Cum mi-am petrecut revelionul

        N-am mai fost la un revelion pe stil vechi, adică din acela cu masă festivă, musafiri, sclipici, paiete, muzică și dans de nu mai știu când… dar să tot fie vrei cinșpe ani de atunci. De când cu moda artificiilor și a concertelor în mai toate orașele țării, la atât s-a limitat și distracția noastră și, drept să spun, nu mi s-a părut un lucru rău, ba din contră, să te culci la ora unu și în ziua de Anul Nou să fii proaspăt ca bradul a fost cum nu se poate mai reconfortant. Deci nu cluburi, nu restaurante, nu mahmureală, doar un pahar de șampanie sub cerul liber și înghețat iar apoi hop la Cabana Plăpumioara.

        Anul acesta sau, de fapt, anul trecut dacă vorbim de ultimul revelion, lucrurile au stat puțin altfel deși a fost lucrul la care m-am așteptat cel mai puțin. N-am mai fost niciodată plecată din țară de anul nou și, într-un fel, eram curioasă cum decurg lucrurile pe alte meleaguri deși cu deschiderea imensă a internetului nu prea ai cum să te aștepți la nu știu ce suprize. Totul este previzibil. La un moment dat mi-a trecut prin cap să-i propun lui C. să mergem în noaptea de revelion la Londra în Trafalgar Square, celebra piață de unde transmit toate televiziunile modul în care englezii pășesc în noul an admirând cu ochii la cer jocurile de artificii. Dar nici Trafalgar Square nu mai e ce-a fost de când punctul de atracție principal a devenit London Eye unde, by the way, ca să stai pe stradă ca simplu muritor în noaptea de revelion trebuie să plătești o taxă de 10 lire.

        Ca să petreci la restaurantele din zonă rezervările se fac cu câteva săptămâni înainte iar meniul costă în medie undeva la 75 de lire dar, să ne înțelegem, nu la fițe ci la cele basic. Iar când spun ”meniu de revelion” în niciun caz să nu vă imaginați că e ceva similar cu restaurantele din România unde noaptea decurge după scenariul de nuntă: poftiți la masă, poftiți la dans, poftiți la masă, poftiți la dans… iar apoi reluăm de la momentul zero. Nu. Când rezervi masa de revelion ai două opțiuni: early dining, adică ți se servește masa între ora 7 și 9 seara sau dining package standard, când mânânci între 9:30 și 11:30 că doar și chelnerii ăia sunt oameni și n-o să lălăie toată noaptea 🙂 Trei feluri adică un aperitiv micuț, un fel principal și o prăjitură. Iar masa-masă, și aici vorbesc despre piesa de mobilier, îți este rezervată doar pentru cele două ore. În rest, pentru băuturile de după, te duci în zona de bar unde funcționează regula primul venit-primul servit. Mai există posibilitatea să îți cumperi în avans un voucher pentru băuturi (20-30 de lire), voucher care îți asigură accesul înapoi în restaurant după ce spectacolul de artificii se va fi încheiat dar oricum după miezul nopții nu se mai servește mâncare nicăieri.

        Bine, n-am făcut nimic din toate astea însă m-am documentat ca să știu exact la ce să mă aștept în cazul în care ne-am fi hotărât să petrecem revelionul într-un astfel de stil. N-am făcut-o în primul rând din cauza transportului. În general este dificil să mergi la Londra cu mașina pentru că te costă parcarea mai mult decât benzina dar, în afară de asta, în noaptea de revelion o mulțime de străzi sunt închise circulației. Ar fi trebuit deci să mergem cu trenul, însă tren înapoi nu am fi avut decât la ora 9 dimineața și unde să stai până atunci? Restaurantele se închid cel târziu la ora 3 chiar dacă e noaptea de revelion pentru că, se pare, englezii nu sunt la fel de petrecăreți precum noi. Sau poate pentru că a doua zi mulți dintre ei lucrează? În orice caz, în unu ianuarie toate magazinele sunt deschise și marea majoritate a lor au program normal. Am crezut că voi fi printre puținii vizitatori rătăciți în mall în ziua de 1 ianuarie dar, nici vorbă, puhoaiele de clienți se revărsau în valuri de nestăvilit. Începuse o nouă tură de reduceri 🙂orar

        Dar am divagat complet de la subiect și în loc să povestesc ce am făcut, am întins-o cu ce aș fi putut face. Deci, ce am făcut? Pe scurt, am petrecut în cel mai tradițional stil românesc la 3000 de km de casă. Între români, cu muzică românească, salată de boeuf, chiftele, cârnați, murături, zacuscă, sarmale, țuică de prune, vinuri romanesti, și bancuri cu Ceaușescu, Bulă și Viorica. Prietenii soțului meu și-au pus casa la dispoziție și ne-au invitat și pe noi alături de alte cunoștințe iar în total am fost vreo 10 persoane, asta fără să numărăm copiii care nu știu cum se făcea că de câte ori apăreau în zonă mi se părea că sunt tot alții 🙂 Și nu, nu era de la băutură pentru că nu am băut decât un delicios păhărel de lichior de cafea.  La ora zece seara am ieșit în curte și am aprins artificii – doar după ora României intrasem deja în noul an. Nu am fost singurii defazați față de fusul orar, polonezii din curtea vecină făcând același lucru cu veselie și prietenie între popoare. Peste o oră, deci la 11, pe stradă s-au auzit din nou pocnituri dar de data asta nu știu ce nație sărbătorea. Poate ceva sârbi, unguri sau slovaci. La 12 am ieșit, evident, cu toții pentru cele mai frumoase și puternice artificii, un fel de concurs între vecini unde câștigători au fost toți spectatorii. Apoi, pe la ora 1, ne-am conformat obiceiului locului și ne-am culcat iar a doua zi am urmărit, așa cum fac de 25 de ani încoace, Concertul Filarmonicii din Viena, deci exact ca acasă.

        Nimic spectaculos, nimic fancy, nimic ieșit din comun și totuși a fost un revelion frumos de care cu siguranță îmi voi aminti cu drag peste ani. La voi cum a fost? memorabil sau nici nu s-a simțit?artificii

Share This:

9 păreri despre “Cum mi-am petrecut revelionul

  1. In ultimii ani revelioanele mele au fost in varianta cea mai comoda adica la plapumioara calduta.Ideea de a merge la un restaurant unde muzica duduie,mancarea multa si variata te face sa-ti amintesti a doua zi ca ai un stoc de colebil, triferment, sau alte remedii gen zeama de varza,inghesuiala din locul rezervat pt. dans si altele care nu-mi vin in minte acum ,m-au facut sa renunt la petrecerea revelionului la local .Asa ca dupa o masa luata pe indelete cu feluri care ne plac, inchinand o cupa de sampanie in balconul de unde vedem artificiile din parcul apropiat ,cu felicitari la telefon,cam asa am petrecut in ultimii ani de revelion.Suna cam plictisitor dar cum ne-am facut un obicei ca impreuna cu niste prieteni sa ne ducem dupa Craciun in diferite locuri unde sa fie neaparat un spa cu saune sala de sport si alte distractii cu miscare si zapada cred ca suntem mai castigati.

  2. Noi stam acasa si ne ingrozim cand ne invita cineva, ca suntem nevoiti sa refuzam. Oricum nu lasam copilul mai mic de izbeliște ca sa ne distram intre adulti. Mancam bine, ne culcam la 1.
    A fost o vreme cand mergeam la schi in perioada asta si am experimentat mersul la restaurant, unde era cam ce spui tu: mananci rapid toate felurile alea, ca la 12 fix se goleste masa, mai dansezi putin si la 1 toata lumea pleaca. Am fost si la mare (nu la mare calda, ci in Bretania sau Normandia), acolo toate restaurantele erau închise de Revelion si nimic nu mișca. Cea mai buna solutie cand eram plecati pe care am găsit-o era sa comandam mancare buna si sa mancam la noi. Dar de cativa ani nu mai plecam nicăieri, cel mai fain ni se pare la noi acasa. Nici copiii mari nu fac lucruri deosebite: ori stau cu noi, ori mai merg in casa unor prieteni din zona, cumpara mancare si se distreaza pana dimineata. Cand vad imagini cu cei care merg la Paris pe Champs Elysees mi se pare tare ciudat, numai ei stiu care e rostul sa mearga acolo: nu stiu pe nimeni din cercul meu sau al copiilor care face asta.

      1. Ai dreptate, probabil dacă as fi turista m-aș gandi sa merg. Se zice ca cei de aici viziteaza turnul Eiffel doar cu musafirii care vin în vizita.
        Confirm, ba chiar mai rău : l-am vizitat acum 20 ani, la vreo 2 luni dupa ce am venit. Si atat.
        Ba eu de Sarbatori am mancare deosebita, ca e unica dată din an cand fac sarmale si foie gras si un tort pe care nu-l mai fac in alte luni ale anului. Cozonacul il mai facem si cu alte ocazii si chiar fara ocazie. Dar acum a invatat sa il facă sotul, asa ca vorba ta, gatit de altii putem sa il bagam la categoria deosebit.

  3. noi de ceva ani plecam de acasa, in vacanta. Evident ca nu facem nimic spectaculos, nici macar mancare sau bautura nemaipomenita, eu in 31 decembrie 2018 am adormit la 23 😀 😀 . Din toate tarile pe unde am fost de revelion, cel mai tare m-a impresionat un sat din spania: au iesit afara din mai multe case, cu cate o sticla de vin/pahar ceva, artificii (din alea mici), s-au pupat, au vorbit, au cantat – nimic scump sau spectaculos dar veselie linistita 🙂

    1. Vaaai, n-ai mai rezistat inca o ora? Cu mancarea ”deosebita” nu stiu ce sa zic, mi se pare ca tot anul mancam numai lucruri bune si de sarbatori nu mai exista nimic special ca si atunci cand eram mici. Este asa o abundenta de produse ca parca nimic nu mi se mai pare iesit din comun, singurul rafinament pentru mine ar fi sa-mi gateasca altcineva 🙂

  4. Nici un Italia nu se petrece de Revelion ca în România. Dar nici nu mi-ar plăcea, mi se pare o nebunie toată vânzoleala aia de Revelion, de parcă ar fi ultima zi din viață! O singură dată am fost la restaurant aici. Nimic ieșit din comun. Doar o masă servită discret, elegant și muzică in surdină. La ora 10 desertul, după paharul cu prosecco si toastul la miezul nopții, toată lumea acasă. Străzile pustii, doar mașini.
    Anul asta am petrecut acasă la niște prieteni, pusesem la cale o kanastă după miezul nopții, dar n-a fost să fie… Dormeam pe noi! 😉 După ora 10 n-am mai reușit să mâncăm nimic. Cum e oare să mănânci toată noaptea, nu mai reușesc. Am îmbătrânit?

    1. Nu, n-am imbatranit, doar ne-a venit mintea la cap 🙂 Mi-e dor de o canastă adevarata dar nu mai am cu cine juca, pe vremuri, in camin, aveam campionat si puneam mult suflet in jocul ăsta. E drept ca nici nu aveam prea multe distractii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *