6 lucruri pe care am încetat să le mai cumpăr

        Minimalismul ca stil de viață sau filosofie de viață sau oricum l-ai defini, mă fascinează și, privindu-i de departe pe cei care l-au adoptat, nu pot decât să-i admir și poate, în anumite circumstanțe, chiar să îi invidiez pentru voința, puterea și determinarea care i-au făcut să renunțe la toate obiectele și activitățile inutile din viața lor. Fără posesiuni, fără excese, deci fără bătăi de cap, viața simplă pare a aduce mai multe beneficii, înconjurat fiind doar de experiențe care aduc o stare de fericire și eliminându-le pe cele care creează emoții negative.

        Însă de la admirație până la a pune în practică aceste principii e cale lungă. Nu mi-am propus să trăiesc minimalist pentru că știu că nu sunt pregătită pentru asta iar, în al doilea rând, am câteva categorii de obiecte care îmi aduc prea multă bucurie ca să renunț la ele doar de dragul unor principii fără să simt cu adevărat că îmi doresc acest lucru. Totuși în ultimul timp simt că am făcut pași importanți în această direcție iar viața, chiar dacă nu mi s-a simplificat, mi-a adus oarece satisfacții prin faptul că am reușit să consum mai puțin. Iată așadar care sunt cele 6 categorii de obiecte pe care am încetat să le cumpăr în ultima perioadă (și să tot fie un an de atunci):

  1. Apă plată îmbuteliată. Nu am fost eu niciodată mare consumatoare de apă plată pe care să dau bani atâta timp cât la robinetul meu din bucătărie curge apă perfect potabilă și de o calitate excelentă, Turda fiind unul din puținele orașe din România care extrag apa din stratul freatic și nu din apa de suprafață a vreunui râu.
  2. Haine fast fashion sau, pe românește, haine foarte accesibile ca preț adaptate sau chiar copiate după modelele marilor designeri, care apar pe piață cu o frecvență incredibilă, de 3-4 colecții pe sezon. Haine aspectuoase însă de o calitate slabă care ies din tendințe cu aceeași viteză cu care au intrat. De ceva timp prefer să îmi iau doar haine clasice care nu se demodează practic niciodată și care pe măsură ce le porți ajungi să le iubești din ce în ce mai mult. Sunt un fan declarat al magazinelor second hand unde, cu un pic de noroc și cu foarte multă răbdare găsești adevărate comori.
  3. Pungi de plastic. Aici intră în primul rând plasele de la supermarket, o risipă inutilă, care nu fac altceva decât să umple punga cu pungi de acasă pe care orice român care se respectă o are în casă. O pungă cu pungi care nu se golește niciodată în schimb se umflă din ce în ce mai tare de la o lună la alta. O sacoșă din material textil pe care o țin mereu în poșetă a înlocuit cu succes aceste pungi de plastic care poluează îngrozitor și care m-au făcut să mă întreb cu cât am contribuit eu personal la incendiile din Australia sau la alte catastrofe ecologice din cauza gunoaielor pe care le-am aruncat înapoi în natură de-a lungul timpului.
  4. Cărți. Și probabil mulți vor ridica mirați din sprâncene dar cărți în format fizic n-am mai cumpărat de multă vreme și nici nu o voi mai face prea curând atâta vreme cât formatul electronic mă satisface pe deplin. Nu am loc suficient în apartament să mai depozitez alte cărți și din momentul în care le-am terminat de citit devin o sursă inepuizabilă de praf urmând să zacă în rafturile bibliotecii din living pentru următorii 20 de ani. Cine și de câte ori recitește un roman? Mie mi se întâmplă foarte rar. Iar dacă țin morțiș să citesc o carte tipărită pe hârtie și să simt mirosul de cerneală băgându-mi nasul între pagini așa cum făceam în copilărie, nu mă împiedică nimic să o împrumut de la bibliotecă unde găsesc cam toate noile apariții. Gratis.
  5. Paie de plastic. Nu m-am gândit niciodată că ar fi atât de poluante și din momentul în care am auzit de decizia Consiliului UE de a interzice tacâmurile, farfuriile și alte categorii de articole de unică folosință începând cu 2021, mi-am cumpărat paie de băut metalice (pentru când vin nepoatele în vizită că eu nu beau niciodată cu paiul), paie metalice care au venit cu o mică periuță pentru spălat care este absolut adorabilă 🙂
  6. Cadouri de Crăciun/ Paști/ zile de naștere care nu au nicio utilitate cum ar fi decorațiuni din ceramică reprezentând oameni de zăpadă sau iepurași în rochiță, căsuțe din ceară, magneți de frigider, căni în forme ciudate care fac imposibilă menirea lor inițială adică aceea de a bea din ele, șorțuri de bucătărie cu mesaje haioase care nu fac altceva decât să zacă pe fundul vreunui sertar și așa mai departe, ați prins ideea. Cadouri de umplutură, bani aruncați, lucruri inutile care ne umplu spațiile de depozitare.

        Lista ar putea continua, cu siguranță mai am și alte lucruri pe care am încetat să le mai cumpăr dar chiar acum nu îmi vin în minte. La unele însă, după cum spuneam și mă repet acum, nu pot renunța. De exemplu la produse cosmetice. Îmi plac, dar ce spun eu că  ”îmi plac” când de fapt le-aș mânca pe pâine 🙂 Știu că sunt minimaliști care au renunțat la a cumpăra până și  produsele de igienă (adică își fac săpun și pastă de dinți acasă) dar acolo, și aș putea băga mâna în foc pentru asta, nu voi ajunge niciodată decât dacă, doamne ferește, în cazul în care s-ar produce o calamitate naturală, voi fi nevoită să supravieșuiesc cumva. Până atunci însă, o mică bucurie de la Gucci Romania e bine venită într-o zi geroasă de iarnă așa cum e cea de azi.

Share This:

6 păreri despre “6 lucruri pe care am încetat să le mai cumpăr

  1. Din punctul meu de vedere nu ai nevoie de vointa sau putere ca sa devii minimalist. Cred ca daca o faci cu prețul unor eforturi de vointa , acumulezi multa frustrare si la un moment dat te opresti. Cred ca devii minimalist pentru ca pur si simplu nu simti nevoia de tot felul de lucruri.
    Si eu am renuntat la tot ce spui. Si in mare parte si la cosmetice 🙂
    Apropo de parfumuri: am o șefa pe care o miros de cum apare dimineața, pentru ca tot etajul miroase a parfumul ei. Asa ma deranjează, desi e un parfum care ar mirosi chiar frumos daca ar fi într-o cantitate decentă.

    1. Desigur ca exista o limita a bunului simt si atunci cand vine vorba de parfum ca de altfel in tot ceea ce i-ar putea deranja pe cei din jur. Eu, de exemplu, cand merg la teatru nu ma parfumez deloc pentru ca stiu ca voi sta foarte aproape de persoane carora s-ar putea sa nu le placa parfumul meu si nu e ca la o petrecere unde poti sa te retragi in alta parte… la teatru esti nevoit sa ii suporti pe cei langa care ai loc.

  2. Eu chiar trebuie sa recunosc ca adesea ma simt de-a dreptul sufocata de presiunea de a fi mai eco, mai atenta, mai asa si pe dincolo. Am luat pai metalic, dar am citit pe urma ca nu e asa bun nici asta, ca si astea polueaza, ca trebuia sa iau din bambus. Acesta este doar un exemplu 🙂 Mai sunt si altele: mi-am luat niste saculeti din aceia pentru legume, ca sa nu mai folosesc pungutele mici de plastic de la super, dar am aflat pe urma ca nu erau chiar din bumbac bumbac, care oricum nu as fi stiut daca e sustenabil sau nu 🙂 Mai cumpar si fast fashion, caci uneori chiar am nevoie si nu gasesc in alta parte tricouri pentru sport, de pilda. Carti inca mai imi cumpar, caci imi plac, desi ai mare dreptate cu ce spui. Una peste alta, toate sugestiile din articol sunt de bun-simt, adica schimbari pana la urma tare mici, care pot avea consecinte mari si foarte importante. E usor sa ne sufocam, adica eu cel putin asa simt adesea, dar cred ca orice pas e mai important decat nimic, astfel ca asta incerc sa fac.

  3. La toate am renuntat si eu cu exceptia apei imbuteliate dar carbogazoasa si nu plata. Nu imi place apa plata si pace. Nici aia de robinet, nici macar din Turda 🙂 doar la Sinaia si la Toplita, aka la munte, pot sa o beau in cantitate suficienta. In rest sufar de sete.
    La carti nu as fi crezut vreodata sa renunt, dar lipsa spatiului combinata cu cartile disponibile on-line m-au convins in cele din urma. Si ma incearca tristetea cand vad biblioteci adunate cu truda si cu bani multi, cu pasiune, o viata de om, vandute pe bani marunti sau chiar aruncate de mostenitori. Si vad tot mai multe, recent vindea cineva o biblioteca de 5000 de volume incepand de la 2 lei/buc.

  4. Asta da, dar văzând toate plasele de panza care se oferă la tot felul de evenimente, toate sticlele de inox…astea trebuia folosite minimum un număr de ori ca să-și amortizeze impactul ecologic.

Lasă un răspuns la Cristiana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *