gramatica

Îi corectați pe cei care fac greșeli de ortografie?

        Din fericire (sau nu?) am prins vremurile în care încă se mai scriau scrisori și cum întotdeauna mi-a plăcut să scriu mă gândesc cu nostalgie la anii în care stăteam cu orele în papetării să aleg plicuri și hârtie de scris sau la coadă la poștă să cumpăr timbre colorate. Luam câte 20 odată și îmi aduc aminte de trecerea bruscă de la 55 de bani, cât costa un timbru pentru o scrisoare simplă, la 2 lei. Eram în primul an de facultate și  pentru mine, cea care scriam cel puțin o epistolă pe zi, lovitura a venit din plin. Capitolul timbre ocupa un loc important în bugetul meu datorită corespondenței bogate cu o mulțime de foști colegi de liceu. Fetele, la fel ca mine, boboace rămase la facultățile din Cluj iar băieții servind patria în anul de armată obligatorie.

        În marea lor majoritate scrisorile pe care le primeam nu erau nici pe departe încercări literare ci mai degrabă se asemănau cu postările de azi de pe Facebook. Prietenii îmi spuneau pe unde au mai dat check-in, cui au dat unfriend, cu cine au intrat într-o relationship… aceleași mărunțișuri de acum dar sub o altă formă. Fraze scrise cu stiloul și mult mai rar cu mai puțin elegantul pix, rânduri înșirate pe o coală de hârtie împăturată în patru care apoi era pusă  într-un plic ce sfârșea aruncat într-una din cutiile poștale cu care erau împânzite toate orașele. Nu concepeam ca cineva din anturajul meu să nu scrie corect, să facă greșeli de gramatică sau să nu fie în stare să lege o propoziție în mod coerent iar greșelile grosolane de ortografie ieșeau din orice discuție. Pur și simplu nu toleram ideea de a nu ști când se scrie ma sau m-a, la sau l-a, sau ori s-au iar regulile care stabilesc un i sau doi sau chiar trei, mi se păreau la mintea cocoșului. Atât de simple și clare încât era imposibil să le încalci. Eram intransigentă și nu făceam compromisuri iar un bilețel care a avut două greșeli flagrante în trei rânduri primit de la un admirator l-a scos din lista potențialilor iubiți cât ai zice pește. Ortografia eronată îmi zgâria retina și îmi provoca repulsie. Ce să spun? La 18 ani totul este fie alb, fie negru iar nuanțele de gri apar mult mai târziu. Se petrecea ceva de genul știi să scrii, ești acceptat în club, nu știi, adio pentru totdeauna! Fără cale de mijloc și fără mediocități.

        Între timp lucrurile, ca multe alte patimi din jurul și din interiorul meu s-au mai domolit. N-aș vrea să credeți acum că am ajuns să nu mai pun preț pe scrierea corectă, ba din contră, impresia pe care mi-o lasă cineva se formează în mare parte și din modul în care scrie, însă m-am îmblânzit. Nu că aș fi mai tolerantă, nu că am ajuns să fac compromisuri dar caut să fiu mai blândă și să găsesc circumstanțe atenuante celor care nu știu să scrie corect din punct de vedere gramatical. Îmi pun întrebări, fac analogii, compar copilăria mea fericită cu cea a copiilor care nu merg la școală când se topesc zăpezile pentru că le intră apa în cizme, mă gândesc la cei care nu vin cu zilele la școală din cauza bătăilor încasate de la părinți, la cei care fug de acasă în toiul nopții strângând-o pe mama de mână în timp ce tatăl cu mintea îmbibată în alcool dă cu scaunele de pereți. Indiferent de generație, cu toții am avut astfel de colegi la școală. Celor mai mulți nu le cunoșteam problemele de acasă, de fapt nici nu ne păsa, copiii nu au astfel de gânduri și nici nu e datoria lor să aibă grija altora, dar cazurile acestea există și din păcate, după cum se arată lucururile, vor exista încă mult timp de acum înainte.

        Nu mai judec pe nimeni pentru lipsa învățăturilor elementare pentru că nu știu de unde vine cauza și mă gândesc că dacă cineva nu scrie corect nu înseamnă neapărat că a fost un leneș și un delăsător la școală. Poate n-a avut nicio șansă în viață. Nu vreau să sune dramatic, chiar dacă uneori este, și ca să fie clar, aici ”dau binecuvântarea” doar celor care duc o viață obișnuită și nicidecum celor care s-au cățărat pe scara socială (sau chiar universitară) sărind peste etapele firești și instalându-se în posturi mult peste nivelul lor. Nu am nici cea mai mică urmă de înțelegere pentru agramații cu doctorate și nu există nicio scuză pe lume care să nu le știrbească poleiala la care s-au ajuns pe nedrept. E o categorie aparte și nu intră în discuția de azi.

        Azi e despre cei care își exprimă în scris părerile, uneori cu timiditate, alteori cu aplomb, e despre cei care vor să-și audă vocea în online dar nu știu să scrie corect și fac grave greșeli care deranjează. Pe unii mai puțin, pe alții mai mult, unii trec cu vederea în timp ce alții îi pun la punct cu ton răstit. FB post

        Acesta e un comentariu la o postare mai veche de-a mea în care cineva și-a spus părerea așa cum s-a priceput. Cu multe, foarte multe greșeli. M-a surprins însă reacția, mai bine spus modul, în care cineva care a poposit în același loc i-a corectat cuvintele. Răspicat, rece și fără eleganță. Puteam și eu și probabil încă 5000 dintre cei care au văzut postarea să îi atragă atenția în public sau în privat dar nu au făcut-o. Având în vedere că exprimarea, chiar și așa cu două greșeli la fiecare cuvânt scris era una decentă, cred că un pic de delicatețe n-ar fi dăunat nimănui. Vigilența dusă la extrem mi se pare uneori prost înțeleasă și dacă această luare de atitudine aș vedea-o și pe stradă atunci când, de exemplu, cineva aruncă o hârtie pe jos, poate că nu m-ar deranja sarcasmul împărțit cu nonșalanță de cavalerii limbii române. Dar până una-alta rămân la ideea că politețea trebuie să primeze. Sau nu? Poate ar trebui să ne arătăm știința în orice circumstanțe?

Share This:

24 păreri despre “Îi corectați pe cei care fac greșeli de ortografie?

  1. tonul face muzica, nu? :)
    eu nu corectez niciodată (deși mă enervează cumplit la mine greșelile pe care le fac, acesea din repezeală).
    o singură dată am spus unei rude că ”sânt” nu există în limba română. astăzi nu-mi mai vorbește. :)

  2. Eu ca voi: tac,dar ma enervează. Iar pe vremuri eram si eu extrem de intransigenta. Mi-ar fi ajuns si o greșeală , nici nu era nevoie de a doua ca să-i pun omului eticheta. Pe de altă parte tin minte ca la primul serviciu lucram cu cineva de vîrsta mea, care avea stofa de parvenit si ambitii sa ajunga departe( in sensul de sef ). Pentru mine și-a dat examenul când a facut o greseala de ortografie care nu se face Peste ani a ajuns mai departe decit mi-aș fi imaginat, ba chiar și la închisoare, ca atunci cand a ajuns la funcția cea înaltă a furat cît s-a putut. Deci intuiția mea a fost buna :)

      1. Clar… Deja imi făcea o impresie proasta cum se gudura pe lîngă șefi. D’apai ca facea si greseli de ortografie. Dar nici nu-ti imaginezi ce bine l-am mirosit :)

  3. Acum tac, mai demult corectam, cu bune intentii, si mi-am luat peste nas ca sunt obraznica si dau lectii. In schimb daca gresesc eu si sunt corectata ma bucur, eu consider ca e mai bine sa ma corecteze cineva si pe viitor sa ma exprim corect decat sa persist in greseala de dragul orgoliului si sa rada altii pe tacute :)
    Ca vorba aia ca omul din greseli invata se poate aplica si greselilor gramaticale, dar numai daca afli ca ai gresit.

  4. :)) am fost grammar nazi in tinerete (cu delicatete insa, nu ca in exemplul tau), mi-a trecut
    Acum nu mai corectez, cel mult, cum fac si cu copilul, ingan cu forma corecta, fara sa sune a corectat. But I’m silently judging 😁 tin minte cand sotul meu a injurat intr-un mesaj, cu un baga-mi-as puncte puncte i-am raspuns ca e sexy si nu intelegea :))) i-am zis ca e printre putinii care injura cu toate cratimele 😁

  5. Eu am devenit mai indulgenta in ultimii ani, mai ales ca francezii stau rau de tot la capitolul asta. La mine la birou ma roagă să-i corectez la ortografie :)
    Plus ca aici sunt multi dizlexici, adică oameni normali, dar care nu prea le au cu scrisul si cititul. Noi îi băgăm pe toți care faceau greseli în aceeași oală in Romania, zicând că-s mai prosti, dar dizlexia asta n-are nimic de-a face cu inteligenta.

    1. Vai, am vazut si eu pe social media, jenant
      Voiam sa zic ca si in alte tari mult mai civilizate scriu oamenii cu greseli, e adevarat, nu ajung ministri, nici macar in functii de conducere prin companii private, dar e o chestie din ce in ce mai raspandita. Ma uitam prin comparatie la olandezi, ca printre ei traiesc. Si ei are silently judging 😁 colegii mei nu fac, dar ii aud comentand cand primesc emailuri cu greseli. Si internii care vin, ca eu ma ocup de ei, fac greseli mai grave decat mine, care sunt totusi la nivel A2, genunchiul broastei. Elementare. Si-s la colegiu, nu la scoala primara…

  6. Asa si la noi: critica șefa de numa’. Dar ma mir si eu ce greseli multe fac colegii. Si cum ei, francezi, ma intreaba pe mine daca au scris corect. Pe de altă parte limba română ma ajuta uneori sa imi dau seama de lucruri care pentru ei nu sunt asa simple.
    Si acum ca in 10 negri mititei: cineva care a comentat pe aici a facut o greseala care m-a zgariat pe urechi :)

    1. Am gasit-o, greseala, e doar un i din tastatatura 😁 colegii mei ma intreaba asa la engleza si glumesc ca in curand o sa ma intrebe la olandeza, ca eu, desi vorbesc si scriu decent in rest, si m-au si auzit la telefon, la birou inca nu, si ei zic ca Diana asteapta pana o sa scrie si vorbeasca mai corect decat un olandez, ceea ce nu e fals 😁 franceza e mai apropiata mental, plus educatia, te prinzi mai usor de reguli

  7. Da, franceza seamănă, în plus in Romania a scoala era mai important cum o scrii decit cum o pronunți. Asa ca stiu cum se scriu diverse, dar nu intotdeauna si cum se pronunță. Plus ca vocabularul mi l-am îmbogățit mult din lectura, ceea ce face ca mi-e usor sa am o conversație mai oficiala , dar mi-e greu să fac fata discuțiilor de la cantină.

  8. Corectez, dar imi permit asta doar cu persoanele foarte apropiate. Nu as putea sa ii spun unui strain ca nu a scris corect cuvantul X sau ca nu a folosit corect o cratima. Nu am de unde sa stiu care este motivul pentru care a scris intr-un fel sau altul. Eu sunt de aceeasi parere cu tine, ca politetea trebuie sa primeze.
    Ma deranjeaza cand gasesc greseli gramaticale in carti si nu e vorba de greseli de tehnoredactare. Si nu vorbesc de 1-2 greseli in toata cartea… vorbesc de cateva zeci de greseli. :(

  9. Am intalnit cativa oameni inteligenti si foarte buni in domeniul lor de lucru (IT) care, totusi, fac unele greseli gramaticale (de genul: vre-un, vre-o).
    La inceput am fost contrariata, dar apoi am gasit o explicatie. Oamenii din generatia mea (35-40 de ani) au facut gramatica numai in gimnaziu. Cine a urmat la liceu un profil real nu s-a mai intalnit niciodata in viata cu gramatica pentru ca la profilul real se studia numai literatura (de ce oare?).
    Asadar, daca in gimnaziu au fost mai delasatori sau copilarosi si n-au invatat gramatica de 9-10, ci de 7-8, au ramas cu unele lacune care n-au mai fost acoperite niciodata. Si chiar daca mai tarziu s-au maturizat, iar in liceu/facultate au devenit foarte buni intr-un anumit domeniu de studiu, gramatica lor a ramas la nivelul din gimnaziu (mediu sau poate chiar mediocru).
    Asadar nu mai judec oamenii strict dupa modul in care vorbesc.

    Oricum, aproape toti facem greseli gramaticale. Doar ca unii gresesc mai subtil, iar altii grav.

    Am curaj sa-l corectez numai pe sotul meu si numai cand suntem noi doi, niciodata in public. Stiu ca el nu se supara, dimpotriva. Si-l corectez numai pentru ca nu vreau sa lase o impresie gresita celor care judeca (prea) aspru oamenii dupa modul in care scriu.
    Si ma corecteaza si el cand ma prinde :)), in acelasi mod (discret, nu in vazul lumii)

    1. Asta sunt eu: it, gramatica in generala (aveam 10 ! ), greseli cacalau, mai scriu pe blog si in metrou iar de pe mobil autocorrect-ul nu ma ajuta . Mi-am corectat unele articole vechi si….valeleu 😀

      1. La filologie se face gramatica in liceu, da.
        Dar nu inteleg care e motivul pentru care gramatica a disparut de tot in liceu la celelalte specializari … E important sa ne cunoastem limba … macar atat cat sa nu facem greseli gramaticale grave.
        Mi-ar fi placut sa fie macar o ora de gramatica pe saptamana si in liceu. Pentru mine gramatica era ca un fel de matematica a limbii romane, cu reguli si gandire logica, care ne punea rotitele creierului in miscare. Chiar daca in gimnaziu mi-a placut mult si-am invatat cu placere, in timp s-au mai atenuat cunostintele … am uitat multe lucruri. Daca s-ar fi pastrat orele de gramatica si in liceu, fie si sa nu aduca nimic nou, ci numai sa repete cunostintele din gimnaziu, cu siguranta azi multi dintre noi ar vorbi si scrie mai corect, inclusiv eu, bineinteles, ca nu aduc critici nimanui, ci vorbesc despre noi toti, la modul general.
        As fi renuntat cu usurinta la o ora de latina pe saptamana din clasa 9-a (dupa ce fusese studiata si in clasa a 8-a) pentru o ora de gramatica.
        Saaaaaau, macar sa fi avut posibilitatea sa alegem, sa avem optionale, sa putem alege dintr-un pachet de disicipline (in care sa fie inclusa si gramatica). Pentru mine ar fi fost tare fain, mi-ar fi placut.

  10. Ah, am uitat sa spun c-am intalnit o categorie de oameni pentru care n-am gasit o explicatie. Inca.
    E vorba despre oamenii care citesc foarte mult, sunt pasionati de carti, dar care, totusi ….. fac greseli gramaticale evidente (ex: „care” in loc de „pe care” sau „aceiasi” in loc de „aceeasi”).
    Cu siguranta exista si pentru ei o explicatie, dar inca n-am aflat-o.

  11. Eu cred ca fac ceva greseli de când s-a schimbat ortografia la tot felul de cuvinte. Mai zic si eu „sunt” in loc de „sint” cum era pe vremea mea, dar in rest nu le am cu noile reguli si scriu ca pe vremuri.

  12. Am scris scrisori vara mii. Ea le-a pastrat. La 12 ani ii povesteam ca a fatat vaca si pe vitel il cheama nu stiu cum. Scrisul da forma, dar gramatica nu se face decat la generala si la liceu ar putea fi imbunatatita prin incurajarea de compuneri libere, dar in afara de critici nu am scris…

    La greseli gramaticale sunt maestra, daca ma corectezi nu e bai. De cand am inceput sa scriu si sa imi analizez textul m-am ingrozit de ce prostii pun pe hartie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *