veterinar

Meserii pe care nu le-aș alege niciodată

        Se spune că dacă în viață alegi să faci ceea ce îți place nici n-o să simți că muncești. Cred însă că se întâmplă foarte, foarte rar acest lucru și că pasiunea suprapusă perfect peste meseria practicată reprezintă un noroc pe care îl are doar un mic procent din marea masă a celor care sunt nevoiți să aibă un job din care să își poată plăti facturile. Departe de ideea că oamenii merg cu lehamite la serviciu, știu cu siguranță că marea majoritate nu sunt chiar entuziasmați lunea dimineața când se întrevede o nouă săptămână de muncă la orizont. Cu toate astea ne facem cu toții treaba zi de zi, uneori ne place mai mult, alteori mai puțin dar nu avem încotro. Mergem înainte pentru că avem nevoie de bani. Orice muncă merită respect și susțin cu tărie că nu există muncă înjositoare chiar dacă uneori cădem de foarte sus. Când ești nevoit, faci orice ca să supraviețuiești și nu-ți mai permiți să strâmbi din nas dar nu despre această ipostază vreau să vorbesc azi ci despre meserii mai mult decât respectabile dar care mie mi se par îngrozitor de greu de făcut.

  1. Organizator de evenimente. În primul rând știu că este imposibil să mulțumești pe toată lumea și indiferent cât te-ai strădui tot se vor găsi cârcotași care să comenteze pe marginea alegerii florilor, a luminilor sau a meniului și întotdeauna vor fi nemulțumiți de program sau de întârzieri. În al doilea rând este vorba de nivelul de stres pe care îl induce un astfel de job. Nu doar termenul limită ci și multitudinea de factori imprevizibili care nu pot fi controlați pot duce la nereușita (ca să nu folosesc cuvântul eșec) întregului eveniment. Am văzut, și nu doar o dată, persoane cu un astfel de job care au clacat în fața isteriilor clienților. Este dificil să lucrezi în permanență sub presiune, să încerci să fii calm atunci când vulcanul explodează sub tine, să fii mediator, negociator și să împaci o sută de capre cu o mie de verze.
  2. Agent de vânzari. Dacă îmi este ceva urât în viață, asta este. Să vând. Unii se nasc cu abilități de vânzător, le vine firesc să își prezinte marfa, să o laude, să îți propună schimburi avantajoase, știu să îți prezinte beneficiile, să scoată în evidență avantajele (inexistente de multe ori) și nu le tace gura până nu ajung la rezultatul scontat. Eu nu am un astfel de talent nativ și, deși am învățat tehnici de vânzare care m-au scos la un bun liman, tot nu îmi place să vând. Dar ce spun eu că nu îmi placeUrăsc să vând iar faptul că (mai ales) în ultimii ani lucrați în bancă am fost nevoită să bag pe gât clienților tot felul de produse și servicii de care aceștia nu aveau neapărat nevoie m-a făcut să detest și mai tare meseria de vânzător de orice fel.
  3. Medic veterinar. Poate părea ciudat pentru că iubesc enorm animalele atât pe cele cu blană cât și pe cele cu pene (e drept că după cele cu solzi nu mă dau în vânt) dar dacă ar trebui să lucrez într-o clinică veterinară cred că aș fi bolnavă tot timpul și cu siguranță aș cădea în depresie. Fac orice să ajut un animal în suferință și mi-aș da ultima bucățică de pâine unui câine flămând dar suferința blănoșilor mă impresionează atât de puternic încât realmente îmi pierd somnul. Nu trebuie neapărat să văd un animal rănit sau abuzat, îmi este de ajuns să văd un cal slab care este nevoit să tragă la o căruță încărcată că mi s-a dus liniștea pentru o zi întreagă. Mă afectează mult prea tare ochii triști ai necuvântătoarelor și nu mă pot imagina petrecându-mi viața între dureri și suferințe neînțelese.
  4. Kinetoterapeut. Cred că așa se numește cel care face masaj. Bine, știu că acestă meserie înseamnă mult mai mult decât atât. Kinetoterapeutul este un  fel de expert  care, în urma unei evaluări funcționale a pacientului îi alcătuiește un program individualizat de recuperare fizică. Până aici, din punctul meu de vedere, totul mi se pare ok, specialistul având rolul de a supraveghea efectuarea exercițiilor sau a diverselor proceduri cum ar fi electrostimularea musculara. O meserie care presupune cunoștințe medicale și câțiva ani de studiu. ”Problema” mea apare atunci când vine vorba de masaj. Nu aș putea să fac masaj unei persoane necunoscute, să mă apropii de pielea ei, să îi frământ mușchii spatelui în palme, să îi simt sângele pulsând lângă venele mele și, în principiu, să stau atât de aproape de cineva complet necunoscut, indiferent dacă e femeie sau bărbat. Nu mă pot imagina făcând una ca asta (și nici să tund sau să pieptăn pe cineva nu-mi place). Și, probabil, sunt una dintre puținele persoane care nu suportă nici să i se facă masaj :)
  5. Cântăreț la nunți, botezuri, revelioane și orice fel de alte evenimente. Sigur că aici este vorba de ceva pur ipotetic pentru că talentul meu muzical tinde spre zero daaaaar… și dacă aș avea vocea lui Whitney Houston tot îngrozitor mi s-ar părea să pierd nopțile în zgomotul infernal de la toate aceste petreceri. Mi se pare un chin greu de suportat înfruntarea gălăgiei care face să îți vibreze toate măruntaiele timp de 10 ore și asta weekend de weekend. Când aud cum bubuie bașii din boxele uriașe amplasate strategic în spatele mesenilor, când simt  cum mi se izbesc în coșul pieptului sutele de decibeli ca valurile furtunoase de stânci, mi se ascut toate instinctele primare care îmi spun să fug cât mai repede din locul pe care îl percep ca pe un pericol pentru integritatea mea. Cred că este frumos să faci din cântat o meserie, sunt sigură că este mai plăcut să ții în mână un microfon decât să răsfoiești dosare dar mi se pare cumplit de greu să-ți petreci viața într-un nivel de zgomot mult peste limita suportabilului.

        Cred că acestea sunt top 5 meserii pe care nu le-aș alege niciodată deși, repet, am tot respectul pentru cei care le practică dar, pur și simplu, mie nu mi se potrivesc și poate tocmai din acest motiv mi se par foarte grele. Sunt sigură că fiecare dintre voi aveți sau ați avut gânduri similare așa că vă aștept în comentarii. Sunt chiar curioasă :) veterinar

Share This:

5 păreri despre “Meserii pe care nu le-aș alege niciodată

  1. Sunt intru totul de acord cu tine, nici eu n-as putea sa aleg aceste profesii.
    La medicul veterinar mai este un aspect – pe langa mila pentru animale care ti-ar rupe sufletul, dar care, totusi, te-ar si determina sa-ti faci treaba cat de bine poti, pentru a le salva. E vorba despre faptul ca e o profesie destul de murdara (un medic veterinar umbla si prin grajduri, ferme unde sunt tot felul de mizerii, mirosuri) si ca intr-o clinica pentru animale permanent „zboara” prin aer par de animale, deci poti deveni alergic chiar daca nu erai pana atunci si asta cu tot cu masca pusa pe fata. Sau daca medicul alege sa lucreze in abator (sa ia probe pentru teste) o sa stea in frig.
    O alta profesie care pe mine ma seaca de puteri e orice are legatura cu gestionarea banilor (lucrul in contabilitate, in resurse umane pentru salarii etc.). Aici tu vei rade, cu siguranta, mie nu-mi place DELOC, ma face sa nu pot dormi noaptea pentru ca permanent se modifica legile si trebuie sa iasa totul la leu! (am lucrat intr-o anumita conjunctura, pentru cateva luni)
    Si, de asemenea, nu as putea sa fiu medic din cauza responsabilitatii uriase, sa nu pun diagnostice gresite care fac diferenta intre viata si moarte :|. Dar bine ca pot alti oameni sa faca asta …

    1. La munca intr-un abator nici nu ma pot gandi, cred ca as muri dupa doua ore :( In schimb cu banii, ai avut dreptate, nu am nicio problema. Mi-au iesit intotdeauna la fix si nici nu ma strezeaza ideea de a-i administra.

  2. Sunt in aceeasi barca, nici mie nu imi plac aceste meserii(mai pot adauga si altele chiar), ma bucur totusi si apreciez ca exista persoane care le pot face… :)

  3. As mai adauga si alte meserii care ma sperie si nu le-as face niciodata.

    Eu merg la o kineto asa de faina ca m-am si uitat dupa cursuri: 3 ani plus apoi extra studiu deci cacalau asa ca abandonat, ea face un fel de kineto speciala, de tip Mezieres, chiar a studiat la Paris in clasa lui madame Mezieres. Nu e doar masaj, cred ca masajul este cea mai mica parte, ci mi-a facut asa: evaluare corp, pozitie, stare musculatura, osoasa etc , reeducare de spate (cum sa ma aplec, cum sa stau pe scaun, cum sa iau incaltaminte etc) , exercitii de respiratie, miscari, recomandari sa fac acasa etc. . Cand ies de la ea am o stare de liniste si pace nemaipomenita (mai are in cabinet un mic radiator vechi cam harait ce face zgomot fix ca lemnele in soba, ce ma adoarme), si imi doresc sa imbatranesc ca ea (are 66 ani, s-a pensionat de curand si inca profeseaza 2-3 zile pe saptamana, cate 2-3 persoane, plus merge la cursuri!!! , vivace, entuziasm, slaba, sanatoasa, planuri de vacanta, vorbeste 4 limbi etc. ).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *