Doamnelor, de când purtați poșetă?

        Mă întrebam deunăzi când oare m-am apucat de purtat poșetă. Sau geantă, cum vreți să-i ziceți. Și mai ales de ce am început să car după mine tot felul de lucruri pe care să le am la îndemână just in case. Unele, să zicem, sunt absolut necesare cum ar fi portofelul și cheile deși, dacă aș fi bărbat, cu siguranță aș proceda ca majoritatea dintre ei adică le-aș pune direct în buzunar.

        În liceu, îmi aduc perfect aminte, nu purtam poșetă. Bine, vorbesc de timpul liber, pentru că atunci când mergeam la școală, la fel ca acum, ne cocoșam cu toții cărând în geantă o groază de manuale și de caiete, unele pentru ”în clasă” și altele pentru teme dar acesta e un subiect separat. Poșetă în schimb nu aveam niciodată deși nu-mi displăcea ideea unui astfel de accesoriu. Totuși țin minte că printre (puținele) mele lucruri se găsea un mic săculeț făcut din piele naturală  de culoare bej-maronie cu două curelușe împletite care se strângeau la gură formând un soi de trăistuță foarte șic, boho-rustico-hippie style. Am purtat gentuța asta, simbol al eleganței supreme, o singură dată la un spectacol de operă dar și atunci am cărat-o goală. Sau poate cel mult mi-am pus o batistă brodată pentru că vremea batistuțelor de hârtie avea să mai aștepte încă mulți ani până la apariție.

        Telefon mobil nu aveam din simplul motiv că încă nu se inventaseră, bani nu aveam deci portofelul nu îmi era necesar, rujuri sau farduri nu foloseam așa că nu aveam ce machiaj să-mi împrospătez, în agendă nu scriam pentru că țineam minte ce am de făcut iar un bilet de autobuz se strecura cu ușurință în orice buzunărel.

        Cum și când am ajuns să umblu cu un întreg bagaj după mine, nu știu, dar probabil că totul s-a întâmplat treptat și de la o mică gentuță am trecut pas cu pas la ditamai shopper bag-ul cu care acum mă duc zilnic la serviciu. Nu-mi  pun în geantă ”decât” telefonul, portofelul mare, cardholderul (aka portofelul mic), cheile, un portfard pentru cosmetice și unul pentru medicamente, o agendă mică și una și mai mică (are altă destinație decât prima), ochelarii de soare, ochelarii de citit, o plasă (sau două sau trei), o lanternă, un pix și un marker, un pachet de șervețele uscate, un pachet de șervețele umede, un pachet de biscuți, umbrela, două-trei facturi și, obligatoriu o sticlă de apă. Uneori car după mine cartea pe care trebuie să o înapoiez la bibliotecă, o eșarfă și, dacă e iarnă, o pereche de mănuși pe care nu le port niciodată.

        De multe ori mă gândesc cât de simplă și frumoasă ar fi viața fără să-mi duc cu mine peste tot juma’ de casă și să merg pe stradă doar cu mâinile în buzunar dar, pe de altă parte și cu totul paradoxal, îmi plac poșetele de mor 🙂 Îmbârligată mai e uneori mintea omului. Voi de ce parte vă aflați? Preferați stilul minimalist sau, la fel ca mine, sunteți genul melc cu casa în spinare?

geanta

Share This:

20 păreri despre “Doamnelor, de când purtați poșetă?

  1. Ioi, dar cate ai in poseta! Eu n-am decat portmoneu, 4 plasute pliabile, o batista si o carpa de sters ochelarii. Dar am poseta mare ca sa pot cara cumparaturi daca e cazul. In portmoneu mai am un mini creionas cu mina. Si cheile.

        1. Da, am 3 medicamente tot timpul la mine iar unul dintre ele este antinevralgicul. Si am uitat sa spun ca am si o lanterna mica in geanta 🙂

          1. Eu aveam o lanterna mititica pe post de portchei, dar am renuntat la ea de cand am smartfone, ca zic ca are el lampa. Inainte aveam fixuri ramase de pe vremea dinainte de 89 si aveam in poseta o bricheta, desi nu fumez, si o lumanarica. Acum imi pun in bagaj astea pe ideea ca daca se ia lumina la hotel 🙂 dar le cam uit in ultima vreme.
            Soțul nu pleaca nicaieri fara mini-cutitasul elvetian , il foloseste cu tot felul de ocazii. Ne-a cumparat la toti din casa cate unul, ca el il considera indispensabil, il purtam si eu prin buzunar la poseta, dar nu s-a ivit niciodata ocazia sa il folosesc.

  2. Cred ca, cel putin acum, chiar si ca barbat este mai greu sa nu porti macar un ghiozdan cu tine cel putin in zilele in care ai mult de umblat sau in care te duci la munca. Probabil c ava trebui sa ai la tine macar o apa si un senvis sau o caserola cu mancare daca nu vrei sa te ingrsi mancand pe unde apuci.

    Hainele de femei oricum au mult mai putine buzunare decat cele de barbati sau sunt mai stramte si un telefon de 5-6 inch nu ar incapea niciodata intr-un buzunar de la niste blugi de femeie. Mai ales ca nu caram doar telefon, caram si casti si incarcator/baterie externa de multe ori. Portofelele noastre au devenit din ce in ce mai mari pentru ca avem bani buletin card de transport, vreo 2 carduri cu bani, carduri de fidelitate si asa mai departe. Daca nu ai o masina personala si sa tii totul in ea, cam greu sa nu fi nevoit sa cari ceva dupa tine, mai ales intr-o zi aglomerata.

    Eu imi tin lucrurile in torpedou in majoritatea timpului, iau mereu de acolo ce imi trebuie. Dar pana sa am masina, purtam zilnic dupa mine un ghiozdan sau o geanta.

  3. Am avut si eu revelatia asta acum ceva vreme si, de atunci, am inceput sa cumpar doar posetele mici, cross-body, pe principiul ca, daca e mica, nu pot baga prea multe-n ea nici sa vreau. 🙂
    Insa am si cateva maricele pt. ca imi plac, nu neaparat de utilate. Chiar saptamana asta mi-am achizitionat una verde smarald, pt ca simteam nevoia uneia colorate, care sa improspateze orice tinuta in culori neutre – una gen „The Bag”, pe care o ai o viata.

  4. Si eu sunt adepta posetelor mari,in care am cam tot ce ai spus tu,in plus mai am si umbrela cam 80 la suta din timp,mai ales acum ,de cand in Bucuresti ploua zilnic.Am incercat si varianta poseta mica,dar atunci apare in peisaj o plasuta in care car tot ce nu imi incape in poseta mica.Apropos de asta am observat ca 8 femei din 10 au o plasa in mana,constat asta dimineata in metrou,atuncicandnustau cu ochii in carte sau in telefon si ma uit la oameni.
    Eu am inceput sa port poseta in facultate ,si de atunci nu a mai existat nici o situatie in care sa nu port poseta.

  5. :)) eu am observat ca lucrurile pe care le car se multiplica dupa marimea posetei, asa ca acum port un fel de clutch, cu portofel (care e mic, nu am nevoie de cash deloc, am o moneda si o bancnota, just in case), chei (la care am laterna mica si USB :)), card de transport, telefon si balsam de buze si rezerva de igiena feminina, cumva daca imi iau o geanta mai mare ajung sa car tot felul de te miri ce si am dureri de spate apoi

    1. Fiica-mea are o vorba care se adapteaza si in acest context: hainele sunt ca gazul, adica ocupa tot locul pe care il ai liber in dulap:)))) La fel e si cu diversele obiecte si poseta 🙂

  6. Geanta mea e mica (20×18 cm, cam asa), dar concentrata. :))
    Are asa:
    – un singur compartiment interior mare in care incap: telefonul, un portofel mare si bine compartimentat, un portofel foarte micut doar pentru monede (incap multi banuti, surprinzator), un pachet de servetele umede, un pachet de servetele uscate, chei, memory stick, pix;
    – un buzunar interior, inchis cu fermoar, in care am: o oglinda micuta, guma, balsam de buze, un briceag micut cu mai multe capete utile, un ulei hidratant pentru cuticule, uneori agrafe sau plasturi;
    – un buzunar exterior, tot inchis cu fermoar, in care sunt: un carnetel, cateva hartii importante, o carticica cu calendarul ortodox, biletele de autobuz, o sacosa bine impaturita.
    Toate au mereu acelasi loc asa incat sa le gasesc usor.
    Sunt in cautarea unei genti cu doua compartimente care sa ma ajute sa organizez lucrurile si mai bine, ma ajuta mult sa am ordine in geanta. Trebuie sa fie tot o geanta mica, desigur.
    Nu-mi schimb geanta in functie de tinuta. Aleg un model dragut si simplu, in culoare neutra (bleumarin, bej, negru), din piele, care sa mearga cam la toate hainele si pe care o port in fiecare zi, mult timp.
    Pot sa te ajut sa scapi de unele lucruri (daca vrei):
    – medicamentele se deterioreaza in timp daca sunt purtate prin caldura/frig/umezeala. Sa le ai la tine doar daca urmezi vreun tratament;
    – cosmetice … tot cam asa, isi modifica compozitia daca nu stau in conditii bune; poti sa iei rujul din acea zi sau ceva minim.
    – umbrela o cari mereu si e grea; eu am mereu una la birou si una acasa; daca vreodata, foarte rar, ma prinde ploaia pe drum, fie ma adapostesc, fie iau un taxi;
    – lanterna foarte buna are telefonul.

  7. cred ca din liceu am prima posheta. Primita.

    Altfel, nu am multe in poseta mea: card transport, badge serviciu, portofel, pix, chei, si evident gentuta pliabila in caz de shoping, .

  8. Și eu tot genul melc: portmoneu, chei, telefon, șervețele umede și uscate, carte, ochelari de citit, pix albastru, pix roșu, USB, șervețele intime, ochelari de citit, plasă. Plus facturi vechi, liste de cumpărături, rețete…

  9. Imi place teribil cum abordezi in scris subiecte aparent ” banale”! Esti o maestră și la scris Ioana! Scoate o carte că merită! Un fel de ” artă a conversației” ; te asigur că va fi cel puțin la fel de bună că a Ilenei Vulpescu. Cu multă admirație și prețuire, Mihaela Deceani

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *