arlington row

Weekend în Cotswolds

        Cu fiecare vizită pe care o fac în Anglia mai descopăr o părticică din țara aia minunată și, așa cum am mai spus de multe ori, Anglia nu înseamnă nici pe departe Londra. M-am simțit extraordinar de bine la Londra (în singura dată când am fost, acum șase ani) dar de atunci nu am simțit niciodată dorința de a o revedea. A fost un fel de bifă pe lista celor 100 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte de a muri și cam atât. În schimb zona rurală a bătrânei Anglii este ceva care mi-a intrat sub piele și la care visez mereu, este locul de care nu mă mai satur, unde nu mă plictisesc niciodată și unde m-aș întoarce oricând. Dar ce spun eu că m-aș întoarce? Mâine m-aș muta acolo! dacă aș avea bani, evident, pentru că prețul vieții în Cotswolds este, din multe puncte de vedere, mai ridicat chiar decât în capitală și se știe că Londra este unul dintre cele mai scumpe orașe din lume.

        Cotswolds se numește partea Angliei unde am făcut excursia de o zi în weekendul trecut și cuprinde părți din cinci comitate (sau județe? cum se traduce oare counties?): Wiltshire, Gloucestershire, Oxfordshire, Warwickshire și Worcestershire. cotswolds

        Considerată ca fiind inima Regatului este una dintre comorile cele mai bine protejate de englezi. Și credeți-mă, au cu ce se mândri. Peisajul rural cu dealuri molcome și veșnic verzi (iarba nu se usucă nici iarna), sătucurile medievale cu case din piatră de culoarea mierii (un calcar specific zonei) sau conacele impunătoare retrase după garduri de piatră îți dau simțământul că tocmai ai intrat într-o poveste din timpuri imemoriale. Cotswolds a prosperat devenind cea mai bogată regiune a Angliei începând cu Evul Mediu datorită creșterii oilor, lâna acestora, de o calitate excepțională, fiind cunoscută și vândută în toată Europa. De fapt chiar etimologia numelui derivă din ocupația de bază a locuitorilor, cot însemnând în anglo-saxonă țarc pentru oi iar wold – deal, Cotswolds fiind astfel un fel de ”dealuri pe care se află țarcuri”, lucru care se păstrează și în prezent. Trecând cu mașina pe șoselele impecabile, am văzut peste tot în stânga și-n dreapta oi păscând în tihnă fără să fie afectate de ploaia care parcă nu se sfârșește niciodată. Ce mi s-a părut foarte drăguț era faptul că mieluții erau îmbrăcați cu un fel de pelerine de ploaie portocalii, exact așa cum poartă unii căței de salon atunci când sunt scoși la plimbare.

        Un aspect important pe care vreau neapărat să îl punctez atunci când vă gândiți la o excursie în Anglia este să nu aveți așteptări (pozitive) din partea vremii. În Anglia plouă mult, asta știe oricine, iar dacă veți spera la cer senin și zile calde s-ar putea să fiți dezamăgiți. Mai bine porniți cu mindset-ul că vremea este mizerabilă, vă luați o jachetă cu glugă sau o umbrelă și pantofi corespunzători iar dacă, printr-o minune, apare soarele, cu atât mai bine. Dacă nu, măcar veți fi scutiți de supărări inutile. Noi am plecat sâmbătă dimineața pe o ploaie torențială dar asta nu ne-a împiedicat cu nimic să ne bucurăm de splendorile locului. Traseul, pregătit și studiat cu minuțiozitate dinainte, a însemnat plecarea din Coventry având destinația finală Bath, adică exact de-a lungul regiunii Cotswolds, asta însemnând aproximativ 150 de km și bineînțeles nu pe autostradă ci pe drumurile care duc prin satele tradiționale.

        Într-o singură zi n-ai cum să vezi tot, iar când stai și te uiți pe hartă nu știi ce să alegi. Pozele de pe internet îți iau ochii, fiecare localitate are un specific și un istoric de neratat, te gândești că o abatere de 10-15 km de la drumul principal nu poate să ia mult dar până la urmă timpul fizic nu îți ajunge decât pentru mult mai puțin decât ai plănuit inițial. În final noi ne-am lăsat duși de ritmul propriu fără să transformăm excursia într-un maraton ceea ce a fost o alegere mai mult decât înțeleaptă. Am luat-o la pas tihnit și chiar dacă nu am respectat planificarea făcută acasă, a fost o zi memorabilă de care îmi voi aminti întotdeauna cu plăcere. Toate localitățile în care am făcut popasuri ne-au depășit așteptările iar dacă acum, când încă nu au înfrunzit copacii, arată ca în povești, cred că din luna mai încolo rămâi literalmente gură-cască.

  • Moreton in Marsh, în traducere ”ferma de pe mlaștină”, a fost primul sătuc în care am oprit și deși ploua destul de tare nu ne mai dădeam duși de acolo. Impactul vizual a fost mai mult decât copleșitor și am făcut o mie de poze fără să știm că ne așteaptă locuri cu mult mai spectaculoase. Cred că ”am pierdut” vreo două ore pe străduțele medievale iar asta ne-a dat un pic programul peste cap fiindcă nu am mai apucat să vedem tot ce ne-am propus pentru ziua respectivă și am fost nevoiți să tăiem de pe listă câteva localități. Practic am explorat doar cinci orășele din cele șapte vizate inițial.Moreton in Marsh
  • Bourton on the Water. Ca în toate localitățile din zonă, numărul turiștilor îl depășește pe cel al localnicilor (3300) dar noi am avut norocul să ”prindem” o zi în care nu era foarte aglomerat, pe de o parte fiind încă departe de sezonul estival iar pe de altă parte fiind cu o zi înainte de Paști. Mă gândesc că mulți or fi stat acasă să petreacă în familie și astfel orășelul străbătut de râulețul Windrush avea un aer extrem de liniștit. Podurile joase, construite pe arcade din aceeași piatră galbenă pe care o vezi peste tot, au adus localității denumirea de Veneția din Cotswold. bourton on the water2Tot aici se află atelierul/ manufactura care face parfumuri pentru însăși Regina Marii Britanii și o mulțime de magazine cochete care vând lânurile tradiționale sub diverse forme începând de la simple fire până la tricotaje superbe din cel mai fin cașmir. Ca să nu mai spun de restaurantele cu mici terase în față de unde nu m-aș mai fi dezlipit în vecii vecilor. b3
  • Bibury. Era cât pe-aci să spun că dacă ar fi să aleg doar una din cele cinci localități în care ne-am oprit, aș alege Bibury dar nu ar fi corect din partea mea pentru că toate mi-au plăcut la fel de mult. Este mică, doar 600 de locuitori, și este neschimbată de 600 de ani. Nu, n-am greșit. Șirul de căsuțe numite  Arlington Row a fost construit în 1380 și de atunci au rămas exact la fel fiind locuite și în ziua de azi. Inițial au fost casele unor muncitori, mai exact țesători de lână, iar acum, la prețul astronomic la care au ajuns, au devenit case de vacanță pentru londonezii bogați care se retrag aici la fiecare sfârșit de săptămână. arlington rowFiecare sat, oricât de mic sau mare ar fi, are o biserică ce ar putea deservi un număr mult mai mare decât localnicii și toate aceste lăcașuri de cult sunt cunoscute sub denumirea de wool churches pentru că au fost construite din donațiile fermierilor și negustorilor care se ocupau, ați ghicit, cu crescutul oilor și comercializarea lânii. WOOL CHURCHEconomic vorbind, Anglia a dus-o extraordinar de bine în toate timpurile și nu e de mirare acest lucru având în vedere că au avut mereu minți luminate care au controlat pârghiile în interesul națiunii. Spre exemplu, pentru a susține producția de lână și a crește consumul intern și nu doar exporturile, în timpul regelui Carol al II-lea, mai exact în 1667, a fost adoptată o lege care prevedea că toate trupurile care urmau să fie înmormântate trebuiau să fie învelite într-un giulgiu de lână cu excepția cazului în care persoana ar fi murit de ciumă:

    No corps should be buried in anything other than what is made of sheep’s wool only; or put into any coffin lined or faced with any material but sheep’s wool, on pain of forfeiture of £5.”

  • Tetbury, un alt orășel superb, știu că mă repet și devin plicitisitoare dar nu găsesc alt cuvânt mai potrivit :) Este în apropierea reședinței prințului Charles de la Highgrove de unde se vede că și mărimilor de sânge albastru le plac aceleași lucruri ca și muritorilor de rând. The Market House, construită în 1655 și încă funcțională este unul din punctele de atracție ale orașului. Când am ajuns noi era deja târziu și în piața acoperită și construită pe piloni de piatră se strângeau deja tarabele dar tot am apucat să vedem și să simțim un pic din atmosfera locală. tetbury2Localitatea este una dintre cele mai vechi din zonă, aici existând o mănăstire atestată încă din anul 681 adică pe vremea când pe la noi bântuiau popoarele migratoare. Au ceva avans față de noi :) tetbury
  • Castle Combe. Era aproape noapte când am ajuns în micul paradis și noroc cu mine că am insistat să ne abatem din nou de la drumul principal ca să vedem  the “Prettiest Village in England”. Mare păcat ar fi fost să ratăm așa ceva. Satul de doar 300 de locuitori și-a câștigat acest titlu pe bună dreptate și reprezintă chintesența satului tipic englezesc. castle combNu există stâlpi de iluminat public și nici antene de satelit iar dacă nu ai vedea câte o mașină din loc în loc ai putea jura că ești contemporan cu Shakespeare. castle comb2În seara în care noi ne-am plimbat prin Castle Comb nu mai era picior de turist pe stradă, un singur om am văzut care își plimba câinele iar în rest o pace și o liniște întreruptă doar de ciripitul păsărilor. Am crezut că am ajuns în rai, jur că nu am destule superlative ca să exprim stările prin care am trecut.

        Îmi place enorm să călătoresc, să descopăr locuri noi și în general prefer să văd de fiecare dată altceva. În afară de acum, când mi-am jurat că o să revin cât de curând în Cotswolds, mi s-a mai întâmplat o singură dată să îmi doresc cu ardoare să merg din nou pe aceleași cărări umblate și anume în Santorini dar uite că au trecut deja șapte ani și încă nu mi s-a materializat dorința. În Cotswolds însă pare mai ușor de ajuns, cel puțin pentru mine. Dacă ar fi să recomand un singur loc din Anglia, cu siguranță acesta ar fi în capul listei și credeți-mă că am văzut o mare parte din țara asta minunată.

Share This:

18 păreri despre “Weekend în Cotswolds

  1. Superba descriere a micii tale excursii. Pe langa faptul ca m-ai facut sa-mi doresc sa vad si eu acele locuri mi-a ramas in minte expresia ta: „au avut mereu minți luminate care au controlat pârghiile în interesul națiunii”! Vreau si eu!!!

    1. Peste tot în lume sunt locuri frumoase dar de multe din ele nu știm. Îmi doresc mult să ajung în Franța, n-am fost decât o singură dată și atunci nu știam o mulțime de lucruri care acum m-ar face să văd totul cu alți ochi.

  2. Foarte frumos! E fix genul meu de vacanta, si mie imi place Anglia, cu vremea n-am nici o problema de felul meu, ca nici in Olanda nu-i prea soare, dar noi avem un noroc fantastic, cred ca in 16 ani de cand suntem impreuna ne-a plouat de doua ori :)) noi am fost in Scotia in minivacanta noastra si a fost un soareee, localnicii glumeau ca s-au trezit deodata cu o minge de foc pe cer si au trebuit sa-si sune bunicile, sa le intrebe ce e, daca au mai vazut vreodata :)))
    Sa iti fie de bine vacanta si la mai multe locuri frumoase

    1. Sunteți niște norocoși :) Eu pe unde am umblat m-a plouat peste tot, singura excepție e Grecia dar și acolo… uite acum îmi aduc aminte, în Santorini cică nu mai plouase în luna iunie de peste o sută de ani. Când am fost noi, au căzut câțiva stropi și toți localnicii își făceau cruce :))))

    2. Si noi avem noroc cu vremea. N-avem așteptări, ca in zona pariziană plouă mult si doar te bucuri când e soare, dar nu iei in seama ploaia. In Pădurea Neagra unde am mers de 12 ori (cred) avem de obicei soare, iar gazda ne-a spus ca are clienti ca noi, care au vesnic vreme buna, sau altii care au doar vreme urîtă :)

      1. Ce relativ e totul :) Pentru mine vreme urâtă înseamnă doar viscolul :) Căldura toridă și uscăciunea mă înnebunesc și atunci tânjesc după ploaie iar excursiile pe caniculă nu-mi priesc.

  3. Ce frumos.Am citit pe nerasuflate tot si te invidiez pt optimismul tau debordant.Pe mine ploaia interminabila ma pleosteste si -mi taie cheful de hoinareala.De Franta mi-e dor si mie .Dupa Belgia e tara in care am fost de cele mai multe ori si nu numai la Paris ci si in sud la Mediterana pe care sper sa o revad anul asta dar pe litoralul spaniol.Si Belgia e mereu verde si cu ai mei facem de cate ori putem mici excursii de o zi doua in diferite locatii pitoresti.Imi plac casele vechi din piatra din partea valona.Flandra e mai bogata dar arhitectura e mai sobra .Casele,fermele si castelele vechi din partea valona au ceva ce aduce cu o lume din povesti.La fel de frumoasa imi pare a fi bucovina noastra.

  4. Sa-ti fie de bine plimbarea din weekend, mi-a placut foarte mult cum ai povestit si mai ales ca ai exemplificat cu fotografii. E super interesant pe acolo.

    1. Alsacia e o regiune superbă, am fost în urmă cu 20 de ani și mi-ar plăcea nespus să o revăd. Multumim de invitatie :)

  5. Tu ai luat anglia la marunt, din sat in sat, zona dupa zona! minunata decizie, sa va fie de bine vacanta si sa mai faceti si sa ne scrii si incanti! Pt mine asta e vacanta adevarata!
    Pana acum noi nu am iesit din Londra, mai mergem inca o data, e un oras ce ma suprinde placut la fiecare colt de strada (si sa stii ca nu m-a plouat niciodata la Londra si am prins numai soare 😀 – norocul prostului )

    Noi asa batem Franta :) din sat in sat, pe bucatele. Acum 15 ani am luat un album cu poze cu cele mai frumoase sate din Franta, pe cand nici nu credeam ca voi iesi din tara vreodata; astazi am vizitat cateva din satele de acolo si sunt mai frumoase decat visai.

    P.S. geaca cu gluga mai comoda decat o umbrela ca bag mainile in buzunar si bat la pas tot ce vreau. Am luat una acum 6 ani de la raionul copii, roz, la reducere evident, si dupa folosire indelungata fiind singura geaca de ploaie (firma regatta) – arata impecabil doar am inceput sa ma plictisesc de ea, mai pozele din vacante sunt cu ceva roz :)))))))))

    1. Sunt convinsă că toate tarile din Europa au regiuni rurale minunate iar Franta in mod special. Numai noi am demolat si am distrus tot ce am putut. Si continuam sa punem termopane la cladiri istorice :(

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *