camera cctv

Cine se simte urmărit?

        Citeam deunăzi pe blogul Mirunei de la ”și blondele gândesc” un articol despre alegerea bonei pentru copil, despre criterii, despre experiențe și despre empatia care poate să apară sau nu. Despre cât de greu este să găsești persoana potrivită pe mâna căreia să-ți lași copilul și am fost de acord cu aproape tot ceea ce a scris ea acolo. Spun aproape pentru că un lucru m-a surprins destul de tare, autoarei părându-i-se  ”cumva stânjenitor ca pe femeia pe care o angajezi să stea cu copilul tău să o urmărești prin camere video”. De ce să ți se pară stânjenitor, nu știu pentru că mie nu mi se pare deloc.

        Să mergi pe încredere este minunat însă după câte cazuri am văzut la televizor cu bone sărite de pe fix, mi-am cam pierdut încrederea în umanitate. La început cel puțin, până ajungi să cunoști omul, cred că este mult prea riscant să lași bebelușul fără nicio măsură de prevedere cu o persoană necunoscută chiar dacă persoana în cauză este recomandată de o agenție de plasare. Sau cu atât mai mult, după cum s-a văzut, recomandările date de agenții sunt un fel de apă de ploaie.

        Când Cristina mea a găsit-o pe Flori, doamna care o ajută cu cele două copile, i-a spus de la început că a instalat în casă camere video. Nu le-a ascuns printre flori sau printre cărțile din bibliotecă ci a făcut totul la vedere, pentru transparență totală. Ideea era nu de a o ”prinde” cu ceva pe doamna cu care Silvia urma să își petreacă diminețile, nici să surprindă ipostaze jenante, nici să îi urmărească fiecare mișcare ca la Big Brother ci să vadă cum relaționează cu fetița și cum decurge relația dintre ele. Mi s-a părut soluția ideală pentru că nu au apărut frustrări sau suspiciuni de nicio parte și asupra lui Flori nu a planat prezumția de vinovăție ca și când supravegherea ar fi fost făcută pe ascuns. Din fericire totul a decurs cum nu se poate mai bine iar luna viitoare se împlinesc deja trei ani de când sunt împreună iar Flori este o bonă minunată.

        Dacă stăm să ne gândim un pic, suntem cu toții supravegheați în permanență pentru că aproape nu mai există, cel puțin în marile orașe, intersecție care să nu fie monitorizată video. La mall-uri la fel. În instituții, la fel. Mai nou până și la intrarea în blocuri au apărut în locul vechilor interfoane instalații sofisticate care înregistrează imagini cu fiecare vizitator. Pe vremuri, dar ce spun eu ”pe vremuri” pentru că de fapt nu au trecut mai mult de 20 de ani, chestiile astea păreau de domeniul science-fiction iar acum sunt cum nu se poate mai comune și se găsesc la niște prețuri pe care și le permite orice muritor de rând.

        Și tocmai pentru că suntem monitorizați, filmați, observați și ascultați în permanență (de te miri cine) nu pot să înțeleg paranoia unora care aproape se isterizează dacă din întâmplare apar într-o poză pe Facebook împreună cu alte douăzeci de persoane. Într-un plan îndepărtat li se vede și lor figura (pe care de multe ori nici nu ai recunoaște-o dacă nu ai ști cine sunt) și fac ca toți dracii cerând cu disperare, supărare și multă încrâncenare să ștergi orice urmă  a trecerii lor prin acel loc de parcă toate serviciile secrete din lume ar putea astfel să îi depisteze mai ușor. Dacă cineva are vreun interes pentru persoana ta, practic nu există nicio piedică să te filmeze sau să te fotografieze pe stradă sau în orice alt loc public fără ca tu să ai habar așa că principiile ce păreau de nezdruncinat în legătură cu intimitatea și spațiul personal au devenit de mult doar o iluzie.

        Lumea nu mai are cum să fie la fel cu cea de dinainte de apariția internetului și doar dacă trăiești sub o piatră curgerea prin lume a rămas aceeași. Dacă însă citești aceste rânduri cu siguranță domnul Google știe exact unde te afli, în ce magazin ți-ai făcut ultimele cumpărături săptămânale, persoanele cu care ai interacționat, câți bani ai scos de la bancomat, pe ce site-uri de știri intri în fiecare zi și ce reclame să-ți scoată în față. Eu m-am uitat la o pereche de pantofi acum vreo lună și de atunci poza lor îmi apare, ca un reminder infinit, pe ecranul telefonului, pe tabletă, pe calculatorul de la serviciu și pe cel de acasă doar, doar o să cedez și o să mi-i comand :)

        Nu mă stresează camerele video atâta vreme cât nu sunt instalate în baie și cred că este absurd să ne opunem curentului în care merge tehnologia și în care evoluează lumea, în general. Sunt convinsă că nici FBI-ul, nici Mossad-ul și nici MI5 nu sunt interesate de persoana mea. De SRI n-aș băga mâna în foc dar în cazul în care mă suspectează de ceva s-ar putea să aibă parte de o mare dezamăgire pentru că nu dețin niciun secret care i-ar putea interesa. Nu m-ar stresa camerele video nici dacă ar trebui să mai dau o dată bacalaureatul pentru că n-am copiat în viața mea la un examen și nu mă intimidează nici sistemele CCTV din benzinării, magazine sau bănci pentru că nu intenționez să dau nicio spargere. Așa că, din partea mea, cei care se află de partea cealaltă a baricadei și care au nevoie de imagini video sau pe care îi mănâncă doar curiozitatea pot să apese pe butonul ON și să îi dea drumul numai să nu uite că înainte de toate au nevoie de sursele de aici.

camera cctv

 

Share This:

13 păreri despre “Cine se simte urmărit?

  1. Noi nu am apelat la bona (fiecare cu alegerile lui, la ce situatii vazui prin parcuri am zis ca mai bine nu) ci fiica mea de la 1 an si , a mers la gradi privata care avea camere video. Nu am ales gradinita privata pt camerele video dar sa stii ca m-a linistit ca, atunci cand ma apuca dorul de copil sau sentimentul de vinovatie la birou, sa ma uit si sa vad cat de fain se joaca cu ceilalti copii, si ca un grup de 10 copii, din care sa isi faca prietene cum si-a facut ea (o fetita de 2-3 ani voia sa o ia pe fiica mea acasa, asa de bine se intelegeau ) nu i-as fi putut aduce zilnic, acasa, cu mama bonelor din lume.

    E important sa stam linistiti si cu incredere. Chiar daca asta inseamna instalat camere.

    1. Increderea insa e foarte greu de castigat si cere tare mult timp. O gradinita care are camere video si poti vedea tot timpul ce face copilul mi se pare o idee excelenta dar vezi tu aici e paradoxul: noi vrem sa vedem ce fac si cum se simt cei dragi insa, la randul nostru, nu vrem sa fim vazuti :)

  2. E vorba despre dreptul la propria imagine, eu sunt printre persoanele care se isterizeaza daca apar poze cu mine in spatiul public si ma bucur ca nu mai traiesc in ro, aici chiar si in cafenele sau pe strada, daca se fac poze cu scop de postat pe internet ti se cere acordul. Si cu copilul, care copil al meu e foarte frumos, toti sunt, dar al meu e de viral pe internet, e blond cu niste ochi mari albastri, daca are si o gogoasa sau inghetata colorata in mana il pozeaza lumea ca pe vedete, eu le fac un semn discret sa nu si le multumesc, pana acum nu am primit nici o reactie nasoala
    Cu camerele si bonele, atata timp cat ele stiu, nu vad problema

    1. Ce scumpa si draguta esti :) copilul tau e de viral pe internet, iti dai seama cat de curioasa m-ai facut. Sunt convinsa ca e frumos dar sa stii ca si ai mei au fost, (zic ”au fost” pentru ca acum sunt adulti) Cristina cu parul si ochii megri taciune dar cu pielea straveziu de alba de zici ca era Alba ca Zapada si ala micu blond carliontat cu ochii albastri zici ca era un înger pictat de Rafael. Serios, nu exagerez deloc.

      1. Ahaha, noroc ca nu era internet pe atunci :)) eu nu eram asa stricta cu privacy ul, am devenit in timp, din fericire nu mi s-au intamplat chestii, dar au patit altii, asa ca sunt atenta si la comportamentul meu si al celorlalti, uneori e atat de fina linia intre normal si comportament paranoid… Am o colega de ex care nu face poze cu noi, chiar daca nu le punem pe net, doar iesim la masa si uneori ne mai facem poze asa, pt noi, sa ne aducem aminte. Nu-i zice nimeni nimic

  3. Nici mie nu-mi place sa apara poza mea. Copiilor nu le pun poze pe internet, dar fata cea mare are cont instagram si baiatul si-a desfiintat contul fb ( si ma bate gandul sa o fac si eu, inca ma gandesc). Nu folosesc geolocalizarea, decat in cazuri extreme.
    Pt copii ni se cere acordul de difuzare a imaginii la scoala sau la alte activitati care participa. Acum vreo cativa ani am vrut sa fac o poza fetei la cursul de inot particular. Mi s-a interzis, pt ca mai erau cateva persoane in piscina.
    La gradinite-scoli de stat nu cred ca exista camere video, in tot cazul nu ca sa se uite parintii. M-a intrigat f mult cand am vazut ca exista gradinite romanesti unde parintii au acces nelimitat la camerele de luat vederi. Mi se pare neplăcut pentru personal, desi ii inteleg într-o anumita masura pe parinti.
    In general am incredere in oameni, pana la proba contrarie si m-aș simti jenata sa spionez pe cineva, deci nu mi-aș pune camere in casa. Pe de alta parte, daca ar trebui sa imi las copilul cu cineva, poate m-aș gandi bine si as instala totusi, tot asa, cum zici, spunandu-i femeii ca „se filmeaza”.
    Nu cred ca cineva anume ma spioneaza, dar ma deranjeaza ideea sa ofer toate informatiile despre mine pe tavă.

  4. Nici mie nu-mi place sa apar prin poze. Nu mai am nici facebook, nici instagram, asa ca nu stiu daca apar sau nu :))
    N-am ceva de ascuns, la mijloc e numai faptul ca mereu m-am simtit MULT mai confortabil la umbra discretiei, in gaura mea de soarece :)). Sunt introvertita. Nu fac scandal nimanui daca apar intr-o poza, dar nu-mi place deloc.
    Nu pot sa spun ca mi se pare chiar normal sa fie camere peste tot. Partea buna e ca ajuta la rezolvarea infractiunilor. Dar supravegherea poate fi folosita si in sens negativ daca intra in mainile cui nu trebuie si sunt convinsa ca va veni momentul, candva, cand ne va fi monitorizata orice miscare, asa cum acum vedem doar in filmele SF.

    1. Cica a zis Benjamin Franklin: cine renunta la libertate pentru un plus de securitate nu merita nici una din ele si nici n-o sa aiba nici una, nici alta. Traducere aproximativa.

  5. Elena, Benjamin Franklin a facut un comentariu intr-o scrisoare, legat de taxe. Nu are nici o legatura cu libertatea, internetul si societatea si in context inseamna chiar opusul a ceea ce iti doresti tu sa insemne, e cu ceva pro-taxare :))
    In aceeasi ordine de idei, depinde cum folosesti internetul, camerele de supraveghere, social media. Multe lucruri sunt gresit intelese. Sa ai cont de Facebook, Instagram, Twitter, etc, nu inseamna sa iti expui viata pe internet, asta o fac oamenii mai in varsta si adolescentii de obicei, cei din jurul meu de ex impartasesc idei, evenimente, articole, locuri, etc
    Camerele de supraveghere, sincera sa fiu, prefer sa fie, in loc sa imi scoata tampoanele din poseta bodyguardul de la Mega. Stii ca sunt acolo, daca te deranjeaza, nu te duci, iti faci cumparaturile online, in alta parte, etc…

  6. No, eu am vazut citatul scos din context :)
    Depinde, sunt persoane care documenteaza orice fac. Si nu-s oameni in varsta nici adolescenti. Am mai observat ca e f intalnit obiceiul asta dincolo de ocean.
    Fata de 21 ani imi zicea ca fb e pt persoane in varsta, tinerii nu-s deloc activi.
    Daca iti faci cumparaturile pe internet si nu la magazin din cauza de camere, cred ca esti chiar mai bine urmarit. De fapt nici nu stiu pe unde sunt instalate camere , ca nu ma uit.

    1. Am inteles ideea, oricum. Noi avem in oras city beacons, sunt niste stalpi draguti care colecteaza date, la datele respective ai acces public, daca stii de unde sa le iei. Nu colecteaza (inca, probabil) cum te cheama si ce ciorapi porti, dar colecteaza varsta, sex pe langa ce alti senzori sunt cu trafic, calitatea aerului, etc. Ai acces la ele, le poti prelucra – sunt multe startup uri care fac asta, aplicatiile cu blocaje in trafic sau cu zone poluate asa se fac. In zonele unde existau scandaluri primaria a analizat datele si, dupa caz, a dat miros de portocale, a aprins mai multe becuri sau a inchis crasmele in zona dupa o anumita ora. Ce filme SF? e realitate, iar camerele de supraveghere sunt fix cea mai inofensiva chestie, benzile alea se sterg dupa cateva zile :)

  7. De aici am reținut două probleme, grija pentru copii și camerele video de supraveghere.
    Adesea privind pe internet (facebook) sunt foarte revoltat pentru bancurile indecente, răutăcioase și neadevărate despre soacre, persoanele care, de cele mai multe ori ne poartă grija copiilor. O fac din dragoste dar cu mare efort și sunt persoane de încredere și cu multă experiență în îngrijirea și EDUCAREA copiilor noștri.
    Camerele video nu-i deranjează pe oamenii cinstiți. Se pare că au devenit necesare într-o lume cu prea multă violență. Subiectul pus în discuție este interesant, merită să cugetăm asupra lui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *