pe aripile vantului

Cele mai frumoase cărți pe care le-am primit cadou

        Nu vreau să vă înspăimânt dar din când în când ar fi bine să vorbim un pic și despre cărți :) Iar ca să fie mai ușor o să pun și poze. Poze ale cărților pe care le-am primit de-a lungul timpului și care au fost, sunt și vor rămâne cele mai frumoase cadouri. Pentru că despre asta vreau să vorbesc azi, despre cărțile pe care le-am primit și de care apoi nu m-am mai despărțit niciodată. Am o bibliotecă mare (dar nu uriașă) și, din motive de spațiu, am încetat să cumpăr cărți de câțiva ani însă asta nu înseamnă că nu mai citesc. Tot ce cumpăr este în format electronic iar apoi mi-am făcut abonament la bibliotecă. O parte din cărțile care îmi umpleau rafturile le-am donat și o altă parte le-am  aruncat la hârtie reciclată. Am rămas însă cu multe altele deși pe unele nu le-am mai luat în mână de ani de zile și probabil nici n-o voi mai face în viitorul apropiat decât ca să le șterg de praf. Cu toate astea, am câteva cărți de suflet (toate primite) care îmi sunt mai dragi decât orice altceva și pe care le răsfoiesc din când în când. O să vi le arăt și vouă în ordinea, pe cât posibil, cronologică a apariției lor în viața mea:

  • English through pictures and games. O carte pe care am primit-o când aveam vreo 9-10 ani de la nașa mea și de acolo am prins eu mare drag de limba engleză. Avea desene și texte scurte iar la sfârșitul cărții erau prinse în plicuri separate 6 discuri de vinil pe care era înregistrat integral conținutul cărții. Am primit cartea într-o vară și toată vacanța am ascultat la pickup discurile până i-am înnebunit pe toți din casă. Știam toată cartea pe de rost iar toamna când am mers la școală profesoara m-a întrebat dacă am luat lecții particulare pe timpul verii. Am fost atât de mândră de mine însămi pentru progresele făcute la engleză și de atunci am realizat cât de multe poți învăța de unul singur și cât de mare e puterea pe care ți-o dau cărțile.IMAG2632
  • În jurul matematicii. O carte groasă și în format mare de care nu am fost foarte încântată atunci când am primit-o de ziua mea de la prietena și colega mea de școală, Natima. În clasa a patra matematica nu era prea distractivă și nu înțelegeam de ce trebuie să ne batem capul cu probleme și exerciții fără nicio legătură cu lumea în care ne învârteam toată ziua la joacă. După ce am început însă să o citesc parcă mi s-a luat o ceață de pe ochi. Am găsit acolo foarte multe lucruri interesante și foarte multe conexiuni cu lumea reală și am constatat că toate calculele matematice au o explicație care poate fi pusă în practică. Scria acolo despre cum măsurau popoarele antice timpul cu ajutorul umbrelor făcute de soare, despre cum a determinat Eratostene perimetrul pământului, despre traiectoria planetelor, despre volume, despre dilatarea apei, despre meridiane, despre baze de numerație… și despre câte și mai câte. Aur a fost cartea aia pentru mine, mi-a deschis mintea și m-a făcut să iubesc matematica pentru totdeauna.in jurul matematicii
  • Medicina pentru familie. Am primit-o de la părinții mei atunci când m-am mutat la casa mea pentru că și ei o aveau în bibliotecă și li s-a părut foarte utilă. Este o carte consacrată sănătății și în niciun caz nu este o carte de patologie. Explică pe înțelesul profanilor modul de funcționare a organismului, prezintă simptomele bolilor și pune un mare accent pe profilaxie. Mie mi s-a părut întotdeauna foarte interesantă și, evident, extrem de bine documentată  fiecare capitol fiind scris de un medic specialist. Sigur că între timp au apărut multe tratamente și tehnologii noi dar în comparație cu aberațiile pe care acum orice neavenit este liber să le propage pe internet, cartea asta ar merita premiul Nobel. medicina pentru familie
  • Le petit Larousse. L-am primit de Crăciun la începutul anilor 90’ și, pentru cine nu știe, Larousse-ul  este un dicționar în limba franceză care are două părți distincte, prima este  un dicționar explicativ al cuvintelor, iar partea a doua, cuprinde o mică enciclopedie ilustrată și extrem de bine documentată. Pe vremea când nu exista internetul, Larousse-ul era un fel de google în care găseai aproape orice. Mi-am dorit enorm această carte care a fost foarte scumpă la vremea aceea când încă în România nu prea erau edituri, cărțile se aduceau din străinătate iar salariile noastre, în comparație cu valuta, erau mai mult decât mizerabile.
    IMAG2616
  • Dicționarul explicativ al limbii române. Pe ăsta l-am primit de la soțul meu când s-a întors odată dintr-o călătorie la București. De fapt știu exact când, chiar în anul apariției – 1996, când încă mai era bătaie pe cărți în librării. Pe lângă dex, mi-a adus atunci încă alte două cărți, un dictionar francez roman precum și un dictionar german roman de care m-am bucurat foarte, foarte tare și pe care le-am folosit ani de zile. Fac o mică paranteză să vă povestesc o fază drăguță întâmplată în ziua aceea de care îmi vine să râd și acum. Eram cu soțul în bucătărie și îmi povestea cum fusese la București când îl auzim pe ăla micu (pe atunci) că strigă din dormitor tatăăă, cine e Gherman Roman? la care taică-su îi răspunde, nu știu, de ce întrebi? iar copilul strigă înapoi scrie pe o carte!... La care intervin eu și zic, o fi vreun autor de pe cărțile tale de rezistența materialelor, cărți pe care le țineam pe o mică etajeră în camera respectivă. Soțul, ascultător și convins de mine, strigă înapoi E-un fost profesor de-al meu de la facultate! și am lăsat-o baltă, copilul a fost mulțumit de răspuns și noi ne-am văzut de-ale noastre în continuare. Când ne-am dus la culcare am văzut pe patul din dormitor dicționarul german-român pe care săracul copil în transformase în Gherman-Roman :)dex
  • Oxford Dictionary. Tot dragul de soț este răspunzător pentru această minune de carte :) Oxford Dictionary este mai mult decât un dicționar, este un ghid care te ajută să înțelegi mai ușor și mai repede sensuri ale cuvintelor, expresii sau noțiuni de gramatică și cuprinde informații culturale, hărți, desene, poze și schițe făcând trimiteri de la un cuvânt la altul astfel că atunci când iau cartea asta în mână pentru a desluși sensul unui cuvânt mă trezesc că a trecut o juma’ de oră și eu tot acolo sunt găsind alte și alte informații utile. oxford
  • Pe aripile vântului de Margaret Mitchell. E singurul roman inclus pe acestă listă din simplul motiv pentru că, de regulă, se întâmplă rar se recitesc o carte. Pentru mine un roman odată citit nu mai prezintă interes. Cartea aceasta însă o țin la capul patului din ziua în care am primit-o în urmă cu vreo 25 de ani și atunci când sunt cu moralul la pământ citesc seara câteva rânduri. Puterea, voința și determinarea personajului principal, Scarlett O’Hara,  îmi dau instantaneu un boost de energie și imediat reîncep să văd viața cu o tentă de roz. Cele două volume mi le-a cumpărat tata de la un vânzător ambulant care-și ținea marfa pe trotuar și atunci când le-am primit erau într-o stare mult mai bună decât acum dar faptul că acum arată jalnic nu înseamnă decât că le-am citit din scoarță-n scoarță de nenumărate ori. Pe aripile vântului este una din cărțile mele de căpătâi și asta nu doar în sens metaforic :) pe aripile vantului
  • The One Hundred de Nina Garcia. Poate că unii vor spune că asta este o carte pentru latura superficială a personalității mele dar eu totuși cred că hainele, și nu doar hainele ci imaginea noastră în întregime, este importantă în viața de zi cu zi. Nu toți suntem Einstein să umblăm cu părul vâlvoi fără să ne pese iar mie îmi face plăcere să văd oameni îngrijiți, curat și cu gust îmbrăcați. Deci… cartea asta este un fel de biblie a modei: 100 de lucruri pe care orice femeie cu stil trebuie să le dețină. Este foarte important de precizat că este vorba despre femeile cu stil, și nu despre victimele modei adică acele femei care nu poartă de două ori aceeași ținută și vor zilnic altceva. E o diferență mare între cele două categorii. Cartea o am de la Cristina, fiica mea, și este pentru mine o sursă inspirațională: de multe ori atunci când sunt pe punctul de a cumpăra ceva, mă gândesc dacă obiectul respectiv și-ar găsi sau nu locul între paginile acestei cărți. And guess what? țin cont de fiecare dată :)nina garcia

Cam așa stau lucrurile la mine, voi ce cărți de suflet pe care nu le veți abandona niciodată aveți?

Share This:

22 păreri despre “Cele mai frumoase cărți pe care le-am primit cadou

  1. Eu am un dictionar englez: CONCISE ENGLISH. E super ! Si mi-am amintit ca si eu aveam acel dictionar Oxford si de cand am citit articolul tau il tot caut si nu dau de el. 😤🤔😤

    1. Vai, așa am pățit și eu cu un dicționar englez-român din ăla mare de tot. Nu mai știu unde e nici să mă pici cu ceară :)

  2. Cartea de Nina Garcia o sa o caut :)
    Cît despre English through pictures and games, e cartea copilăriei mele, alături de Antologia Inocenței. Ani de zile am cautat-o prin anticariate ( ca a mea a dat-o mama) si n-am mai găsit-o :( A, si un curs de conversație în limba engleză, gros de tot, dar asta il avem, ca l-a păstrat sotul pe al lui.

    1. E faină cartea și sunt sigură că o să-ți placă, promovează doar lucruri clasice și pune mare accent pe calitate.

  3. Foarte frumoase si cu suflet cartile tale de suflet :)
    Eu citesc mai mult pe kindle, pe hartie iau doar reviste si carti fara versiune electronica. Am emigrat cu Casuta din padure de Fratii Grimm eu, sotul cu Creanga de aur, si cartile in care am scris noi, adica niste multe business directories 😁 si o tona de carti de copii care nu prea au fost citite din motive lingvistice
    Alegerea deci am facut-o, cand ajung la ai mei poate mai iau Talismanul de safir, Elvira Bogdan si niste basme de Ispirescu frumos ilustrate. Am si eu un dictionar Oxford care o sa plece. Acum am aplicatii pe tel /dictionar pe kindle, nu mai e necesar pe hartie. Desi dictionarul care m-a insotit pe parcursul facultatatii, care e la parinti, nu l-as da (nici aduce aici)…

    1. A propos de carti pentru copii, ai mei au crescut cu Doctorul Au-ma-doare, o carte superba scrisa de un rus. Am auzit ca se re-editeaza, nu mai stiu cati ani are baietelul tau dar e minunata pentru copii pana in 10 ani.
      Sau…nu? de fapt acum copiii au alte gusturi.

      1. Stiu cartea, al meu are 7 ani jumatate, citeste singur deja, din pacate doar in olandeza, o sa invete sa citeasca si in romana, insa nu e o prioritate acum. Literatura a inceput de cateva luni, pana acum a citit carti cu povestioare conform nivelului la care era. Acum citeste Annie M. G. Schmidt, A van Abbeltje, tare faine is cartile doamnei asteia. Cand era mai mititel i-am citit eu Otje, Pluk van de Petteflet, Jip en Janneke, de aceeasi autoare, sunt f frumos ilustrate, pt el cred ca astea vor fi printre cartile de suflet. Doamna asta e si o personalitate f inspirationala, a jucat si un rol important in emanciparea femeii aici. Noi trecem spre varsta Harry Potter 😁 mai citeste si el, dar nivelul e pt 10 ani, nu reuseste singur, mai mult ii citesc eu

  4. Mi-am amintit de o carte de suflet din copilarie: Vântul din luna, de Eric Linklater. Tot dată de mama cuiva :(, am reusit sa o gasesc când erau copiii mici in varianta engleză. Le-am citit-o eu cu sotul, traducand-o. Am citit-o in parte si celei mici, dar încă n-am terminat-o.
    A mea de 10 ani citeste singură in românește, fără probleme, fără să o fi invatat nimeni, ceea ce nu era cazul surorii mai mari, care putea citi, dar nu prea intelegea. Nu stiu de ce depinde.
    Noi avem o ediție din 1948 (parca )povestile lui Kipling, cu ilustrațiile desenate de el, e cartea de căpătâi a fiului, primită de la bunicul lui ( tata ni le-a citit si mie si sorei mele in copilarie si i le-a citit si lui când avea 4-5 ani). Asa ca si fata cea mică a fost inițiată , i-am citit toate povestile lui Kipling, cu mare accent pe Pisica care se plimba singură singurica si Cum a fost inventată prima scrisoare, preferatele noastre.
    Eu cred ca ce ne place noua, le transmitem si copiilor… Asa si cu filmele preferate: Veronica, Sunetul muzicii, Mary Poppins sau My fair Lady… Totusi Veronica nu a prins:) O sa incerc si cu Arabella, am luat dvd-ul din Carturesti.

    1. Transmiterea de care spui nu reuseste intotdeauna, la mine copiii au avut (si au) gusturi total diferite in materie de carti si filme. Poate de vina o fi si faptul ca unul e baiat si celalalt fata dar nu le-au placut aceleasi povesti nici cand erau mici. Cu o singura exceptie: Cocoșelul neascultător, o poveste înregistrată pe disc pe care o ascultau in fiecare zi desi de fiecare data cand venea vulpea isi acopereau urechile cu mâinile :))))

    2. Nici eu nu-mi dau seama de ce depinde, de asta nici nu ma framant, daca ii dau o carte, reuseste sa citeasca in romana, opintit, dar reuseste, potriveste cu ce stie, deci am incredere ca o sa citeasca mai tarziu. Acum e important sa citeasca si sa scrie corect in limba tarii in care traieste, care e f diferita, asta vara au avut bunicii elanuri patriotice sa-l invete si l-au ametit, facea apoi greseli in nl
      Si eu am observat ca iese la suprafata mai tarziu sau in alte imprejurari ce invata acasa. Clar inmagazineaza informatia. Pana la urma, asta e rolul nostru, sa oferim, ce le ramane nu mai depinde de noi

  5. Da, nu stiu de ce depind gusturile, ca la noi fata mica are aceleași preferinte ca fratele cel mare si nu ca si sora mai mare.
    Dar am observat ca , în timp, lucruri pe care ai incercat sa le inoculezi și credeai ca nu ti-a reusit, ies la suprafață. Si constati, cu surprindere si multumire ca așchia într-adevăr nu sare departe de trunchi :)

  6. Draga Ioana, mi-a placut tare mult articolul tau si chiar m-a purtat inapoi la anii copilariei. Si eu sunt foarte atasata de carti, chiar mi-am carat in Canada cele mai bine de 500 de carti care mi-au ramas de la parintii mei.
    Daca e sa ma gandesc rapid la cele mai dragi, primele care-mi vin in minte sunt: „La Medeleni”, „Martin Eden” si orice scris de Tolstoi si Dostoievski. In ultimii ani citesc mai mult jurnale si memorii, in general romanesti si daca sunt si interbelice, cu atat mai bine. :) Chiar acum sunt in cautarea Amintirilor lui Zoe Camarasescu. Nu stiu de ce n-o mai reediteaza, peste tot pe unde caut stocul e epuizat.

    1. Ah, ah, ah… cum am putut sa uit? :)
      „Jane Eyre” a fost cartea cea mai cea, preferata preferatelor, a copilariei si adolescentei mele. Ce mai, m-am simtit una cu personajul ani de zile. Nu-mi doream decat sa traiesc viata ei. :))) Am citit-o si rascitit-o pana a ajuns intr-o stare jalnica si a trebuit s-o dea mama la legat.

    2. Si eu citesc jurnale si memorii in ultima vreme si descopar lucruri la care nu m-as fi gandit niciodata. N-as fi crezut ca au existat oameni care au crezut cu adevarat in comunism si nu doar de fațadă. Memoria ca zestre e jurnalul Ninei Cassian din anii 50 pana dupa revolutie si e o introspectie extrem de interesantă. Merită citită.

  7. Am multe carti dragi dar prima care imi vine in minte este o carte primita cadou acum 2 ani cand o prietena s-a mutat de tot in sudul spaniei si la triere a gasit aceasta carte minunata: „Farmacia naturii” – publicata in Franta in 1913.

      1. Habar nu am de valoarea materiala. Ce as vrea sa fac e sa poze din ea pe sectiuni cu ce plante si alimente se recomanda pe anumite afectiuni, informatiile fiind culese din manastirile vechi franceze, farmacisti, pana si din istoria romei din antichitate – asta e valoarea ei, sanatatea garantata si verificata de sute de ani.

        Si sa pun pe net, evident, textele.

  8. Ah, ce de amintiri ai scos la iveală cu scrierea asta!
    Eu am o amintire despre o carte pe care n-am mai văzut-o de când eram copil. Oare s-a mai editat? Era o carte ciudată, cu un format ciudat. Mare cât un catastif, cu desene și personaje ciudate. Era o poveste populară despre un fel de Păcală de origine germanică. Jiu Se numea Till Buhoglindă sau Till Eulenspiegel. Un ștrengar cam nebun pus pe farse și soții. Nu știu de ce m-am fascinat cartea aia, poate pentru că era un pic șuie, anapoda, neobișnuită. Ciudată carte, ciudat și că-mi amintesc periodic de ea.
    Cineva dintre voi și-o amintește?

    1. Daaaa, o am! Till Buhoglindă are pe cap un fel de căciulă roșie de clovn și titlurile capitolelor sunt scrise cu litere gotice :) O să o caut în weekend la ai mei în bibliotecă. Mi-aduc aminte că am primit-o în ziua în care am fost operată de amigdale :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *