bulldog1

Clientul nostru, prostul nostru

        Nu știu dacă o să ne mai facem vreodată bine, nu știu dacă o să ajungem vreodată să simțim cum ne curge civilizația prin vene și să încetăm a compara ceea ce se întâmplă aici cu ceea ce e afară. Așa m-am plictisit să mă plâng de aceleași că…turi și așa m-am săturat până peste cap de aceleași mutre acre, îmbufnate și încruntate de bulldog francez, mutre pe care le întâlnesc la tot pasul, în magazine, pe stradă, la poștă, în autobuz ba chiar și la locul de muncă încât îmi vine uneori să las totul baltă și să mă duc unde văd cu ochii. Undeva unde mutrele astea sunt doar pentru căței adorabili nu și pentru bipezi cu pretenții humanoide.

        Ieri am fost în DM, magazinul acela super drăguț cu cosmetice de tot felul, lumânărele, parfumele și bibilele, un mic rai unde poți pierde câteva ore bune testând, mirosind și băgând nasul prin toate cotloanele fără ca nimeni să te urmărească pas cu pas ca pe un infractor cu trei pagini de cazier (știți că se mai întâmplă, încă mai există astfel de magazine cu paznici plini de sine care la deschiderea magazinului iau în primire grenade ofensive de folosit contra clienților dubioși). În DM nu e cazul, din punctul acesta de vedere este mai mult decât ok.

        De data asta mă grăbeam și venisem țintit, știam exact ce vreau, o vopsea de păr și pastile contra țânțarilor. Raftul cu maglavaisuri pentru păr, primul pe dreapta, venit, văzut, cercetat, căutat, negăsit ce vreau, întreb vânzătoarea care tocmai apăruse în zonă… aveți cumva și numărul… nu apuc să deschid gura decât pe jumătate că mi-o retează scurt – doar ce se vede la raft… și pleacă în viteză de lângă mine nu cumva să o contaminez cu vreo boală nevăzută. Mă resemnez, ridic din umeri și oftând, iau un înlocuitor, ceva care, după poza de pe cutie, seamănă cu ce căutam inițial. Sper să meargă și așa. Mă îndrept apoi spre zona din spate a magazinului unde se țin detergenții și celelalte chimicale în speranța că voi găsi rapid pastilele contra țânțarilor.

        Evident, ca de fiecare dată când te grăbești, nu vezi nimic și nimic din ceea ce trebuie nu îți sare în ochi. Ce face, deci, clientul în acest caz? caută din ochi ajutor, ajutor care în mod normal și, aș spune, tradițional, se regăsește în persoana angajaților. A sales assistănților. Întreb aceeași fătucă grăbită care nu avea timp (și nici chef) de stat la șuetă cu mine. Vă rog, unde găsesc pastile contra țânțarilor? În spate! îmi strigă oarecum peste umăr vrând să se strecoare afară din raza mea vizuală dar îi parez tentativa făcând doi pași hotărâți înspre ea și cu o voce fermă insist În spate, în spate dar unde mai exact că de acolo vin și nu le-am văzut. Oftează tragic și dându-și ochii peste cap mă însoțește trei-patru metri. Nu vreau să știu ce-i trece prin cap și nici ce mi-ar spune dacă ar fi liberă de contract. Mă bucur însă să văd că pastilele de Aroxol sunt la promoție – 6.99, așa că le aleg în favoarea celor de la Raid care sunt 12 lei.

        La casă nu merge contactless-ul la card și fata (alta, de data asta) îmi smulge pur și simplu cardul din mână și îl bagă în pos. (Ştiţi că băncile şi de altfel toate normele de securitate impun să nu dai cardul din mână nimănui, da? e prima măsură contra fraudelor, dar să zicem că nu de asta era vorba aici ci pur şi simplu de politeţe). Nu ripostez că deja mi-e lehamite de tot, bag pinul, primesc bonul şi simţind că ceva nu era în regulă mă uit pe bon. Pastilele mele valorau 10.69 deci cu aproape 4 lei mai mult. Ca să fim riguroşi, 3.70. Îmi exprim deci nedumerirea la care primesc… Nu, de fapt nu primesc nimic. Niciun răspuns, nicio explicaţie, doar un fel de ridicare din umeri şi un rictus răuvoitor. Ce-o mai fi vrând proasta şi zgârcita asta? parcă asta aud dar e doar în imaginaţia mea. Sau se numeşte intuiţie  feminină? Am două variante la alegere, fie o las baltă şi plec, fie îmi caut dreptatea. Mă gândesc că s-ar putea să fi greşit eu, poate n-am văzut bine, poate era preţul unui alt produs, poate m-am înşelat.

        Jur că dacă aş fi văzut cea mai mică urmă de bunăvoinţă, un zâmbet, un cuvânt amabil, orice gest care să fi trădat o vagă urmă de curtoazie aş fi plecat pentru că, v-am spus, mă grăbeam extraordinar de tare şi nu stau în 4 lei. Pardon, 3.70, deşi atâta valorează două pâini din care cumpăr eu de obicei. Anyway, mă ambiţionez, mă întorc la raft, verific ce scrie pe eticheta roşie, aroxol, 30 de pastile, bla-bla-bla… 6.99 şi mă întorc la casă. Cu o voce mică îi spun tipei că preţul afişat este 6.99 şi în momentul acela zici că s-a crăpat pământu-n două. A smuls realmente sertarul casei de marcat, a luat trei bancnote de un leu şi mi le-a trântit pe tejghea fără să scoată un cuvânt (din nou, cum e mutul mai voinic) şi apoi m-a scormonit cu privirea împroşcându-mă cu venin din cap până-n picioare făcându-mă să mă simt ca un jeg uman. Ce respect faţă de client, ce consideraţie, ce zâmbete, ce visez eu cai verzi pe pereţi? cred că dacă nu făceam stânga-mprejur, în secunda următoare îmi dădea cu ceva-n cap, cu pasiune şi pe muţeşte. Nu mi-au mai trebuit nici ăia 70 de bani care încă mi-i datorează, nu mi-a mai trebuit nicio explicaţie şi nici vreo scuză ci am luat-o la sănătoasa, bucuroasă că am scăpat de umilinţă.

        Nu spun că e aşa peste tot, nu spun că se întâmplă la fel tot timpul dar se întâmplă prea des. Şi e inacceptabil. Cum să-i spun? Lipsă de profesionalism e prea puţin (deşi dacă ar fi business-ul meu un astfel de angajat ar pleca imediat), cred că mai degrabă e lipsa celor 7 ani de-acasă şi e lipsă de bun simţ. Saaaau… şi e de luat în calcul şi această variantă, este vorba de un management prost? bulldog1

 

Share This:

42 păreri despre “Clientul nostru, prostul nostru

  1. Mizerabil ceea ce ți s.a întâmplat. Ceea ce ma nelamureste este faptul ca nu ai ripostat in niciun fel. In locul tău as fi făcut reclamație la protecția consumatorului și la jdemii de alte instituții care au competenta sa se ocupe de astfel de cazuri. Și, in plus, o muștruluială de toată frumusetea domnișoarei. Eu cred sincer ca tolerand un astfel de comportament nu facem bine. De câțiva ani nu mai accept nicio mizerie din partea nimănui, protestez imediat și reclam acolo unde trebuie reclamat. La noi educația trebuie făcută cu forța. Altfel nu se poate, din păcate.

  2. Ioana, nu ma bucur pentru ce ti s-a intamplat, dar imi place, de mor ,cum scrii! Te rog sa nu te opresti din scris, te citesc si recitesc cu mare drag!

  3. Eu lucrez in acest domeniu si pot sa le inteleg pe fete. Numai cine nu lucreaza direct cu oamenii,ci doar cu hartii,poate intelege si pe bietii angajati,care trebuie sa faca receptii de marfa,acte,aranjat la raft,curatenie,consilierea unor clienti,incasare,etc si toate acestea pe bani putini. Nu spun ca este ok si normal ceea ce se intampla,dar putem fiecare dintre noi sa fim mai amabili si mai intelegatori,pt ca poate ca noi ne grabim cu cumparaturile,dar sa nu uitam ca acei oameni sunt la serviciu si au multe sarcini de indeplinit in timpul programului de lucru.nu doar sa raspunda fiecaruia dintre clienti unde sunt toate produsele pe care le cauta,cu atat mai mult cu cat acum produsele sunt la indemana clientilor,pe rafturi,nu undeva in spatele tejghelei,ca pe vremuri.

    1. Nu exista nici o scuza pentru un astfel de comportament, indiferent cate sarcini ai si cu cat esti platita. Nu este vina clientilor. Ai ceva de pierdut daca esti amabila? Draga mea, in strainatate sunt oameni care fac voluntariat luni de zile inainte sa primeasca un job platit si, crede-ma, iti zambesc ca si cum ar avea un salariu imens si toata viata lor ar fi roz. Este o problema de educatie, de mentalitate si, mai ales, de autocontrol.

      1. Da, si autocontrolul intra in aceasta ecuatie, nu-ti versi frustrarile si nervii asa cum iti vin atunci cand esti in public… sau cel putin eu asa am fost educata, sa nu spun chiar tot ce imi vine la gura.

    2. Daca nu as fi lucrat direct cu clientii timp de 20 de ani poate as zice ca nu inteleg ce inseamna asta. Dar am stat zi de zi cu oameni din cele mai diverse categorii față în față și niciodată nu mi-am permis sa-mi descarc frustrarile si supararile pe ei.

    3. Probabil ca din cauza intelegerii pe care o ai fata de probleme lor …asta nu se va repara niciodta… Scuze dar daca e asa de greu sa fi amabil si sincer e o meserie asa de grea aceea de afi educat si respectuos…de ce nu treceti la meseria cu hartii?… Sincer ma intreb daca medicul care te opereaza s-ar purta asa cu tine inainte de operatie …sau dentistul care iti obtureaza caria…ti-ar place?..nu exista scuze …exista doar o organizare mai buna si poate cei 7 ani de acasa…

  4. Si eu zic ca Madalina. Eu cred ca fetele astea sunt asa prost platite si asa de exploatate de angajator, că stau acolo pana si-or gasi ceva mai bun. De acord, nu-i deloc frumos ce fac, asa ca nu era cazul sa reclami cu voce mica si sa-ti ascunzi indignarea. Eu cred ca as fi intrebat direct fata de la casa unde pot reclama purtarea lor. As fi intrebat unde li-e seful.
    Si trebuie sa recunosc ca numai in Romania am intalnit vanzatoare care butoneaza la telefon fara un ochi pentru client sau care-și dau ochii peste cap daca le ceri ceva. Si numai așa imi explic lehamitea asta: se simt fara nici o valoare acolo si stau de nevoie.

    1. Pai de ce nu merg fetele astea direct la un job extrem de bine platit, pe care stim ca il merita? de ce isi pierd timpul lor pretios cu clientii care LE PLATESC SALARIILE, cand ar putea sa fie directori de la 18 ani?

      Daca ai un job, il faci. Cu zambetul pe umar, cand lucrezi cu clientii, ca pe mine ma doare fix in basca de problemele tale. Si nu o zic cu rautate, am lucrat 10 ani in radio si am ZAMBIT pe post, pentru ca asa se vorbeste acolo, cand am venit la 10 minute dupa un accident, la cateva ore dupa un deces important in familie etc. Mi-am lasat mereu durerile la usa si la microfon vorbeam de parca eram pe amfetamine non-stop.

    2. Nici in strainatate vanzatoarele nu au cele mai mari salarii, sa fim seriosi, dar nu-si permit astfel de iesiri si nu intotdeauna tu, client, ai dispozitia (si timpul) necesar sa te ocupi de reclamatii.

  5. Madalina, indiferent ce salariu ai sau cat de obosit sau supraincarcat esti, iti faci jobul pt care esti platit, pt ca nu te-a luat nimeni la munca fortat
    Mie in 4 ani de cand traiesc in alta tara nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva. In ro era frecvent, tocmai din cauza diferentei de mentalitate
    Nici eu nu am chef de munca uneori sau sunt aglomerata si obosita, dar asta e problema mea, nu a clientilor, datoria mea e sa imi fac treaba, punct. Nu o fac, stau acasa.
    Cred insa ca nu stressul si toate indatoririle sunt cauza, ci pur si simplu lipsa educatiei, pe de o parte, si lipsa trainingului, pe de alta parte. Probabil ca pe fetele astea nu le trimite nimeni la nici un curs si nu le face nimeni nici un instructaj cum sa se comporte cu clientii

    1. Si eu m-am gandit ca probabil nu au parte de niciun fel de training, vina managementului deci, dar, pe de alta parte, unele iesiri țin de bunul simț.

  6. Ioana la DM vanzatoarele sunt ingerasi .Campioane la obraznicii si impertinenta sunt casierele de la Lidl dinTurda.Au obiceiul sa lase clientii sa stea la cozi lungi pana la jumatatea magazinului si apoi anunta cu lehamite ca mai deschid o casa la care astepti pana cand iti dai seama ca mai repede iti venea randul daca ramaneai la coada aia lunga.Sa te fereasca cel de sus sa te uiti mirata la cea care a facut anuntul ca atunci ai parte de un potop de vorbe urate si rautati la adresa clientilor nerabdatori care au uitat cum se statea la cozi pe vremea impuscatului si nimeni nu riposta ba dimpotriva se bucurau ca apucau la o punga de frati Petrausi cu legume inghetate.Culmea e ca cea care facea morala asta nici macar nu avea varsta noastra a celor de la coada care am trait acele vremuri.Dar am aflat amuzata ca intr-o zi o doamna in varsta nu a mai suportat umilintele acelei dudui obraznice si i-a aruncat o paine in cap.Nu sunt adepta violentelor de nici un fel ,nu mai calc la Lidl desi unele din produsele lor imi plac si nu le gasesc in alta parte dar daca toti ne menajam nervii si nu ripostam unde o sa ajungem ?

    1. La Lidl nu e in caz special, asa e si la noi in Franta, asta e politica magazinelor de hard discount. Preturile mici se tin cu personal putin, exploatat la maximum, care personal face totul: si la casa, si descarcat marfa si ce mai e de facut.
      Acum vreo 2 ani am citit in articol care explica f bine ca noi, cumparatorii, cautionam asta. De atunci nu mai intru in Lidl. Pentru ca, in ciuda atitudinii personalului si a cozilor, clientii revin, magazinul face vanzari mari, deci ce rost ar avea sa schimbe ceva daca e profitabil? Daca lumea nu ar mai merge, ar fi un semnal de alarma si poate s-ar schimba.

  7. Nimeni nu lucreaza intr-un anumit „job” fara a cunoaste ce presupune acel job,adica receptie marfa,facturi,asezat marfa la raft,etc.Nimeni nu este tinut acolo cu forta daca nu-i place ceea ce face.Salariul il stie din clipa in care a semnat contractul de angajare.Deci,sa nu cautam scuze pentru a perpetua in a sustine astfel de comportament.Care comportament este foarte des intalnit,ca si cum ar fi normal,ca si cum clientul ar primi un favor pentru ca cumpara din acele magazine.Asa este aproape peste tot in Romania,din pacate.Nici nu vreau sa accept astfel de scuze pe care le-am citit mai sus.Nu toata lumea este facuta ca sa lucreze cu oameni.Nu esti o persoana placuta,amabila,zambitoare(nu are legatura cu varsta),nu ai ce cauta in acel post.Dar nu se fac angajari dupa astfel de criterii!Pacat ca ajungem sa fim umiliti ca si cum am cere ceva pe gratis,ca pe un favor!Pacat ca multe persoane cauta si gasesc scuze vanzatoarelor obraznice si mereu pline de nervi.A propos,lucrez intr-un magazin si eu.Fara zambet,calm si amabilitate nu merge.Dar nu in Romania!

    1. Si pe mine m-au surprins scuzele pe care unii s-au grabit sa le gaseasca. Destul de ciudat. Nimanui nu-i place sa fie tratat ca un gunoi fie ca e vorba de un magazin, de oficiul postal sau de doctor…

    2. Exact asa. Si stii ce am mai observat? Ca respectul e reciproc, oamenii se poarta frumos cu personalul, in ro trateaza vanzatoarele cu superioritate cumva
      Ziceati voi de lidl, omul sfinteste locul. Mi-am facut abonament la fermieri acum, dar obisnuiam sa cumpar de la lidl legume si fructe proaspete, inca mai merg pt ca sunt fidelizata pe detergentii lor si inca niste produse.
      Aici nu sunt cozi, si personalul se poarta cu oamenii ca in toate celelalte magazine
      In schimb, observ ca isi adapteaza selectia de produse la zilele saptamanii si la nr de cumparatori, cred ca si-au eficientizat f bine procesele, isi negociaza bine cu furnizorii, si de aici preturile mici
      Altfel, toata lumea stie, si aici personalul magazinelor castiga putin, nu-i o scuza asta.
      Lidl inca nu, dar celelalte lanturi deja au din ce in ce mai multe case de self service, deci dispar vanzatoarele. Mie imi place ca experimenteaza un lant sa nici nu mai scanezi si platesti singur, ai o aplicatie pe telefon, pui produse in sacosa, cand iesi pe usa iti iau banii din cont si gata :))

      1. Vai, asta cu tratat personalul cu superioritate am vazut anul trecut. O clienta se purta cu vanzatoarea mai rau decat cu o servitoare, m-am si mirat ca vanzatoarea nu comentează sa o puna la punct.
        Iar faza cu painea in cap descrisa de cineva, tot in categoria asta intra. Adica sunt alte mijloace de protest. Si se vede asta la romani si pe fb: discutiile in contradictoriu sint agresive si se ajunge urgent la insulte

    3. ,,Nimeni nu lucreza-ntr-un job, fara sa stie ce presupune… nu te tine cu forta… n-ai ce cauta acolo…” Ce tare-n gură esti !! Serios ? Si de ce n-ai stat in Ro ?! E uşor sa dai şuturi altora. Mai sunt multe de spus dar, uite, deja mi-a venit să vomit…. huaaaa… du-te, că ai client.

      1. Vio Rella, dupa cum bine ai observat, nu suntem cu totii de acord si este normal sa fie asa. Fiecare om este liber sa isi formeze propriile pareri pe baza experientei de viata dar asta nu te indreptateste sa folosesti un limbaj agresiv atunci cand constati ca altcineva gandeste diferit față de tine. Vino cu argumente si apoi stam la discutii. Crede-mă că nu este gresit sa sa avem opinii diferite.

  8. Parerea mea e undeva la mijloc. Nu consider ca e normal ce ti s-a intamplat, dar nici nu mi se pare o asemenea drama incat sa ajungem la reclamatii. Daca esti (un tu general, nu tu, Ioana) un client cu sange in instalatie, ii zici nesimtitei de la obraz ce te doare. Data viitoare nu o sa mai faca. Funcționează mai bine decat o reclamatie. Eu as intra in pamant de rusine daca prin cine stie ce circumstante as fi nesimtita cu un client si mi-ar raspunde cu aceeasi moneda.
    Pe ce alta parte, tot aud de „ma doare in cot de problemele vânzătoarei”. Pai ce sa zic, si pe noi nici macar acolo nu ne doare de problemele clientului si nu avem de ce sa toleram comportamentul neadecvat. Si tu, ca client, trebuie sa iti lasi problemele in geanta cand intri in magazin pentru ca nu eu sunt vinovata pentru ele si nici nu am de ce sa fiu presul cuiva. Asa ca daca esti nesimtit cu mine te tratez nitel mai „la diverse”. Si psihicul meu valoreaza la fel de mult ca al clientului. Si nu, nu sunt platita sa fiu draguta indiferent daca ma injura un client sau ma jigneste. Ci sunt platita ca sa vand si sa am un comportament decent. Asta cu dragutenia e bonus, ca asa sunt eu, o draguta. De-aia ma iubesc clientii. Ei o zic, nu bag eu de la mine. 😂 Dar exista si situatii, foarte rar, cand chiar nu poti sa fii extrem de amabil cu persoana din fata ta.
    Acum sa te bag pe tine personal in poveste, la cum te cunosc, doar un om extrem de nesimtit ar putea fi nepoliticos cu tine. Stiu ca esti o scumpa si nu ai da niciodata motiv cuiva sa se poarte asa. In cazul tau, problema a fost la ea.
    Ce voiam sa spun e ca sunt extrem de multe situatii in care scapa chestii. Ca oameni suntem.
    Marele meu noroc e ca nu am parte de vanzatoare din astea. A, stai. Vanzatoarea de la parfumerie din Sinaia e o acra. Doamne, ce acritura! Nu e nepoliticoasa, dar atat de acraaaa! 😂

    1. Tratarea cu superioritate (sau, mai, rău, cu agresivitate) a pesoanelor care lucrează cu clienții e un alt subiect pe care o să îl abordez în curând. Nu tolerez așa ceva și crede-mă că știu exact ce vorbesc și cum se întâmplă lucrurile, am lucrat într-o bancă și mi-a fost dat să aud chiar și înjurături din partea clienților!

      1. Si eu vin deseori in contact cu publicul. Dar ce am remarcat eu si colegii mei e ca lumea care vine nu are de fapt nimic cu angajatul, ci el e doar paratraznetul, cel pe care-și varsa toti nervii acumulati. De cele mai multe ori isi goleste sacul cu nervi, apoi devine calm ca un mielusel, ba isi mai cere si scuze. Iar cei care suna incep in majoritate prin a-si cere scuze ca ne-au deranjat, cand de fapt treaba noastră e sa le raspundem.
        Un coleg de-al meu isi aminteste des (si imi amintește!) de un roman care a facut un mare circ, luând martori pe toti care asteptau, ca doar el ne plătește noua salariile…el era fix dintre aia care nu plateste nimic.

  9. Da, sa va povestesc ce am pățit intr-un magazin de fițe, in Guess, Palas Mall Iasi.
    O prietena cauta sa cumpere un cadou si neavand nicio idee ce ar putea cumpara, am intrat împreuna prin mai multe magazine, unele dintre ele cu prețuri foarte mari, gen acest magazin. Nu eram noi foarte aranjate, coafate si machiate, nici nu purtam haine de firma…. Am intrat in magazinul Guess, unde am inceput sa ne uitam la niște eșarfe. Moment in care am surprins privirea urâta a uneia dintre vânzătoare. Vreau sa mărturisesc ca avea o privire
    de am înghețat pe loc, nu știam cum sa plec mai repede din magazin. Era ceva de genul: ce arătări sunteți si voi? de unde ati apărut si imi murdăriti magazinul? Am ieșit in scurt timp din magazin, nu am zăbovit prea mult… A trecut cam un an de la întâmplare, nu am uitat nici acum privirea albastra, aproape diabolica, nici nu cred ca o sa mai calc in acel magazin, chiar de ar fi marfa la promoție si mi-ar da-o pe gratis.

  10. Dar de ce te-ar deranja privirea vanzatoarei? Eu imi vad de ale mele si nu stau sa ma uit la privirile amabile sau dezagreabile ale vanzatoarelor. Eventual as arunca o privire si mai urata drept raspuns si la revedere. De obicei transmiti celor din jur propria impresie despre tine si ei reactioneaza in consecinta. Nu conteaza cat de eleganta, machiată sau aranjata esti cand intri intr-un magazin, ci sa te porti ca si cand ai fi.

  11. Stiu ca in Romania sunt diverse probleme…ma astept sa aud destule! Insa asa ceva, in zona mea, Brasov mai exact, nu am intalnit asa ceva la nici un magazin, birou, institutie!! Nu le mai enumar ca s-au amintit aici, plus celelalte….

  12. Pana acum, vara asta in Romania am dat doar peste vanzatoare dragute. Cele de la magazine alimentare mi se par ultra-amabile, Jolidon : la fel. Mi-a fost putin frica de cele de la Dm, dar nu ma pot plange. In anii cand am avut de rezolvat chestii birocratice, functionarele au fost f f amabile. Iar cand la cafenele nu mi se pare ca sunt prea saritoare chelneritele, nu las bacșiș.
    Dar in magazinele de haine nici nu stau sa ma uit la vanzatoare, imi vad de ale mele. De fapt nici nu-mi place cum in Franta tot se gudura pe langa tine sa-ti arate chestii, să-ți aduca lucruri la cabina sau să-ți spuna ce bine iti stau haine, cand iti stau ca naiba.

      1. Astea de la magazine alimentare cu mai multe case ( nu neaparat supermarket, ca nu-s f mari) sunt f diferite de ale noastre, zici ca nici n-ai exista ca si client…nu tu buna ziua, multumim, la revedere…Dar cred ca nimeni nici nu le-a învățat.
        La restul, unde vin in contact cu clientul, sunt amabile daca le ceri ceva , dar e socant ca unele nici nu saluta cand intri.
        Eu cred ca fiecare magazin are standardurile lui si le scoleste mai mult sau mai putin pe vanzatoare.
        Am dat ieri de un chelner care n-am stiut dava e nesimtit sau felul lui de a glumi. Pe de alta parte in Romania clientii se poarta cu chelnerii nepoliticos, cu luat la pertu, zici ca is servitori.

  13. Am intrat odata in Plafarul din Polus cu o prietena, eu cu niste kile in plus si ea peste, altfel aranjate si vesele. Vanzatoarea se infiinteaza rapid langa noi sa ne intrebe ce dorim. ii raspundem noi politicos ca ne uitam, sta ea maxim 10 secunde si ne informeaza cu un ranjet: „Avem si produse pentru slabit”. Noi cautam niste uleiuri esentiale, dar am facut stanga-mprejur si am lasat-o balta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *