Am reapărut în peisaj

        După cum probabil ați observat, am luat o scurtă pauză de la blog și mă întrebam dacă mi-ați lipsit lipsa. Eu sper că da 🙂 Dar și dacă nu, eu voi continua să scriu vrute și nevrute pentru că îmi face plăcere să mă regăsesc aici, uneori să mă descarc de rău iar alteori să împărtășesc lucruri frumoase. Pe teritoriul meu, pe moșia mea unde pot să fac ce vreau, unde impun regulile mele, unde mă simt ca acasă și unde am instrumente prin care musafirii necivilizați sau răutăcioși  pot fi îndepărtați cu ușurință.

        Anyway, ce voiam să spun este că tocmai m-am întors dintr-o vacanță frumoasă pe care parțial am petrecut-o în Irlanda, mai exact patru zile, iar restul timpului în Anglia la soțul meu de unde am mai făcut două scurte escapade de câte o zi, o dată la Rugby (orașul de unde își trage numele celebrul sport) și o dată la Oxford. Despre cel de-al doilea cred că nu există om să nu fi auzit, eu am ajuns acolo pentru a doua oară  dar nu te poți sătura de atâta frumusețe arhitecturală ori de câte ori ai merge. E o adevărată plăcere să te plimbi pe străzi și să admiri clădirile vechi de secole care arată toate ca niște monumente. Unul din tururile clasice ale orașului (pe care le fac majoritatea turiștilor) este vizitarea facultăților care fac parte din celebra Universitate Oxford, care, deși nu se știe exact când a fost fondată, este una dintre cele mai vechi din lume existând infomații că aici au existat forme de învățământ încă din anul 1096. Adică pe vremea când poporul român abia se forma.

        Unul dintre cele mai faine lucruri din Anglia este faptul că există foarte multe muzee la care intrarea este gratuită, de fapt cred că toate marile muzee au ușile larg deschise și astfel oricine are acces liber. Funcționează pe bază de donații și, probabil, sunt subvenționate de stat dar asta e doar o presupunere de-a mea. Nu știu de unde provin banii pentru întreținerea (perfectă) a muzeelor  dar e mai mare păcatul să ajungi în Anglia și să nu profiți de această oportunitate pentru că englezii și-au adus în insulă în cele câteva secole de colonialism toate bogățiile lumii. Au niște muzee care, la propriu, te lasă cu gura căscată.

        Fără să fi planificat, de data asta am intrat la Muzeul de Istorie Naturală din Oxford doar pentru că ni s-a nimerit în drum. Mi-a plăcut enorm și, deși am stat vreo două ore înăuntru, nu mi-ar fi ajuns nici două zile să descopăr toate minunățiile, atât de interesant mi s-a părut. Nu are rost să descriu în cuvinte tot ce am văzut  dar măcar despre un exponat tot vă spun 🙂 O pelerină făcută pe la 1900 de populațiile din Alaska din intestine de focă. Nu mi-am imaginat în viața mea că ar putea exista așa ceva. Foarte ingenioasă ideea și extrem de meticulos realizată, intestinele cusute circular iar manșetele și tivul făcute din mai multe straturi subțiri de piele (tot de focă) iar apoi brodate. Iar pelerina asta nu era doar de fashion ci chiar avea o utilitate.

        Foarte multe lucruri interesante am văzut și am aflat, un muzeu pentru toate vârstele, un muzeu la care îți rămâne gândul și la care îți dorești să revii cu toate că atunci când vizitez un oraș eu nu o fac pentru muzee. Sau nu în primul rând. Cel mai mult îmi place să mă plimb pe străzi, să văd localnicii și să simt adevăratul vibe așa cum nicio imagine sau film nu le poate reda în  realitate pentru că până și lumina soarelui este diferită în fiecare loc al lumii. Drept urmare, în zilele următoare o să mă străduiesc să scriu despre experiența mea în Dublin, un alt oraș care mi-a rămas în suflet.