofii (da, exact, se poate preda la centrele de reciclare și uleiul alimentar folosit), gândește-te că un urs polar ar mai avea în plus o îmbucătură de pește. Iar punând cap la cap gunoaiele reciclate dintr-un bloc întreg, s-ar face de o masă adevărată. Ce ziceți? Dați și voi ceva pentru urșii polari? reciclare

Share This:

12 păreri despre “Cine nu iubește ursuleții?

  1. Buna ziua doamna Ioana, este primul meu comentariu pe blogul dumneavoastră deşi sunt o cititoare fidelă.
    Aşa cum şi dumneavoastră spuneaţi, întâi trebuie să învăţăm să aruncăm gunoiul la coş, selectarea şi reciclarea sunt fineţe utopică.
    E totuşi ciudat, ,,afară” ne simţim bine unde există reguli care se respectă dar la noi în tară ne simţim bine dacă si numai dacă fentăm regulile şi facem cum ne taie capul, pe faţă sau pe ascuns.
    Ziceaţi de schimbarea individului…să credem că se va întâmpla asta? Căci până la nivel de naţie e mult.
    Eu am dus la centrul de colectare maculatură, într-adevăr banii primiţi nu au fost multi dar ştiu că am făcut un lucru bun.

  2. Citeam zilele trecute un articol al unui filozof care zicea ca degeaba culpabilizam oamenii obișnuiți si le zicem sa faca gesturi mici, vina o are de fapt societatea capitalistă. M-a pus pe gânduri. Asta nu inseamna ca nu fac, la nivelul meu, tot ce pot.
    Mai este si ideea e si ca cel mai bun gunoi e ala pe care nu il produci, deci sa încerci din start sa cumperi lucruri cu cît mai putine ambalaje sau lucruri durabile.
    Si ma mai gândeam oare cîte ambalaje ar trebui reciclate ca sa isi dovedească utilitatea si deci sa isi justifice propriul impact ecologic dispozitivele alea galbene de reciclare făcute din plastic , care se gasesc lîngă blocul meu din România și unde lumea arunca te miri ce. Recomand cartea „Inteligenta ecologica” a lui Goleman care m-a făcut să văd altfel lucrurile si sa vad ca ecologic nu inseamna ceva alb sau negru, ci într-o multitudine de nuante de gri.

    1. Unul din foștii mei șefi avea o vorbă pe care o folosea foarte des: 1 e mai mare decât 0. Oricât de mic ar fi impactul, tot e mai bine să faci ceva decât nimic și eu tot cred că mai există speranță.
      Într-adevăr sunt enorm de multe ambalaje inutile, văd și eu în supermarket cutii de carton uriașe care nu folosesc la nimic și poate că de acolo ar trebui tăiat răul.

  3. in parcurile in care se joaca copiii adultii arunca pe jos mucuri de tigara si „uita” paharele de plastic pe banci. si apoi striga in gura mare ca e mizerie in parcuri.
    asta vara am mers la primarie si am cerut printre altele sa se solicite de la politia locala marirea amenzilor si aplicarea reala a sanctiunilor ptr vandalizarea parcurilor. nici o schimbare… asa ca…

    1. Atat de mult imi doresc sa se puna accent mai mare pe acest lucru in scoli. Cu adultii e foarte greu de lucrat, mai ales cu românii care le știu pe toate și nu trebuie să-i învețe nimeni, nimic :(

      1. Si eu cred ca marea schimbare trebuie sa vina din gradinite si scoli. Am fost in vara intr-o tara straina unde echipa de animatie dedicata copiilor de 3-5 ani a avut intr-o zi o activitate de colectare selectiva. I-a inarmat pe toti cu saci si manusi si-au defilat pe o plaja, printre sezlonguri, incercand sa gaseasca cutii sau hartii aruncate. Desi foarte rare, copiii si-au luat treaba in serios si erau mandri nevoie mare cand gaseau cate ceva. Cam asta ne lipseste noua: educatia la varste fragede.

        P.S: Multumesc pentru acceptarea provocarii!

  4. Cat despre efectele poluarii asupra orasenilor deja se vad: rata mare de inflamatii respiratorii se datoreaza si poluarii. E un studiu in Anglia facut in anii 2008-2009 cand scotia a interzis fumatul peste tot si
    s-a vazut din primele luni o scadere cu 20% a internarilor si urgentelor si la copii (nu doar la adulti) doar pt ca nu mai erau expusi la fum de tigara si incaperi/haine care miros a fum de tigara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *